65,243 matches
-
de vulnerabilitate este mai mare decât în cazul unei familii complete, care, măcar prin faptul că are un membru adult în plus, are premise mai bune de a răspunde solicitărilor. Dezvoltarea în plan personal a membrilor familiei este susținută de suportul afectiv oferit de familie, dar presupune și intrarea în relații extra-familiale diverse. În cele mai multe cazuri, resursele insuficiente fac necesare colaborări în afara familiei, chiar apelul la sprijinul direct al altor persoane. 2. Starea de fapttc "2. Starea de fapt" În societățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
maturizare timpurie, sunt investiți la vârste mai mici cu sarcini domestice, le este atribuit adesea rolul de parteneri prin care sunt împărțite poverile traiului de fiecare zi și se pot derula conflicte după modelul conjugal. Copilul îndeplinește și rolul de suport emoțional, de substitut al soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața pe care o duc, se declară suprasolicitate, stresate de grijile pe care le au, devin mai autoritare (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 44). Această constatare este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
6. Protecția familiei monoparentale apare mai ales ca protecție a maternității. Acest fapt era vizibil sub populara formulă „mama și copilul”7 arătând că atribuția creșterii copiilor revenea, în primul rând, mamelor. Totuși, alocația pentru copii, ca o măsură de suport din partea statului, era dată tatălui. Femeile puteau să beneficieze de concediu de maternitate, dar prevederea privea timpul destinat nașterii (concediu prenatal de 52 de zile și un concediu postnatal de 60 de zile). Copilul mic era crescut de bunici sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legate de a avea o casă, o familie; într-o măsură mult mai mică, au apărut dorințele legate de practicarea unei meserii anume), dar și stări conflictuale (exprimând astfel opoziția dintre valorile familiei tradiționale și starea de fapt, fără nici un suport valoric). O zonă deloc amintită a fost cea referitoare la eul fizic; nu au existat practic date privind corpul sau atitudinea față de corp11. În acest sens, se remarcă o frapantă opoziție a opiniilor tinerelor mame față de cele întâlnite în revistele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
satisface nici măcar toate serviciile necesare ei și nou-născutului. Deci, dacă nu este ajutată, nu poate ajuta. Asistența socială acordată mamelor nou-născuților este foarte importantă. Este un sprijin complex, care implică nu numai elemente de subzistență și servicii aferente, ci și suport emoțional și asistență medicală. În acest sens, politicile publice de factură pronatalistă ar trebui să pună accentul pe grija față de mamă, pe crearea și stimularea contextelor relaționale de sprijin. Premisele după care, odată depășit momentul de criză, de dificultate (care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un conflict simbolic, undeva la mijlocul distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil de viață dionisiac și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contemporană, unde este înțeleasă mai ales în termenii a ceea ce pot face rudele unele pentru altele: servicii domestice, furnizare de informații despre locuințe, oportunități de serviciu, dar și unele aspecte ale vieții cotidiene; rudele acționează ca surse de influență, oferă suport psihologic, material etc. (C.C. Harris, 1998, p. 115). Deși relațiile de rudenie pot fi privite ca opusul relațiilor moderne de piață, al celor cu un pregnant caracter contractual (relațiile de rudenie apar ca personale, difuze, afective, sunt caracterizate de existența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familia monoparentală este condusă în cele mai multe cazuri de mamă, iar starea economico-financiară a familiei este precară, făcând de multe ori apel la sprijinul de factură publică. Într-o altă ordine de idei, din experiența internațională 18, este știut că un suport generos pentru mamele singure poate avea efecte secundare negative: încurajează fetele tinere să dea naștere copiilor, fără să-și asume responsabil creșterea lor, fără să fie în cunoștință de cauză privind implicațiile și dificultățile pe care le presupune îngrijirea unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fie în cunoștință de cauză privind implicațiile și dificultățile pe care le presupune îngrijirea unei persoane dependente. Adesea, formarea unei noi familii (mamă-copil) este gândită ca un mijloc de emancipare față de familia de origine (mai ales dacă este susținută prin suport public sigur), încurajează uniunile consensuale de a beneficia de sprijin social și conduce la creșterea numărului de mame singure (C. Zamfir, 1997, p. 43). Sunt însă multe situații în care absența sprijinului pentru mamă din partea familiei, a comunității și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fie efectuat de către un obstetrician-ginecolog. Scăderea natalității este diferențiată, fiind într-un raport de inversă proporționalitate față de standardul de viață al familiei. Astfel, se asociază sărăcia, șomajul, marginalizarea, cu un număr mare de copii care au oportunități scăzute de dezvoltare. Suportul social acordat mai ales familiilor sărace care au copii tinde să producă efecte nedorite, în sensul încurajării unei natalități ridicate, mai ales în aceste segmente ale populației. Planificarea familială face posibilă conștientizarea responsabilității asumate ca părinte, creează premise pozitive dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai ales familiilor sărace care au copii tinde să producă efecte nedorite, în sensul încurajării unei natalități ridicate, mai ales în aceste segmente ale populației. Planificarea familială face posibilă conștientizarea responsabilității asumate ca părinte, creează premise pozitive dezvoltării copilului dorit. Suportul financiar pentru familiile cu copii se referă, în principal, la alocația pentru copii. Deși valoarea reală a alocației pentru copii nu ține pasul cu inflația, aceasta este o formă constantă de venit, într-un context de creștere dramatică a sărăciei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în condițiile în care aceasta își desfășoară existența în parametrii considerați normali) de serviciile de asistență socială 47, destinate persoanelor aflate într-o anumită stare de neajutorare în care nu-și pot satisface prin efort propriu nevoile curente. Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referă, în principal, în România, la serviciile oferite prin instituțiile de învățământ (creșe, grădinițe, școli)48 și la practicile curente, alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor în activitățile de îngrijire, în rezolvarea problemelor administrativ-gospodărești49
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fundamentată pe baze solide nu înseamnă o creștere a numărului de copii peste puterea familiilor de a-i susține, ci o politică realistă, responsabilă, care să determine manifestarea oportunităților de creștere pentru toți membrii familiei. Sporirea fără acoperire, în planul suportului familial, a natalității ar conduce doar la satisfacerea unor criterii cantitative, iar nu calitative privind populația. De aceea, creșterea natalității ar trebui corelată cu creșterea calității vieții. Politicile publice referitoare la copii privesc, în primul rând, aspecte care țin de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fundamentale ale acestora ca oameni și apoi cele specifice, referitoare la educație și sănătate, odihnă și socializare, protecție împotriva violenței, abuzului, neglijării și exploatării, protecție împotriva torturii și tratamentelor crude, inumane sau degradante, dreptul la identitate 59. Ca tipuri de suport, sunt cunoscute alocația pentru copii, gratuități de diferite tipuri (transport, manuale școlare, servicii culturale). Una dintre puținele măsuri care vizează familia în ansamblu este cea privind reducerile de impozite în baza deținerii de minori în întreținere 60. Sistemul de referință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
amintite cazurile de copii neglijați, abuzați, victime ale violenței în chiar propria familie. Ideea pe care o susțin se referă la articularea unor politici publice axate pe familie, iar nu pe copil. Astfel, copilul este receptat în relațiile sale de suport. Aceasta ar presupune o abordare a familiei nu numai în funcție de problemele cu care se confruntă, ci și cu tipul de familie căreia i se asociază. Printre măsurile de protecție, remarc pe cele privind familia ca grup cu nevoi specifice (alocațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind familia ca grup cu nevoi specifice (alocațiile familiale, serviciile pentru familie, de pildă), iar nu cele de tipul protecției maternității. Protecția femeilor pe piața muncii, pentru perioadele când sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Acestea se confruntă cu dificultăți, mai cu seamă rezultate din contextele sociale nefavorabile (de pildă, dacă au lucrat, au pensii cu o valoare reală mică; sau nu au deloc venituri etc.). Pentru că au acordat de-a lungul vieții îngrijire și suport emoțional familiei, sunt solicitate să facă acest demers ca o „îndatorire” firească. În mod comparativ, persoanele în vârstă, de sex masculin, se bucură de venituri sensibil mai mari și solicită îngrijire din partea membrilor familiei. Atunci când rămân văduvi și nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
factură fiind doar de ordin indirect, prin analiza unor tipuri de politici care se adresează altor segmente sociale. De pildă, politicile adresate șomerilor. Apoi, se poate observa că există tratamente separate ale membrilor familiei monoparentale: copiii beneficiază de forme de suport în calitatea lor de copii, iar adultului părinte singur i se recunosc diferite aspecte de rol-status în sfera publică (de exemplu, statutul de șomer sau, mai larg, de persoană aflată în nevoie), dar ca entitate separată de familia sa. Problemele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
politică publică urmează să fie implementată, se face apel la un set de mijloace (considerate adecvate pentru transpunerea acesteia în practică). De exemplu, politicile educaționale, cele privind sănătatea populației, politicile pentru echilibrarea pieței muncii și în vederea combaterii șomajului, cele de suport pentru persoanele dependente; toate aceste tipuri presupun familia și comunitatea ca instrumente voluntare de intervenție socială. Argumente în favoarea apelului la familie și comunitate, ca instrumente ale politicilor publice, pot fi: • familia și comunitatea asigură o îngrijire mai adecvată a membrilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din partea părinților. În acest sens, copiii din familii monoparentale sunt cu atât mai atașați părintelui care îi crește, acesta fiindu-le principalul sprijin. Autoritatea părintelui singur este mai mare, cu atât mai mult cu cât este însoțită de un consistent suport afectiv. În acest sens, lipsa autorității paterne nu duce automat la o lipsă de autoritate în familie. Ceea ce este diferit este modul de impunere a autorității. Putem lua în considerare ipoteza după care bărbații ar fi orientați, din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Paradoxal, oamenii sunt mai puternici, dar și mai vulnerabili, când sunt implicați afectiv într-o familie. Aceasta are un rol de ponderare a conflictelor, este un mecanism de conservare a ordinii sociale. Familia este în mod primordial grupul ce oferă suport indivizilor, orice stat al bunăstării fiind interesat să promoveze manifestarea rolurilor familiei, degrevându-se astfel de o parte din responsabilitățile de susținere a celor aflați în nevoie. Destrămarea familiei este o cauză semnificativă a sărăciei (Fr. Fukuyama, 1999, p. 139
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
impune punctul de vedere la nivel decizional, este principalul furnizor de resurse, mediază relațiile familiei cu sfera publică. Femeia este soție și mamă, își asumă răspunderea pentru reproducerea condițiilor de viață ale membrilor familiei, administrează resursele în plan privat, oferă suport afectiv membrilor familiei, îi îngrijește. În această perspectivă, rolurile femeilor și ale copiilor, ca și ale tuturor persoanelor dependente din familie (bătrâni, bolnavi) erau inferioare față de cele ale bărbaților, subordonate acestora. În acest sens, se poate vorbi despre un model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
eu, și tu12. Regulile sunt stabilite, acceptate și respectate de toți în mod echitabil, astfel încât să fie posibil respectul față de sine și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial, părintele singur se află în situația de a conferi suport pentru dezvoltarea copiilor și îi educă în ideea de a-l sprijini la rândul lor. Pe măsură ce dezvoltarea psihofiziologică permite copilului asumarea de responsabilități în familie, acesta exercită roluri din ce în ce mai complexe, până la a fi un adevărat partener de viață al părintelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi separat sau divorțat de celălalt părinte), în care femeile și copiii riscă să rămână fără un suport financiar și să fie constrânse la a cere sprijin familiei de origine. Raportarea politicilor publice la acest tip de familie, obișnuită pentru spațiul românesc, prevede sprijin în forma prestațiilor universale (de tipul alocațiilor pentru copii), reduceri de impozite care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de putere în cadrul familiei. Acestea ar putea fi un bun indicator asupra necesității de a avea ca sprijin familia ca întreg sau un membru ori altul al acesteia. Una dintre particularitățile acestui tip de familie vizează o acută nevoie de suport mai ales când, dintr-o cauză sau alta, familia devine incompletă. Pentru că, în condiții normale, diviziunea rolurilor este bine articulată: în cazul dispariției unuia dintre participanți (deces, boală, detenție, separare, divorț etc.), ceilalți membri ai familiei preiau rolul celui absent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]