7,135 matches
-
hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în agora (Deșteptarea României, Hora Unirii). Înfierbântat de idealul patriotic, el se sustrage atunci intimității confortabile, pentru a se adresa cu un discurs mobilizator mulțimii, care va vibra, fără doar și poate, la rostirile poetului-cetățean. Ciclul Pasteluri, de fericită inspirație, a fost creat, în cea mai mare parte, între anii 1867 și 1869
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
include preponderent programe TV care nu sunt destinate categoriei lor de vârstă: astfel, studiile arată că 80% dintre copiii cu vârste între 4 și 10 ani urmăresc asemenea programe TV. Personalizarea consumului televizual constituie, de asemenea, un factor de risc, sustrăgând minorii de sub supravegherea părinților (în Marea Britanie, două treimi dintre copii și adolescenți - 6-16 ani - dețin propriul televizor în camera lor și se pot uita, deci, singuri la televizor). În România, dacă echipamentele audio-video existente nu fac încă posibilă televizionarea individuală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca poeta artifex. Văzând creația ca o aventură personală, petrecută în solitudine, el nu se va recunoaște nici sămănătorist, nici simbolist, cu toată predilecția mărturisită pentru simbol. Curând după debut, se sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca un poem. Subiectivitatea poetului este preponderent modernă, recuzând în același timp demisia parnasiană
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
din puzderia fragmentelor „explodate”, să recompunem un tablou cât de cât sistematic al dandysmului european de până la primul război mondial. O facem Împotriva naturii Înseși a dandysmului. Și, mai ales, Împotriva felului de a se constitui al modernității, care se sustrage cu program oricărei tentative ordonatoare. De ce persistăm atunci În (probabil artificiale) sistematizări? Din două motive: unul subiectiv, care ne determină să raționalizăm dandysmul pentru a-l putea Înțelege (din moment ce nu Îl putem trăi); și unul obiectiv, ce ține de factura
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de viță veche), poetul se simte protejat În sânul ei. Nu doar vestimentația, felul În care Își compune figura, gesturile, vorbele, ci și modul În care Își decorează propria casă emană aceeași dorință de a stiliza realul, de a-l sustrage vulgarității. Aidoma eroilor săi, el visează un soi de „palat fermecat”. Chiar Palatul fermecat este titlul unui text apărut În Literatorul În primăvara lui 1881, care ar merita citat În Întregime și unde Îl descoperim pe Macedonski În chip de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la capătul unor lungi și pline de farmec peregrinări În Germania, Elveția, Italia. Restaurația Îi aduce lui Astolphe gradul de maior și Îi satisface dorința de a intra În diplomație. E alături de Talleyrand la Viena, În 1815 și, ca să se sustragă mariajelor plănuite de mamă (cu fiica Doamnei de Staël, Între alte domnișoare din lumea bună), călătorește din nou. Dar În saloanele Parisului se vorbește tot mai insistent despre faptul că marchizul e atras numai de bărbați. Ca să spulbere orice rumoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marchizul de Queensberry, Îi aduce condamnarea la doi ani de muncă forțată Între zidurile Închisorii Reading. Acolo scrie De profundis, asumare tragică a unui destin pe care Îl simte asemănător celui al lui Verlaine. Chiar dacă ar fi putut să se sustragă pedepsei fugind În Franța, el alege soluția extremă, așa cum Îi mărturisește lui Gide: „Trebuie să vrei Întotdeauna ceea ce e mai tragic”. Sau, În De profundis: „Durerea e suprema emoție de care un om e capabil și deopotrivă prototipul, bancul de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strategie & tactică a seducției și o utopie. Tot atâtea capitole distincte În cartea noastră. Citându-i selectiv pe dandylogi, am riscat să ordonăm pe cont propriu „programul dandy”, să-i sistematizăm componentele, știind că, prin chiar natura sa, el se sustrage unor asemenea limitări. Am făcut-o nu din exces de pedanterie, ci cu un temei didactic pe care paginile noastre și l-au asumat din primele rânduri. Se va vedea lesne cum ariile interferează, cum, de pildă, Între etic și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cea a zeilor, poate fi cu totul prezentă În nimic; iată de ce «detaliul» vestimentar nu mai e În acest caz un obiect concret, oricât de mic ar fi, ci un mod, uneori subtil, de a «deturna» veșmântul, de a-l sustrage oricărei valori, din moment ce e vorba despre o valoare Împărțită cu un altul”2. Iar exemplele selectate de Barthes pentru a-și susține teza sunt pilduitoare: gestul unui dandy de a-și Îmbrăca valetul cu un costum nou sau de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
self-control impresionante. Psihologii ar spune că acestea sunt și modurile clasice de a para ale timizilor. Dar Între rezerva unui timid și cea a unui dandy, observă Emilien Carassus, există câteva deosebiri de fond și de formă. Dacă amândoi se sustrag, păstrează distanța, afișează dispreț, timizii se trădează până la urmă: sunt jenați, ezitanți, neîndemânatici, uneori vehemenți. Într-un salon riști să-i vezi Împiedicându-se de mobile, doborând bibelouri, vaze. Niciodată un dandy nu va gafa. El face un slalom grațios
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stabilite, câteodată Împotriva naturii Însăși; În acest caz din urmă - la limita nebuniei. Dimpotrivă, dandysmul Încalcă regula și totuși o mai respectă. Suferă În consecință și se răzbună În chiar clipa supunerii; face uz de normă, dar i se și sustrage; o domină și este, la rândul său, dominat de ea. Ce fire dublă și schimbătoare! Pentru a putea intra În acest joc, dandysmul recurge la toate subtilitățile alcătuitoare ale grației care o compun asemeni nuanțelor prismei, ce alcătuiesc opalul reunindu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și uneori chiar era. Ea a atacat, cu aerul său zeflemitor, spiritul serios, teribil și imperturbabil al puritanilor lui Cromwell. Moravurile, Întotdeauna profunde În Marea Britanie - indiferent de tendința lor, bună sau rea - exagerau severitatea. Ca să poți respira, trebuia să te sustragi Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mare tandrețe sunt de fapt un lanț, iar dacă ești Richelieu - ba chiar Don Juan -, atunci când le sfărâmi, din tot lanțul acestor brațe atât de blânde, nu desfaci niciodată decât un inel. Iată sclavia căreia Brummell i s-a sustras. Victoriile sale au avut Întotdeauna insolența nepăsării. Nu s-a lăsat niciodată cuprins de vârtejul celor pe care Îi tulbura. Într-o țară ca Anglia, unde orgoliul și lașitatea reunite nasc o ipocrizie a pudorii, a fost de-a dreptul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
militare, care Înseamnă și o uniformă. Din acest punct de vedere, el a fost un ofițer reprobabil. Dl Jesse, acest cronicar admirabil, cu o memorie foarte bună, povestește multe anecdote despre indisciplina eroului său. El rupe rândurile În timpul manevrelor, se sustrage ordinelor colonelului. Dar colonelul e subjugat farmecului acestuia; nu Îl va pedepsi niciodată. În trei ani, Brummell ajunge căpitan. Când, pe nepusă masă, regimentul e trimis În garnizoana de la Manchester, din acest simplu motiv, cel mai tânăr căpitan al celui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că acesta este tipul de economie dorit, care nu produce rău omului. Însă atunci când cel ce face un schimb, îl face numai în vederea de a trage un câștig din el, atunci crematistica nu mai este naturală, căci bunurile au fost sustrase de la destinația lor naturală"73. Avem de-a face cu o lume fără vină, în care economia și schimbul trebuie să satisfacă nevoile umane de consumație și să nu urmărească obținerea profitului și o lume vinovată, în care schimbul, economia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
puterea supremă era reprezentată numai de împărat și patriarh. În nordul Dunării, ierarhia bisericească locală era sub autoritatea patriarhiei de Constantinopol, care nu era contestată de nimeni, dar feudalii autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu dispunea de mijloace eficace de a-i constrânge să se supună, feudalii locali, români, slavi, turanici, îl respectau pe împăratul de la Constantinopol, dar nu i se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
autobiografică. Rolul capital îi este rezervat cronicii / letopisețului. Teoria lui C. este când prea laxă (formele ce ar anticipa romanul), când prea restrictivă (influența modelului occidental e redusă la rolul de „clarificator”), cartea rezistând însă prin considerațiile analitice care se sustrag schemei teoretice. Romanul românesc și problematica omului contemporan (1977) așază întreaga evoluție postbelică a genului la noi sub dominanta realismului (prima secțiune a cărții schițează o „poetică a realismului”). Tentativa e reluată în mai ampla sinteză Romanul românesc contemporan. 1945-1985
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
respirație, destinul celui care scrie, numitul Vlad Ștefan, și al familiei sale (soția sa, Luiza, fiica sa, Tea). Radiografia existenței lor mărunte este descompusă în posturi și gesturi mecanice, de insectă așezată cu forța, de vie, sub lentila unui microscop. Sustrăgându-se ritmului de metronom al scrisului, o suită de scene, de peisaje (mai ales rurale), de fragmente de dialog trădează în C. un cunoscător subțire al lumii (nu doar) ardelenești și un prozator înnăscut, care se silește cât poate să
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
nivelul discursului se insinuează în existența personajului, impunându-și schemele. Ludwig Holdengraeber nu face decât să întărească, prin nefericitul lui experiment, „adevărul” impus de literatură că toate soțiile își înșeală soții, în timp ce aspirația lui secretă era aceea de a se sustrage destinului comun. Dispus să ridiculizeze cu orice prilej prejudecățile, cinicul personaj ascunde un ins însetat de puritate. Concluzia e întunecată: nu există excepție și nici salvare, omul e jucăria unor forțe oarbe, iar eșafodajul moral bine-rău, cinstit-necinstit, pur-impur se dovedește
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
are de-a face cu problemele încurcate pe care le creează orgoliul în viață și în relațiile pe care le avem atunci când i se permite să coopteze aceste energii inferioare. Simțurile („Cei Cinci Hoți”) și emoțiile noastre („Huliganul-Șef”) ne sustrag puterea și o consumă în activități care ne distrug sănătatea, ne scurtează viața și ne umbresc conștiința spirituală, ducându-ne în ispită, ceea ce ne poate face să ajungem în închisoare, în spital sau ne poate băga în mormânt înainte de vreme
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
într-o economie mondială tot mai globalizată, transformându-se în scurtă vreme nu numai în cea mai gravă criză economică postbelică, dar și în prima criză care prefigurează o reașezare a ordinii economice mondiale. România nu s-ar fi putut sustrage acestui tăvălug, dar, în plus, a fost dezavantajată de lipsa de viziune și responsabilitate politică în perioada de creștere. Pe lângă efectele evidente de scădere a producției, creștere a șomajului, deteriorare a nivelului de trai și sporire a incertitudinii și instabilității
Criza financiară şi eficienţa politicilor macroeconomice de combatere a şomajului. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Radu Taşcă, Carmen Raluca Ionescu, Lucian Anton () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2362]
-
pe moșiile lor. Spre acest scop Dragoș Voievod merse însuși la Constantinopol și-i espuse patriarhului în persoană și cu multă stăruință cererea sa. Patriarhul luă deci mănăstirea în a sa nemijlocita apă {EminescuOpXIV 197} scutire și conducere patriarhicească o sustrase de la jurisdicțiunea arhiepiscopului respectiv, orândui pe Pachomie, egumenul acestei mănăstiri, exarh cu toate drepturile și datoriile, având a se subordina numai patriarhatului și mai dispuse, pe lângă acestea toate, ca conducerea mănăstirii, administrația averii și duhovnicia supremă pe moșiile ce se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
I, p. 85. {EminescuOpXIV 239} artistul reprezintator. Sau elementul ideal (prevalează) domină în caracter astfel încît n-a putut fi elaborat la deplină viață individuală, sau viața individuală domină cu paguba idealităței și a universalităței. În cazul întîi îi sunt sustrase caracterului rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru esistența sa în parte (particulară), corpul eteric e prea ușure și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de onoare al artistului de-a fi judecat adesea și temeinic, pentru că el va avea conștiința că stă înaintea unui tribunal care stă la înălțimea inteligenței și nu mai e compus dintr-o bandă de fugiți cari s-ar fi sustras disciplinei aspre a cugetărei filozofice. CONDIȚIUNILE NATURALE ALE ARTEI NOASTRE. CORP, FIZIONOMIE ȘI TON (VOCE) Noi am recunoscut artea reprezintațiunei dramatice ca pe aceea care reprezintă oameni prin pătrunderea atât a idealităței cât și a adevărului natural; am dedus apoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]