KorAP: Find »[drukola/base=suge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...118 >

2,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană spre curte, speriind gâștele și găinile. Tăunii s-au ținut după mine o bună parte de drum, după care s-au întors în umbra lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
că aceea la care mergem este o masca, un pricolici, dar eu nu cred în așa ceva. Am surâs. - Nici eu nu cred. Nu există vrăjitoare, cu atât mai puțin acele masche. Ți se pare posibil ca o femeie să poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de mare? Răspunsul lui n-a fost prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici călugări și nici adăposturi. Nămolul te suge la fund și, ca să găsești primul loc cu acoperiș, trebuie să ieși din mlaștină; există doar satul unde sunt duși leproșii. Ne-am oprit aici cu întrebările. Născocind că trebuia să ne facem nevoile, ne-am dus să ne scoatem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
până la Campi Sacri, ne-a spus, și acolo numiții kavhan și tarhan aveau să-și împartă între ei femeile și copiii; în ceea ce ne privea, urma să fim jertfiți zeițelor lor, femele care, dacă nu sunt adăpate cu sânge, îl sug noaptea de la oșteni, provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În tăcere, ca și cum el n-ar fi existat. Și bineînțeles că trebuia să pretindă că el nu există, căci n-ar fi vrut să se umilească În prezența lui. S-ar fi târât, l-ar fi implorat, i-ar fi supt-o, dacă i-ar fi cerut lucrul ăsta - dar niciodată, niciodată, n-ar fi vrut să pară În fața lui o femeie fragilă, o victimă pentru care poți simți cel mult silă și compasiune. — Doamnă Tempesta, sunt convins că veți putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dintre băieții aceia. Sperma n-o văzuse niciodată. Știa că băieții o Împroașcă din cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Început vagi, apoi pasionate, iar În cele din urmă Antonio se scuza din toată inima, spunând că nu știa ce-l apucase - nu se gândise niciodată că ar putea spune așa ceva. Te iubesc prea mult, Mina. Apoi Începu să-i sugă buzele, degetele, sânii și făcu dragoste cu ea cu o gingășie și cu o atenție pe care nu i-o mai arătase niciodată, iar Emma se gândi că totul trecuse. Dar la un moment dat, când ea desfăcea fermoarul sacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
la fel ca mulți alți italieni, nu și-o dorise, dar o Îndurase -, și se Îndrepta acum spre Italia maturității sale. Iar patriotism italian trebuia să-i facă față. — Mama mea Îl adoră pe Berlusconi, spuse doamna Buonocore sau Tempesta, sugându-și distrată lingurița. Zice că o distrează. Gândiți-vă că tatăl meu era Înscris În Partidul Comunist Italian. Colecționa toate legitimațiile și toate carnetele Încă din 1956. M-am născut sub cămășile negre, spunea, și vreau să mor când președinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de când ea plecase, acum, când n-o mai avea, el devenise din nou unul ca atâția alții - și Își pierduse anii, amintirile, și visele. Era deja mort fără ea. Terenul era gol. Fetele În alb se Îmbrățișau lângă bancă, săltând. Sugeau o băutură verde, din sticluțe de plastic, cu capace În formă de biberoane. Arbitrul cobora atent de pe tronul său. Meciul se terminase. Antonio se ridică amețit. Gândul la Emma Îl făcea să sufere ca de boală. Era o boală. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
comandară trei Înghețate imense În cupe strălucitoare de argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci, Îi spuse Valentina dezlegându-și papucii de sport și eliberându-și În sfârșit picioarele. Oja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în brațe câinele, îl mângâie duios cu vârful degetelor, apoi îl aruncă în apa vâscoasă. Andrei Ionescu suge satisfăcut cea de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea nu s-a mai putut compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat fața vieții așa cum i-o arătase Pampu. Era fratele, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de mii ce ace, tras în fibra lemnului și imobilizat. Vedea în continuare podul, pădurea și pe Talpă încremenit între copaci. Era prizonier pe ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de 50 de ani. Dar fuseseră niște ani groaznici. Și mai pierduse încă pe-atât ca să afle ce i se întâmplase. Iar într-o altă noapte de mai, descoperise că doar lemnul platanului are putere asupra lui și îi poate suge viața. Atunci însă, la primul contact, fusese crunt. Și avea impresia că a murit odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
fără grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit azvârlit fără avertisment și mai ales fără nici o sforțare din partea corpului care îl adăpostea. Apa îi sugea vlaga și îl împingea în direcții nedorite. Două săptămâni i-au trebuit ca să iasă la mal și să se strecoare încet în sângele unui copil care hălăduia prin pădure și pe care îl chema Manciu. Cealaltă istorie, cu inelul, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
în strada Gelu Căpitanul, își amintește cum a văzut prima oară o fantomă ieșind din cuibul ei de lumină, într-o noapte de iarnă. O noapte precum cea în care Iscru îngropase inelul. Era la începutul lui ianuarie 1477. Zogru, supt în poarta de platan, privea peste lacul înghețat, resemnat cu soarta lui de icoană făcătoare de minuni. Singura bucurie era să vadă oamenii venind la poarta mănăstirii. Se uita la ei ca la un spectacol. Dar erau și zile întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor, care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu atât omul le dă. Când vede oameni cu morgoni pe creier, pe Zogru îl apucă isteriile. Așa că mai întâi i-a ras una morgonului și pe urmă s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de avion, care strălucea în mintea lui: urma să plece la Paris. Aceasta era, într-adevăr, o lovitură. Ar fi putut să-l facă să nu mai plece, dar ar fi însemnat să stea lipit de el și să-i sugă viața. Pe de altă parte, poate că această plecare era benefică. Giulia ar fi putut să-l uite, să se îndrăgostească de altcineva, se puteau întâmpla multe. Așa că optase pentru a lăsa lucrurile să se desfășoare pur și simplu. Zogru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
țâșnit instinctiv și dus a fost. Știa că în apă îi este greu să se descurce, însă în apa mării nu știa exact ce-o să i se întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca pe o bomboană, apoi a paralizat. S-a răsucit ore în șir pe loc și dintr-odată a început să cadă lent, ca un tirbușon beat. Mai era totuși conștient când a atins pământul. Și-a urmat un somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
O știi? Giulia dădea ochii peste cap și zicea că știe, apoi cerea acțiune: - Spune, nene, odată ce făceai până la urmă? - Până la urmă... nu-ți spui până la urmă. - Cum adică, mă lași cu apa-n gură? - Îți spun dacă mi-o sugi. - Păi, ți-o sug oricum, dar mai întâi îmi spui. Giulia își strângea cu mâinile amândouă părul negru și îl privea drept în ochi, încât Cristi, încolțit, povestea și deznodământul: - Bine. Până la urmă, i-o sugeam lu’ ăla. Mai urmau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
ochii peste cap și zicea că știe, apoi cerea acțiune: - Spune, nene, odată ce făceai până la urmă? - Până la urmă... nu-ți spui până la urmă. - Cum adică, mă lași cu apa-n gură? - Îți spun dacă mi-o sugi. - Păi, ți-o sug oricum, dar mai întâi îmi spui. Giulia își strângea cu mâinile amândouă părul negru și îl privea drept în ochi, încât Cristi, încolțit, povestea și deznodământul: - Bine. Până la urmă, i-o sugeam lu’ ăla. Mai urmau alte scene, dar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
spun dacă mi-o sugi. - Păi, ți-o sug oricum, dar mai întâi îmi spui. Giulia își strângea cu mâinile amândouă părul negru și îl privea drept în ochi, încât Cristi, încolțit, povestea și deznodământul: - Bine. Până la urmă, i-o sugeam lu’ ăla. Mai urmau alte scene, dar eu nu mai intram. Atât. Pe la mijlocul verii, Cristi a avut mai multe afaceri, a plecat două săptămâni cu frații lui până la Paris și s-a întors schimbat. Avea un ciorap negru pe cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]