3,177 matches
-
televizor era seară de teatru, ușa de la balcon rămăsese deschisă și afară se întunecase de mult. Tata clătea vasele în bucătărie. Pe neașteptate s-a întrerupt transmisia la televizor, iar eu am deschis ușa, ca să strig după tata. Stăteam în sufragerie, întins pe pat, și ca să ajung cu mâna la clanța ușii, m-am opintit să mă trag înapoi, iar privirea mi s-a dus întâmplător în tavan. În aceeași secundă, lampa a început să se clatine, de fapt totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de metal. Culorile miroseau a dezinfectant și medicamente. Mama a rămas în prima noapte cu mine și a avut voie să doarmă în camera mea. Și-a pus capotul și papucii de casă și era aproape ca la noi în sufragerie. În dimineața următoare și-a strâns lucrurile și a încercat să mă liniștească. „Numai o săptămână și jumătate, puiule. E necesar”, a spus ea, însă eu mă simțeam ca și cum ar fi trebuit să rămân pentru totdeauna acolo. Când șoferul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scurtă pentru flecăreala lor nesfârșită. Acasă, mama îi făcea tatei mai întâi un reproș, unul mic, apoi el îi azvârlea îndărăt vorbe tăioase, după care urmau privirile încărcate de mânie. Odată, tata chiar a alergat după mama împrejurul mesei din sufragerie. În vremea asta, eu mă gândeam: dacă i-ar apuca amețeala și ar cădea din picioare, aș putea să mă uit liniștit la televizor. Uneori se stingea dintr-o dată lumina - tovarășul trebuie să fi avut un întrerupător la el acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noștri din întreg cartierul. Toți părinții își îndreptau stăruitor gândurile spre tovarășul și spre locul unde ar fi vrut să-l trimită. Atunci făceau pace și nu se mai certau între ei. Unchiul și mătușa se fugăreau și ei în sufragerie noaptea, de pildă de Anul Nou, însă lumina nu se stingea, așa că verii mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul se jura că n-are probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
american, transmis la ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din loc ori să le facă să dispară cu totul. Eu mă închideam în sufragerie câte o după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar fi avut nici o grabă. Opera nu mai dădea spectacole și mama exersa acasă pentru stagiunea din toamnă. Exercițiile ei la vioară se auzeau pretutindeni în casa scărilor, ca și sus, pe acoperiș. Vioara stătea totdeauna într-un colț al sufrageriei, sprijinită de perete și vârâtă într-un toc de piele, iar mie îmi era interzis s-o ating. Mă temeam mereu că are să alunece și o să cadă. Oricum, era un lucru vechi, din Italia. Cândva, dacă vom ajunge cu toții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cadă. Oricum, era un lucru vechi, din Italia. Cândva, dacă vom ajunge cu toții în vest, mama o va arăta unor specialiști. După asta, sunetul ei va fi mult mai bun. Când mama exersa, eu n-aveam voie să calc în sufragerie. Era mai rău ca atunci când tata își asculta postul de radio străin, dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai bun. Când mama exersa, eu n-aveam voie să calc în sufragerie. Era mai rău ca atunci când tata își asculta postul de radio străin, dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie Ceaikovski, eu mă gândeam: „Acum, mama dansează Lacul lebedelor în jurul mesei”. Uneori Ceaikovski era așa trist, că îți venea să-l trimiți la un bar, cum făcea Pietro când se certa cu nevasta. Acolo el s-ar fi ales cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și de signora Maria. Le lăsasem pe toate în urmă, la distanță de trei ani jumătate și un cutremur. Între timp, mama și tata își reproșaseră tot ce era posibil, iar postul de radio interzis ceruse zilnic, la noi în sufragerie, libertate pentru poporul nostru. Vară de vară, ciorile părăseau câmpia în asfințit, ca să se strângă în oraș seara și praful acoperea frunzele arborilor cu o pulbere fină. An după an, în august, orașul mirosea a friptură și nenumărate mâini învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Pietro; atunci aveam deodată în nări mirosul lui Toni, iar duminica Parcul Central mirosea ca și campo sportivo. Orice ochi albaștri ne aminteau de ochii lui Pietro și orice fotografie de nuntă avea ceva din fotografia de pe perete, din sufrageria familiei Flumian. Acum, melancolia mea avea legătură cu Lea. După duminica petrecută împreună la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe mine oricând. Ea și-a retras piciorul înapoi, chicotind. S-a ridicat și a spus din nou „Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
film cu niște scene de dans, cum să spun, speciale. Așadar, în anii șaizeci, economisisem suficienți bani ca să-mi pot cumpăra un televizor. Crede-mă, îți aducea lumea în casă. Aparatul acela era mândria mea și l-am așezat în sufragerie, la loc de cinste. În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care au avut în casă așa ceva și vestea s-a răspândit repede. Curând, prietenii au început să mă viziteze seară de seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căci faima sânilor lui Eckberg ajunsese la noi cu mult înaintea filmului. Au mâncat toți niște sandvișuri, care au fost exact așa cum pot fi sandvișurile pregătite de un burlac. Când au dat drumul la film, seara târziu, în mica mea sufragerie n-ai fi avut unde să arunci un ac, căci din păcate arhitecții noștri socialiști nu-i luaseră în calcul pe italieni și filmele lor, nici pe actrițele blonde cu sânii mari. Cei mai mulți dintre oaspeți ședeau pe podea, câțiva își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în același timp făceam eforturi să pricep acțiunea filmului, când deodată am simțit niște sâni în spatele meu, cum să-i spun, era ca la dans, dar de data asta în spate. În fine, ca să nu mai lungesc povestea, zgomotul din sufragerie creștea mereu, căci musafirii se întrebau unii pe alții ce-și vorbesc personajele și fiecare avea o presupunere sau o idee. Însă eu și femeia aceea am avut o seară veselă împreună, n-am să-ți spun unde și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru socialism. Rămâi cu capul pe umeri. Acum du-te și spală-te pe dinți și pe urmă tulește-o în pat.” Când s-a întors mama acasă, i-am auzit vorbind cu glas scăzut încă mult timp, apoi în sufragerie s-a stins lumina și tata a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din copac. Vorbise deseori despre avionul care avea s-o ducă și pe ea în America. În ziua aceea, ea arăta ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar fi zăcut la voi în sufragerie.” „Bunico, ai fi crezut că vom mai ieși vreodată din țară?” „Bineînțeles. Și faptul că se întâmplă chiar mâine mă întristează. Pentru mine sunt tristă, fiindcă un om bătrân are nevoie de tovărășia altora, ca să nu moară. Singur și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am grăbit să aprob, dând din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute. A spus: „Merg să-l caut pe Ilie”. Ilie e un vameș căruia tata i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să arboreze, În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se spune. În mai puțin de patruzeci și opt de ore, acțiunea de arborare a drapelelor naționale se răspândi În toată țara, culorile și simbolurile drapelului se Înstăpâniră peste peisaj, mai vizibile În orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
imortalitate, până la urmă atât de scurte, căreia acest popor i s-a lăsat pradă cu inocență, o doamnă, văduvă de puțin timp, a avut ideea de a sărbători această nouă fericire agățând drapelul național În balconul plin de flori al sufrageriei sale, cel care dădea spre stradă. Ne amintim desigur și cum, În mai puțin de patruzeci și opt de ore, arborarea de drapele se răspândise În toată țara, ca un fitil de pulbere, ca o nouă epidemie. Odată trecute aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care, ca să nu mai trebuiască să ne Întoarcem la această chestiune, anunțăm de pe acum că dă În baie, și câte două de fiecare parte. Prima pe mâna stângă, pe unde moartea hotărăște să Înceapă inspecția, se deschide spre o mică sufragerie cu aspect de Încăpere puțin folosită, care, la rândul ei, comunică cu o bucătărie și mai mică, echipată cu cele esențiale. Pe aici se iese din nou pe coridor, chiar În fața unei uși pe care moartea nu a avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o ușă de toaletă. Urcasem scările cu foarte multă grijă și am respirat ușurat când am văzut că la etaj nu mai trebuia să orbecăi. — Vino-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bine, spuse ea. Poți să stai la noi. Nu te costă nimic și puteți sta de vorbă cât vă poftește sufletul. — Adică la cine „la noi“? — La Naoko și la mine, bineînțeles, a spus Reiko. Avem două camere, iar în sufragerie este o canapea, așa că ai unde să dormi. Noi ne retragem în dormitor, așa că nu e cazul să-ți faci probleme. — E voie? am întrebat eu. Fetele pot găzdui un bărbat? — Măi să fie! Doar nu se gândește nimeni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]