4,043 matches
-
22). Este debusolat, dramatic de neputincios în singurătatea sa, fără nicio posibilitate de a se salva: “nu pot nici să trăiesc/ și nici să mor.” (Poemul 12, p. 23) De aceea, se refugiază într-o poetică funebră, scriind în tonalitatea sumbră a unei tânguiri fără sfârșit. În această stare, revine la motivele esențiale din creația sa, pe care le reconfigurează într-un spațiu mult diluat cromatic și semantic, dar tulburător de liric. Mai cu seamă simbolurile unui medievalism defunct îi sunt
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
lăsat durerea să te piardă. Chiar dacă viața îți era tristă și amară, Deși pe toți i-ai primit cu pâine și cu sare, În paradisul tău preasfânt fără de ocară. Chiar dacă timpul se așterne între umbre, De unde să izvorască atâtea vise sumbre? Și-ntindere de ape se lasă, pe suprafețe late, Aducând din vremuri lumini de stele-nvălurate. Noi nu ne temem de valuri și de ape-nvolburate, Noi nu ne temem de prezentul care vine din trecut, Și ca stejarul stând de
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
pământ Și nu ești nici ca spinii de pe dealuri... Ești înfiat, faci parte din Cuvânt! Tu nu răspunzi de faptele din umbră, A celor ce fac rău. Chiar de-și spun frați, Ei nu gândesc, vai cât va fi de sumbră, Clipa în care vor fi lepădați! Căci pocăința nu e o favoare, Pe care să o faci Celui Preasfânt ! El este veșnic, însă omul moare Și se va-ntoarce iarăși în pământ. Ne-am răzvrătit! Acum, pribegi pe glie, Purtăm
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
prăfuite clipe atârnă-n țesătura din care țipă rană și-mi sângerează gură pe clopotul vestirii stau la odihnă îngeri ce iscodesc pământul și duc în ceruri plângeri prin fața casei mele se tot perinda umbre cu pelerine negre și chipurile sumbre și nu găsesc cuțitul de-argint, să rup blestemul să le înnec în râul din care-mi bea poemul născându-le lumină cuvântul să mi-l mântui să nu mai bântui moartea ci liniștea s-o bântui Referință Bibliografica: Să
SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373470_a_374799]
-
Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe alta. Supraviețuiesc. Izolați. Fără nădejde. Fără credință. Fără trecut. Cu prezent sumbru. Fără viitor. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Vor doar să fie lăsați în pace. Atât! M-ai sunt câțiva... nebuni frumoși, care mă iubesc cu atâta disperare! Mă îngrijesc. Îmi curăță rănile. Îmi mângâie amarul cu sufletul
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
îngenuncheată. Maica nu-mi știe lacrimi și suspine. De-a mamei pierdere îndurerată, Memoria îi port cum se cuvine. Cuprinsă de dor Cuprinsă de dorul ce nu-l pot înfrânge, Cu gândul mă duc pe pajiștea-nverzită. Că de singurătate sumbră se frânge Inima ce nu mai poate fi iubită. Când mi se face dor de chipul adorat, Citesc pe o carte ce mi-a lăsat-o-n dar, Alesul inimii, atunci când a plecat. Să uit necaz ce mi-a pus
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
metode, implacabilele sale procedee în lupta contra veșniciei, R.D. a aflat cel mai simplu remediu împotriva a tot ce s-a scris și s-a gândit milenar despre zidul care ne-așteaptă, cel mai firesc mod de a răzbate dincolo de sumbru și definitiv și anume...viața însăși. Nu există moarte, dar iată ce există la schimb, cu condiția să vezi, să auzi, să guști, să miroși, să simți, să iubești toate aceste trăiri și să învingi astfel acea stare numită moarte
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
demonstrația matematică, așa cum ar spune Solomon Marcus, a iubirii de viață, ca învingătoare a morții. Parcursul volumului este o cronologie a ultimatului dat vieții, în momente și viziuni, o bisectoare care a împărțit triunghiul morții pieziș, între organismul cu diagnostic sumbru și sufletul viu, pătimaș vieții. Și atunci se ivesc alte două triunghiuri, unul viu, colorat, și unul negru, care nu are decât să devină invizibil...În triunghiul colorat, Rodica adună, adună, secunde, momente, zile și nopți, întâmplări, nu pune prea
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CE ZILE SUMBRE! Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ce zile sumbre dragi Prieteni, N-am chef și-s stors de-o nerozie, Sunt crunt dezamăgit de oameni Dar... parcă aș scrie o poezie
CE ZILE SUMBRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371311_a_372640]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CE ZILE SUMBRE! Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ce zile sumbre dragi Prieteni, N-am chef și-s stors de-o nerozie, Sunt crunt dezamăgit de oameni Dar... parcă aș scrie o poezie. Aș prefera să fiu, acum, cu voi, Să-mi spuneți dacă am greșit, Cănd n-am dorit să
CE ZILE SUMBRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371311_a_372640]
-
șarm, talent Și să cântăm un folk pe bune. Ne organizăm prieteni fani ? Avem condiții, suntem buni! Proiectul nostru-i fără bani, Vom ține cont de adeziuni. Drepturile de autor aparțin în exclusivitate poetului Gabriel Stănciulescu. Referință Bibliografica: Ce zile sumbre! / Gabriel Stănciulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Stănciulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CE ZILE SUMBRE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371311_a_372640]
-
neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
ploi... Voi decupa o barcă dintr-un vis Și vom pleca în lume amândoi... Am să te-aștept chiar dacă înserarea Mă va cuprinde-n brațele de umbre... Voi învăța să zbor și-am să te port Deasupra nopților cu gânduri sumbre... Am să te-aștept în dimineți de doruri Cu inima pulsând de fericire Și-am să împart cu tine amintirea Din viața copleșită de iubire... Și chiar de timpul trece nevăzut Cum n-a făcut-o poate vreodată Tu ia
AM SĂ TE-AŞTEPT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371343_a_372672]
-
în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unirea supremă, grandioasă a cerului cu pământul, ploaia ce se revarsă tumultoasa, o agită și vântul, imaginea este grandioasă, șuvoaiele totul inundă, nourii întunecați ce se adună, atmosfera e sumbră. Întregul spectacol uneori terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de trăsnete. Cand ultimul act s-a sfârșit și ploaia ce
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și mă apropii-ncet, de apogeu. Cât să aștept și cât să mai privesc, Spre
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase ... Citește mai mult Târgul medievalelor ecouri...Emilian Oniciuc- 20.03
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
brațele iubirii Ca-n tine să pătrundă pace sfântă Și-ai să trăiești mirajul fericirii! ÎNCERC SĂ TE DESCOPĂR Încerc să te descopăr dintr-o umbră Chip plămădit în vis din doruri mute Te scriu pe stânci, pe trena lunii sumbră, Pe frunți de zei, pe tâmplele-mi durute Pe trupuri de-Afrodite stinse-n mare Pe flori de portocal sau pe nisipuri Când se confundă semne de-ntrebare Cu fade năluciri pe-anoste chipuri. Îți caut ochii, vreau să le
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se luptă să iasă, dar viața lor piere, Durere și foc, e-un ultim program! Apocalipsa se-așterne-n toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate, arse de un negru ivoriu! Disperarați se luptă, durerea e mare, Cu mâinile-ntinse, arse, cer ajutor, Încearcă să iasă, blocaj la intrare, Tablou-i lugubru, e sfâșietor! Oh Doamne, de ce atâta mânie Pe-acești
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
tu, eu te țin în mine Inger ești tu, ce doar pentru mine Timpul ce curge îl poate opri.” („Înger ești tu”, Toše Proeski) În Balcani a murit un înger! Era în Croația, pe 16 octombrie 2007, într-o dimineață sumbră, pe autostrada Zagreb-Lipovac, în apropierea localității Nova Gradiška. Un tir, izbindu-se de un Wolkswagen Touareg stingea, la numai douăzeci și cinci de ani, steaua cea mai iubită a Macedoniei, cântărețul, compozitorul, actorul de numai douăzeci și șase de ani, Toše Proeski
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 337 CONCRETIZARE Am să caut pe cât va fi posibil, Optimismul să-mi fie tovarăș, Un alt termen este inadmisibil, Ca să-l reiau iarăși și iarăși. Dar zadarnic. Încerc în neant, Să trec peste gândurile sumbre, Să-mi pară totul mult mai înalt, Ca piscurile în ale serii umbre. Leșul Ursului 18 octombrie 1965 Referință Bibliografică: CONCRETIZARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CONCRETIZARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374985_a_376314]
-
e tocmai sigur că vei intra în șomaj acum floarea s-a închis în sine, receptacolul ei ascultă vocea Europei Unite. Doamne, ce-i de făcut?”( În marginea nopții) Citind, ca în Bacovia redivivus, azi actualizat, dar cu același corolar sumbru al pustiului, al târziului, omniprezente, impresia rămâne de îngrijorare, de neîncredere și încordare, într-o ecranare onirică. Visul florii de a erupe frumusețe într-un sol murdar, otrăvit, nu râmâne decât închipuire, iluzie arsă a prezentului trăit. „Prea departe, nu
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
care-i călăuzește pașii. Iubirea este primordială și, în absența ei, poetul nu se regăsește pe sine. “eu fără tine-aș fi rămas o umbră/ eu fără tine-aș fi un vânt pribeag/ eu fără tine-aș fi ca ploaia sumbră/ eu fără tine-aș fi de dor pribeag.” (Fără tine) O definiție a fericirii se regăsește, de asemenea, în poemele autorului. Iată cum descrie poetul fericirea folosind elemente ale naturii, dar și ale firii umane surprinse în momente sugestive: “fericirea
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
Pitoresc > CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului când norii răstignesc peste natură acoperă câmpiile cu umbre crepusculul brăzdat parcă de ură aruncă peste lume tușe sumbre se-amestecă a smoală și a sânge pământul și cu cerul parcă-n silă un vânt cumplit copacilor le frânge coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea iar corbii croncănesc în jur a moarte enorme valuri
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
trecerea în Nirvana. Există aici o poezie a iubirii și a solidarității, a tragicului existențial și a frumuseții umane, o poezie a morții, a absenței, dar și a căutării cu sens bipolar. „Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,/ În ziua sumbră și vulgară,/ Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,/ Cu glas timid și indecis,/ Ce-ți spun acum să nu te doară./ Dar am visat același vis/ Azi-noapte, pentru-a treia oară.// Murisem. Și-n văzduhul pur/ Al celor care
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]