3,733 matches
-
fu rușine să spună. E expresie nouă, Încercă ea să explice. Cel mai bun miel... e ca... „trebuie să avem grijă“. — Vrei să spui că folosesc prezervative, spuse Rupert pe un ton egal, iar Moff Încercă să nu pară prea surprins. Rupert Învăța Într-un liceu unde elevii erau Încurajați să vorbească deschis despre sexul protejat. Și, deși părea total la curent cu tot ce era legat de sex, nu avea nici un fel de experiență. O singură dată pipăise o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jur ca pentru a se asigura că nici un angajat nu trage cu urechea. —Nu chiar. Își frecă degetele, semnul pentru câștiguri necinstite. Dacă-i ajuți pe ceilalți, primești o răsplată, un pic de karma pozitivă. Ei, haide, nu faceți pe surprinșii. Se practică În toate țările, inclusiv la voi. Îl bătu pe Moff pe umăr. —Nu-i așa, prietene? Ja? Începu să râdă În hohote la propriile remarci. Apoi adăugă: — De fapt, da, toată lumea s-a Împrietenit, o, da, și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și total controlul. Harry Îi trasa cu degetul cercuri mici pe pielea gâtului, pe umeri, pe sâni, sărutând fiecare bucățică, apoi sărutându-i gura Înainte de a-și continua drumul către zonele sudice. Marlena Își simți fața invadată de căldură. Era surprinsă. Câtă pasiune, căldură... fum? Harry scoase un țipăt, sărind ca ars din pat și trăgând-o și pe Marlena după el pe podea. Plasa de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a prăbușit! Se grăbi să ajungă la Pată Neagră. —Podul! spuse el făcând semne disperate. S-a prăbușit. Cum mai plecăm noi de-aici? Pată Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței lor. Nu voia decât să-i țină la ei, ca oaspeți. Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem pleca de aici? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tundă, să-și facă manichiura și pedichiura, să-și cumpere farduri, lenjerie de corp și șosete. Bennie urma să-și cumpere costume noi pentru că slăbise zece kilograme. Se resimțea Încă după malarie și nu putea mânca prea mult. Dar ce surprins va fi Timothy când Îl va vedea pe Bennie slab. Heidi Își dorea să doarmă În cearșafuri curate. Moff Își dorea să doarmă În cearșafurile curate cu ea. Se gândeau la viitor, la lucrurile mici, micile luxuri. Cineva avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gata să se repete la nesfârșit. Suntem noi, zise el. —Pot să văd? Întrebă Belinda. Scuze, spuse el și dădu volumul mai tare. Suntem noi, anunță el. E o casetă cu mine și prietenii mei, Înainte de dispariție. Belinda se prefăcu surprinsă. —O, Doamne, vorbești serios? Se mai perindară și alte fragmente din trecut și nici un semn care să anunțe dezastrul. Privind scenele de zece-douăzeci de secunde, mintea Îi era un hățiș de griji. De unde venise caseta? Oare chiar era de la TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe scurta distanță până la baie. Astea erau gesturile domestice pe care nu le făcuseră niciodată unul pentru celălalt. În mod surprinzător, s-au Înțeles bine. Nemaiavând așteptări, nu mai erau nevoiți să se confrunte cu dezamăgiri. Fără dezamăgiri, erau adesea surprinși să descopere lucrurile pe care le rataseră În trecut. Dar era prea târziu, și o știau. Dwight nu a sperat la o Împăcare, și nici Roxanne. Au continuat să se Întâlnească cu avocații pentru partaj și au hotărât să Împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un puști. La proces își alegea cuvintele cu grijă, vorbea calm și indiferent. Pe data de 18 martie a primit ordin de la un superior din „Ministerul Științelor și Tehnologiei“, Murai Hideo, să răspândească gaz sarin în metrou. „Am fost foarte surprins (când am auzit ordinul). Când m-am gândit la persoanele care vor fi sacrificate, mi s-a făcut tare frică. Dar, pe de altă parte, îmi dădeam seama că nu fusesem instruit să gândesc în felul ăsta“, mărturisește Hirose. Copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi folosește? Poate nimănui, dar el există... Cu ce te poate deranja carnetul meu? Nu scriu mare lucru în el. Ce văd, ce aud, ce mă înconjoară; idei care îmi vin, despre mine, despre tine, despre... Despre mine?! răcni Carol surprins. Ha! Ce-ai putea scrie despre mine? Ce vorbesc, cum mă mișc, ce gândesc?... Ultimele zile din viața lui Carol... Frumos titlu! Mă întreb cine va citi o astfel de carte. Probabil că pensionarii. Și dacă o scrii foarte prost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mine, când ai atâtea de comunicat omenirii... * Nu schimbară nici un cuvânt câteva zile în șir. Se mișcau lent, în tăcere, prin pâcla groasă a gândurilor nerostite. Dar Dumnezeu?! bâigui încet Filip într-o seară. Ce-i cu el?! întrebă Carol, surprins mai mult de replică decât de faptul că îi era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața în întuneric. Eu sunt, Nikolai cu drag de cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
drag de cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins. Iată o întrebare firească! Ai reacții intelectuale normale. Se spune că un înțelept a plecat în deșert să mediteze asupra rostului vieții, începu Filip să povestească o parabolă. Termină cu bazaconiile astea! îl întrerupse nervos Carol. Termin într-o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parafată de urma lăsată de o ștampilă cu litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin ’67, școala și dispensarul erau singurele clădiri mai de Doamne ajută din sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
formase singur. Parcă au venit în camera mea mai mulți cunoscuți, iar Ioana, Viky, soții Axente îmi reproșau: "Îți întinde mâna, de ce nu i-o dai?" Eu voiam să-i dau mâna, dar nu-l vedeam. Ceilalți mi-l arătau surprinși: "Cum nu-l vezi lângă tine, acum e în dreapta, a trecut în stânga, în față". Și eu mă zbăteam inutil: În stânga e un scaun, nu văd decât un scaun." și în dreapta, patul... în față, masa. Văd toate obiectele camerei mele, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Și-ar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu joc literar. Sau un exercițiu de imaginație, asemeni celui din basme, care face plăcere minții de copil. Să fie însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să reflecteze asupra situației sale, întrebându-se de ce a fost lăsat acolo, ce are de făcut în continuare și cam în ce fel ar putea afla direcția potrivită. Știm ce spune Borges despre acest om: a mers singur, „umilit și surprins, până la căderea serii; atunci, a implorat sprijinul divin și a dat de ieșire“. Cel deal doilea, dacă nu șia pierdut de la bun început mințile, a căzut și el în genunchi. Însă nici unul nu are în față ceva complicat sau greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Șiar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu joc literar. Sau un exercițiu de imaginație, asemeni celui din basme, care face plăcere minții de copil. Să fie însă vorba
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după coviltir. în aceeași clipă, Waldomar se hotărî și trase de frâele calului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pietroiul din apropierea drumului, în vreme oamenii lui Gualfard îi dezbrăcau pe cei căzuți și își luau de acolo morții ca să-i îngroape ceva mai departe, se temuse că urma să fie ucis dintr-o clipă într-alta și chiar rămase surprins văzând că nu se întâmpla nimic. Pe când aștepta plin de neliniște și teamă, îl văzuse pe Odolgan apropiindu-se de Balamber, spunându-i ceva și arătând înspre el; nu reuși să înțeleagă ce anume și nu reuși să prindă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ce trebuie pregătit pentru războiul ce se aproprie. în ceea ce mă privește, pe lângă solia pe care o port, am fost trimis aici și pentru a pune la punct o modalitate de a ne uni armatele. Vârstnicul magistrat îl privi surprins, apoi, întorcând privirea înainte, spuse: — în vreme ce Etius face pregătiri, hunii ne presează la hotare și, între timp, adăugă privind către mulțime, oamenii ăștia trăiesc în spaimă. Nu îți ascund faptul că aici situația a devenit dificilă. Ai aflat, cred, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]