2,627 matches
-
mea a avut drept urmare dublarea comisionului. Fie ― că făcea! În vremea asta draga mea soție din pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi cealaltă. ― Nu-i nimic, Dor. Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
comunitatea românească din Chicago, de aceea a cumpărat o jumătate de oră la un canal de televiziune, unde transmite, o dată pe săptămână, un program românesc și suferă văzîndu-se disprețuit de unii care-l bârfesc, socotindu-l "un bădăran". Ne spune supărat: "Eu, cel puțin, fac "ceva". Alții nu fac nimic, dar cîrtesc". Povestea cu capra vecinului se repetă în variantă americană. Branco adaugă, în limbajul lui pitoresc, că regula concurenței e să te simți stimulat de cel care reușește mai bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în mînile lui Maiorescu. Salutări multe de la al tău Eminescu N. B. Salutări la caracuda de toată mâna. București, 18 martie [1881] 172 [VERONICA MICLE] 28 decemvrie 1881 Dragă Nicuță, Nu trebuie să te superi, ba să plângi, pentru că eu sunt supărat. N-are a face una cu alta. Dacă-ți scriu cam ursuz nu trebuie să crezi că supărarea mea se îndreaptă în contra ta, căci știu bine că în contra ta nu am nimic. Față cu tine caut să-mi port vina
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
caz. Nu te mai îndoi că e de absolută rea-credință. E un om care nici nu poate fi altfel. Dragă Nicuță, fii bună și gentilă și lasă-mă să te sărut, căci parcă te văd înaintea mea. Și nu fii supărată deloc - vrei să mă supăr și eu - tu n-ai nimic de acolo. Lasă timpul să ți-o dovedească mai mult decât șirurile acelui care te-ar îmbrățișa dacă ai fi de față. Al tău, fără incidente, M. Eminescu N. B
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ț-aș mai scrie, dar mă întreb ce? Acele și iar acele simțiri pe care tu le știi, dorinți pe care ți le-am spus și care nu le poți îndeplini, adică să vii la Iași. Prin urmare, tristă și supărată, le sărut de mii de ori. Veronica 23 ianuarie 1880, Iași. [VERONICA MICLE] Domnule Eminescu, Grație intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pentru că bolnavul își alimentase și răbdarea și indulgența din nădejdea acelei întoarceri, pentru că absența ei durase destul, dacă nu prea mult. Dar nu veni și minutul rămase suspendat . . . - Și dacă vezi pe Nory - repetă Lina fără legătură - spu-ne-i eă sunt supărată. Am să mă răi'uiese cu ea. Nu-mi îngrijește copiii! - Sugacii! Sugacii noștri! supse silabele Rim. Hotărât, era foarte conciliant. Cum putea fi mai bine ca așa? In fund, undeva, o ușă nouă se trânti masiv. Era prilejul ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
început ca cel mai firesc. Atitudinea însă de sfinx a lui Rim și nesimțirea Siei erau obstacole neprevăzute. în mintea Linei rămânea înfiptă ideea plecării. Cauzele se ștergeau aproape, era acum o ambiție și un scop în sine. Lina era supărată și pe Nory că n-a vrut să se amestece; credea, poate, că prin intermediar lucrurile s-ar fi aranjat mai bine, de aceea nu mai consulta pe nimeni și, când întîlnea prietenele, se arăta cu ele uricioasă, ceea ce le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina era nesăbuită! Când prea bleaga, când prea rea. Lui Mini aprecierea lui Nory, care era de obicei așa de tăioasă când era vorba de Sia, îi păru curioasă. - Bine, dar e firesc ca Lina să fie supărată. - Nu e supărată. Iți spun eu că e rea! Buna Lina era acuma rea! Numai Nory putea inventa așa ceva. - Cum o să fie bună în așa împrejurări? susținu Elena. - E rea peste cât are areptul să fie! E nesuferită! Dacă n-ar fi vorba
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și nu mă auzeau, trebuia să bat mai tare. După o așteptare, apăsător de lungă, a ieșit în pridvor sora mea. Era mai bătrână decât atunci când a murit, ceea ce îi dădea un aer străin. Fără să coboare scările, a întrebat supărată: "Cine-i acolo?" i-am spus. "Nu te cunosc", a zis ea, rece, tăios. Apoi, a intrat în casă, lăsîndu-mă în uliță, buimăcit. Am vrut să strig: "Sunt eu!", dar n-am reușit să articulez nici un sunet. Poate, simt mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ei În grădină.“ I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătate Închis și amintindu-și de Nilda fu cît pe-aci să-i spună: ce m-aș mai bucura să te tragă curentul și să rămîi chior pentru totdeauna! Dar i se făcu milă și renunță să se mai arate supărată. — Darling, chiar dacă n-o să-ți vină să crezi, să știi ca Juan și cu mine sîntem foarte... Ernesto Pedro simți că următorul cuvînt: fericiți, avea o culoare portocalie și nu se potrivea de loc cu albastrul electric al pastilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu ea... În schimb, unele dintre ele s-au cam supărat pe ea și nu-l Înghit pe văru-meu. Dacă n-ai aflat, te anunț că i-am ars o mamă de bătaie chiar la cazinoul din Ancón. Printre prietenele supărate e una care-mi place mult de cîtva timp, dar am preferat s-o mai țin puțin pe jăratic și să-mi iau o vacanță. Bineînțeles că nu singur. Spune-mi ce părere ai de tipa cu care umblu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceea ce avea de spus. - Până ce te-am văzut - a spus Lydia cumplit - am luat drept bun că ești un general ager. Acum văd că te consideri un bărbat al destinului. Te și văd cum te coboară în mormânt. Un murmur supărat al celorlalți bărbați din încăpere îi întâmpină spusele. Czinczar îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și să stingă gâlceava care amenință să-nceapă Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit, doar, călătoria aceasta o facem în cinstea ta” zice Gheorghe Gh. Petrea. “Ei, pe dracu’!” face Paraschiv pe supăratul. “Călătoria o facem pentru ca domnu’ Ionică Dimofte, iubitul nostru prieten și conțăran, să aibă ocazia să-și laude trotineta, n-ați auzit?” “Și, de ce să n-o laud? N-ar merita, la urma-urmei?” “Am spus eu altfel?” nu se lasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul. Dar copiii înțeleseseră că nu era supărat pe nici unul dintre ei și, ca să-i facă plăcere, îi arătau cât de repede au învățat și vorbele, dar și melodia noului cântec. Mai curajoși, cei mari prindeau a întreba: Da’ matale știi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zilele noastre, ziarele sunt prea pline de teoria conspirației. Peste câteva clipe, deveni din nou neliniștit. Ascultă. Ești psihiatru. Dă-mi voie să te întreb ceva. Cât de ușor i-ar fi unei actrițe foarte bune să... Karin se întoarse, supărată să-i găsească pe amândoi întinși de parc-ar fi fost într-o croazieră. Mark țâșni în sus ca o săgeată. —Vorbești de lup. Trăgeai cu urechea. Trebuia să-mi dau seama. Se uită la Weber. Vrei să bei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ești bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de tot. Ea se fâțâie de colo-colo șocată, ca una dintre victimele bombelor de le vezi la știri. Aici mâncam. Aici era mormanul de pantofi. E foarte supărată. În timpul ăsta, el se întreabă dacă o fi casa adevărată sau o copie în mărime naturală. Ea se întoarce spre el. Mai ții minte când tati ne-a prins jucându-ne de-a doctorul și ne-a încuiat în cămară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun. — Și să știi că sînt supărată pe tine, „Georgia“, zise ea mustrîndu-l ironic, sînt supărată foc că nu mi-ai zis că ești aici... CÎnd mai treci pe-aici, să mă cauți, că altfel mă supăr foc! Noi, ăștia care ne tragem din aceleași locuri, trebuie să fim uniți... Așa că să-ntrebi de Margaret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în nimeni. Să fie cât se poate de geloși. Pe toată lumea. Să n-aibă încredere nici în ei înșiși. Lăcomia: Așa te vreau, Grăsano! Iar tu, întunecată Răzbunare, veșnic supărato, vei fi mereu alături de surorile tale, Invidia, Ura și, Gelozia? Cum vei avea grijă ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu foarte bine ce am de făcut, nu-i nevoie să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne cerea să încetinim sau chiar să interpunem o pauză, pe parcursul căreia vîslele trebuiau să plutească la unghiul corect față de barcă deasupra apei. Și era toamnă. Apa nu era niciodată calmă ca să ne ajute în exercițiu de echilibru. "Langsamer!" țipa supărat, cînd vroiam să mergem mai repede, și barca, vremea și apa păreau să fie în asentimentul nostru. Mai repede, să depășim stufărișul fanat și copacii veștejiți și uscați. Mai repede, să-i depășim pe bărbații din celelalte bărci, cu mustățile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care se vroia a Domnului rugurile Inchiziției. Numai că Pronia în marea sa înțelepciune știe că domnul ziarist
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
uită la Gosseyn. - Spune-i amiralului, repetă el, că ești reprezentantul meu. Iată mandatul. Îi întinse o plăcuță strălucitoare. - Acum, intră. Arătă spre cabină. Un asistent deschise ușa a ceea ce Gosseyn știa că era un transportor prin distorsor. Gosseyn înainta supărat. Nu dorea să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bun. Am nevoie de timp mai mult și materiale ca să-l fac să arate bine. Pastorul ridică încet caietul la ochi și, după ce dădu din cap aprobator o dată sau de două ori, răsfoi primele pagini. Thaw era îngrijorat, dar nu supărat. Pastorul avea toate calitățile unui metal ușor lucios, util, cenușiu, dar neglijat; lui Thaw îi plăcea îndeosebi accentul lui; era unul specific vînzătorilor, învățătorilor și muncitorilor preocupați de politică și religie. Florile dumitale sînt frumoase, chiar foarte frumoase, dar sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]