3,370 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUSPIN DE STELE Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Suspina dorul a iernat Sub troienite gânduri, Dar ochii tăi m-au alinat Când rătăceam pe drumuri! Și astrele m-au legănat În
SUSPIN DE STELE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378557_a_379886]
-
de tine, Noapte de noapte, nencetat Te văd iar lângă mine. Dar tu ești licăr într-o stea Ori poate amăgire Ce ieși mereu în calea mea Pe aripi de zefire. În ochi de stele azi privesc De-aici dintre suspine, Ramuri de brad încărunțesc Pe culmile alpine. Tu din mărețul univers Arunci câte-o sclipire, Eu printre rânduri ce s-au șters Caut a ta privire. Referință Bibliografică: Suspin de stele / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842
SUSPIN DE STELE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378557_a_379886]
-
de zefire. În ochi de stele azi privesc De-aici dintre suspine, Ramuri de brad încărunțesc Pe culmile alpine. Tu din mărețul univers Arunci câte-o sclipire, Eu printre rânduri ce s-au șters Caut a ta privire. Referință Bibliografică: Suspin de stele / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUSPIN DE STELE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378557_a_379886]
-
tine! În sfârșit ești mămică! Știu ce mult ți-ai dorit asta! — A trebuit să plătesc un tribut greu cu pierderea primului copil și atât de nejustificat! — Da, am fost îngrozită când am aflat. Dana pleca fruntea lăsând un dureros suspin. Da, cred că suferință ta a fost imensă! Îmi pare atât de rău, Delia pentru faptul că ai fost nevoită să treci prin această suferință. Uneori viață este atat de nedreaptă! Dorești să faci un bine și iese cu totul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
2015 Toate Articolele Autorului Ești vinovată că trăiești în mine, Sunt vinovat că mă ascund în vreme, De neguri niciodată nu te teme, Eu sunt potirul viselor senine. Mi-e sufletul o mare care geme, Alungă-mi dorul, râul de suspine, Preschimbă răsăritul în rubine Să înghețăm eternul în poeme. Cât timp te-adăpostesc cu pasiune Să fii lumina mea spre infinit, Iar eu să fiu mereu acea minune În care tu , adânc, te-ai odihnit. De soarele în mine va
EŞTI VINOVATĂ (SONET) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378624_a_379953]
-
a femeii-mamă, a femeii-mature care nu se regăsește decât cu greu în viața cotidiană și care simte mereu nevoia de întoarcere la nostalgia altor vremuri, ca o întoarcere la izvoarele vieții din care sa soarba cu nesaț apă renașterii. Un suspin pentru fiecare frunză, răsărit de soare, o amintire, toamna împănata cu castani, pentru fiecare părinte, ăn, om... O ploaie de amintiri peste plopii foșnitori, pește ghioceii din crâng, pește florile din lunca, pește salciile pletoase și pește grijile zilnice. Un
CRONICĂ LILIANA BOIAN TERZIU LA CARTEA NOSTALGIA ÎNTOARCERII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378839_a_380168]
-
de marfă , noi Ne-am dus cu tata în surghiun, Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun. Când ne-am întors ,eu tot copil, Simțeam mirosul de trotil, Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine, Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând, Și pruncii încă întrebând De frații și de tații lor Ce dorm uitați sub vreun răzor Sau pomeniți de câte-un om. Am cunoscut acestea eu Și rog să deie Dumnezeu La
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
vagon de marfă , noiNe-am dus cu tata în surghiun,Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun.Cand ne-am întors ,eu tot copil,Simțeam mirosul de trotil,Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine,Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând,Si pruncii încă intrebandDe frații și de tații lorCe dorm uitați sub vreun razorSau pomeniți de câte-un om.Am cunoscut acestea euSi rog să deie DumnezeuLa mării lumii gânduri bune,Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
intru la pușcărie, dar ne-am scăpat de tine!” L-a aruncat ca pe un sac în pat și a ieșit înjurând și negru de furie, nu se așteptase la reacția mea. Ionuț mi-a sărit în brațe și, printre suspine, repeta: - Nu mai fac mami, am vlut să fac o floale pe mașină, să fie cea mai flumoasă!și suspina de ți se rupea inima. Multă vreme a rămas copilul marcat de acest episod nefericit. Din clipa aceea, s-a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
Dar pașii mei aleargă prin tină călători, Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
păcălit cu primăvara ta falsădosită-n universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând spre ramura-momealăașezatăîn calea speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat deoparte aripiledevenind femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă defals.... XV. OARE M-AI PĂRĂSIT?!, de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
frustrarea să-mi răzbun,Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței.Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardăSpunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardăVisând printre suspine la glia lui să zboare.Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povarăSă pot lupta cu haite ce-atacă mișelește,Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară,Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește.Iar
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
un pic chilav M-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri. Am evadat cu greu din gândul-închisoare, Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii, M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioare Și-am aruncat suspinul după piciorul lunii. Citește mai mult Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnireștiindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit,M-am amăgit prostește cu visul de-mplinireA unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
bătrân cu trunchi un pic chilavM-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri.Am evadat cu greu din gândul-închisoare,Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii,M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioareși-am aruncat suspinul după piciorul lunii.... XXVII. VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
TATĂLUI MEU! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului BINECUVÂNTAȚII TATĂLUI MEU! Când liturghia vieții Sfârșitu-și va afla, Iar sufletul ,cu teamă Spre Tatăl va pleca, Lăsând în urmă viața, Trăită cu suspin, Născută din durere Sfârșita c-un "Amin", Să nu-mi Spui de păcate, De răul ce-am făcut De patimile multe, De timpul meu pierdut, Departe de "Viață" ,de "Adevăr" , de " Cale" De binecuvântarea Dumnezeirii Tale, Să -mi spui ,de
BINECUVÂNTAȚII TATĂLUI MEU! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378899_a_380228]
-
cu lacrima-i curgând, Sperând să îi porți iubirea, în inimă cu drag. Eu nu pot să las tristețea în nopțile ce vin Și un vers de poezie cu lacrima-l aștern. Mă resemnez,dar tainic mai scap câte un suspin, E a dragostei durere ,ce trece în etern. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: UN CAVALER ÎN NOAPTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate
UN CAVALER ÎN NOAPTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378958_a_380287]
-
fi putut s-alegi dar judecata E dreaptă, fiecare își ia plata, Am cântărit ce-ai strâns și cât ai dat!" Deșertăciune-i viața fără Mine, O goană după vânt și tu știai! Tu n-ai trecut prin valea de suspine Și nu ai plâns, cu cel de lângă tine, Tu arzi în foc, sărmanul este-n rai!" Prieteni dragi, gândiți cu-nțelepciune La mersul vostru pe pământ, luptați, Să fiți exemple vii, cum Biblia spune, Nu așteptați din ceruri o minune
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
din întunericul necunoscutului. În dansul lor, frunzele cad fericite, când nodurile se desfac și zăgazurile cerului se deschid atingerea inimii urcă mai presus de taină. Cine ești, te-ntrebi zilnic, privindu-te-n oglindă. O reflecție, un zâmbet și-un suspin, un pas pe drumul spre noi? CORABIA DE VISE Străbați furtuna deșertului în cautatea celei care ți-a răscolit visele, noapte de noapte, cascadă curgând în carnația coapselor răsucite din unda de dragoste. Ți-e dor de răpirea primei bătăi
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
rămas doar niște cruci, de-ar ști martirii ce-am păstrat, ar crede că suntem năluci... Tăcerea-n noi nu-i vindecare, ca să-i iertăm pe trădători, jertfind o viață-n așteptare, cu cap plecat de falși actori. Lacrimi și suspine amare, ca martori sorții vor rămâne, răni ce nu au vindecare, le vom lua chiar și-n țărâne... Într-o viață blestemată, mii de vise ni se curmă, vreau să vă întreb odată, v-ați gândit la cei din urmă
VREAU SĂ VĂ ÎNTREB ODATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379001_a_380330]
-
te-ai pune, Putea-vei să răspunzi făr' să roșești? De ar veni Isus Cristos și-ar spune: Vinde ce ai și-mparte la săraci!" Tu L-ai urma îndat' sau te-ai opune? Putea-vei să te rupi fără suspine, De tot ce ai? Gândit-ai ce-ai să faci? De ar veni Domnul Cristos la noapte, Ai siguranța că ești mântuit? Când Duhul îți vorbește-n sfinte șoapte, Te-ncrezi în El sau în a tale fapte? Crezi c-a-nviat
DE AR VENI ISUS CRISTOS LA NOAPTE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379037_a_380366]
-
CER Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului PE MAL DE CER Pe mal de cer o lună Plângea cu fir de stele Și trimitea lumină În hohot pe pământ Și în suspin adânc Pierdută printre ele Își ghigosea în suflet Amaru-i neștiut. Privea în jurul nopții Un suflet să zărească, Dorea să-și spună oful Prea de demult ascuns Și ne văzând pe nimeni Pe mal de cer și noapte Pornit-a să
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
ele Își ghigosea în suflet Amaru-i neștiut. Privea în jurul nopții Un suflet să zărească, Dorea să-și spună oful Prea de demult ascuns Și ne văzând pe nimeni Pe mal de cer și noapte Pornit-a să găsească Luceafărul ascuns. Suspinul din adâncu-i Nu o lăsa să umble, Iar sufletul de lună Curgea și-o-mpiedica Să meargă la Luceafăr Pe umăr să ii lase O parte din necazuri Și din durerea sa. Dar cerul se-nnegrise Și-acoperise noaptea, Iar
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
eroice până la sacrificiu suprem. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este singura și adevărata valoare omenească. Așa trăia Părintele Paisie, trăia viața plină de amărăciune, de durere și suspin a creștinilor care veneau la chilia lui și-i cereau binecuvântare. La plecare, erau ușori precum fulgii de nea și plini de duhul păcii și al bucuriei. Așa era Părintele Paisie. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-
TE PORT ÎN SUFLET, PĂRINTE PAISIE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379077_a_380406]