4,883 matches
-
în măsură să permită o colaborare fructuoasă, mai cu seamă în planul creștinării, Sfântul Scaun a început a se clătina vizibil. Crescut întrun puternic spirit religios, Carol a găsit că era de datoria lui să dea o mână de ajutor suveranului pontif. Gest concretizat prin adăpostirea Sfântului Părinte atunci când a fost pus pe fugă de revolta romanilor, dar și într-o vizită făcută la Roma după ce lucrurile s-au mai aranjat, cu ajutorul lui substanțial. Așa cum se mai întâmplă în viață
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
a fost încoronat, într-o solemnitate aleasă, ca rege al Franței. Patru cavaleri călări au intrat în Catedrală. Doisprezece vasali ai regelui au ținut coroana deasupra capului ce trebuia încoronat. Plângând cu sughițuri de bucurie, Jeanne a îngenuncheat la picioarele suveranului, șoptind: - Bunule rege, s-a făcut voia lui Dumnezeu. Atunci, celebra catedrală din celebrul oraș, care nu de puține ori a preluat rolul de Capitală a Franței, a fost cuprinsă de o impresionantă revigorare patriotică, cu ample ecouri în conștiința
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea mașinii infernale de fabricare a acuzațiilor și de denigrare publică. Poporul trebuia manevrat până la păcălirea lui. Cauchon a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simțirii, de dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea propunându-i suveranului de Obor să demisioneze, asigurându-i totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în pofida fragmentării etnico-politice de pe teritoriul Canaanului, ni se apare justificată presupunerea unei anumite uniformități a manifestărilor religioase care, în ciuda diversității locale firești, poate fi definită drept o religie „politeistă matură” (Xella, 2007, p.12), tipică civilizației urbane înfloritoare organizate în jurul suveranului și a palatului, unde și structura panteonului oficial, probabil, reflecta organizarea structurii de conducere pământească. Nașterea, dezvoltarea și sfârșitul regatelor lui Israel și Iuda Sistemul socio-politic din perioada Bronzului Târziu, definit de un înalt grad de urbanism, înfloritoare orașe-stat răspândite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-și stabili hotarele. În fine, comandantul armatei, Omri (884-873 î.C.), reușind să prevaleze asupra lui Tibni, a pus bazele unei dinastii mai stabile. Deși Biblia se oprește aproape exclusiv asupra „păcatelor” lui Omri (1Reg 16), el a fost un suveran cu mare relevanță politică: a construit splendida capitală Samaria, a încheiat alianțe politice cu fenicienii, iar numele său este amintit în analele asiriene printre regii din regiunea Siria-Palestina. Legăturile comerciale și culturale dintre regatul lui Israel și Fenicia au fost
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
l-a deportat în Babilon împreună cu o parte a clasei conducătoare și a pus pe tronul lui Iuda pe Matania, fratele lui Ioiachin, căruia i-a schimbat numele în Sedecia. Regele Ioiachin și familia sa au continuat să trăiască ca suverani supuși în Babilon, primind rația alimentară de la curtea babiloniană. Între timp, în Iuda, sub domnia lui Sedecia (597-587/586 î.C.), există două „partide”: cel filo-babilonian (între care și profetul Ieremia) și cel filo-egiptean. În anul 589 î.C. Sedecia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată o consecință a operei de propagandă a acelorași domnitori persani care erau interesați, în special, dacă nu exclusiv, de asigurarea ordinii interne a provinciilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
era o prerogativă a regelui. Una dintre datoriile sale era împărțirea justiției și a dreptății, fiind considerat judecătorul drept prin excelență ce trebuia să aibă ca model de comportament pe propriul zeu. Cu privire la aceasta, în afară de unele inscripții feniciene în care suveranul se autodefinește „rege just și drept” (astfel scrie regele Yehimilk din Biblios într-o inscripție din secolul al X-lea î.C.), putem aminti cazul paradigmatic al regelui înțelept Solomon sau descrierea exemplară conținută în Ps 72: „Dumnezeule, dă regelui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În concluzie, în timpul perioadei monarhiei, zeul suprem, Yhwh, era descris în Israel și Iuda cu însușiri tipice ideologiei regale religioase a timpului, foarte asemănător celorlalți zei supremi atestați în regatele semitice vecine (Moab, Amon, Fenicia, Siria); Yhwh era considerat un suveran ceresc superior celorlalți zei, așezat pe tron ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
jurisdicția cetății, conținând edificii, probabil și temple, necesare cultului divinităților locale, în vederea obținerii ocrotirii și binecuvântării. Și altarul „sub cerul liber” ar putea fi o caracteristică a bămâ. E posibil, deși unii cercetători nu sunt convinși de aceasta, că și suveranul intervenea în construirea de bămâ, după cum pare să confirme Biblia și inscripția moabiteană a regelui Meșa: „Și eu am făcut această bămâ pentru (zeul) Chemoș la Qerico” (KAI 181, linia 3). Realitatea concretă a cultului pe „înălțimi” rămâne, în orice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în fața regelui nu poate fi considerată o pură relatare istorică din timpul lui Iosia, fie pentru că în ea se găsesc referințe la exilul babilonian (2Rg 22,16-17), fie pentru că „găsirea” unei scrieri antice ascunse este un motiv literar care oferea suveranilor antici oportunitatea de a face restaurări și modificări templelor respectând sfaturile divinității expuse în documentul „găsit” în mod miraculos. Este, prin urmare, discutabilă teoria care identifică actuala Carte a Deuteronomului cu presupusa carte „găsită” în timpul lui Iosia. Întorcându-ne la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
probabil, oficierea sacrificiului de către preot a fost o sarcină vicarială regelui, fie pentru că multe texte extrabiblice îl confirmă pe rege ca oficiant al cultului prin excelență (cf. KAI 13, liniile 1-2), fie pentru că și textul biblic ne informează despre responsabilitatea suveranului cu privire la chestiunile de cult, fie, în sfârșit, deoarece conform 1Rg 4,1-4 preoții erau incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12,30 ș.u., de exemplu, se povestește că regele Ieroboam I a ridicat un altar, a rânduit preoți, a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
așadar, cum se explică apariția multor specialiști în religie, experți în câmpul cunoașterii voinței divine ce se puneau în slujba celor ce voiau să afle voința divină cu privire la evenimentele omenești. Acești specialiști consultați de toată populația se aflau în slujba suveranului care se folosea de „cunoașterea divinului” și ca instrument de legitimare politică (cf. Pongratz-Leisten, 1999). Deși izvoarele scrise pe care le avem la dispoziție în cazul vechilor regate ale lui Israel și Iuda se referă aproape exclusiv la figurile instituționale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
folosea de „cunoașterea divinului” și ca instrument de legitimare politică (cf. Pongratz-Leisten, 1999). Deși izvoarele scrise pe care le avem la dispoziție în cazul vechilor regate ale lui Israel și Iuda se referă aproape exclusiv la figurile instituționale reprezentate de suverani și de demnitarii lor, e foarte probabil ca tehnicile prin care se ajungea la cunoașterea voinței divine să fi fost larg răspândite în toate păturile populației, după cum o arată polemica biblică frecventă împotriva acestor practici. Profetismul Concepția actuală despre profet
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
membru al familiei sale se îmbolnăvea (1Rg 14,1-8; 2Rg 1,2-4). Un caz bine documentat de izvoarele extrabiblice, dar care se regăsește și în unele texte biblice, este anunțul profetic care legitimează prin intervenție divină urcarea la tron a suveranului. Mai ales în cazul unor conflicte dinastice, regele trebuia să „demonstreze” că a fost ales de Dumnezeu datorită fidelității și dreptății sale aparte. Iată exemplul unui oracol pronunțat de zeul Baal-Șameim regelui Zakkur, inscripționat pe un monument aramaic din secolul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
u., până la textul tardiv, Neh 6,6-7). Aceste texte, redactate probabil într-un moment în care monarhia nu mai exista, au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.). Unele scrisori trimise regelui din Mari reproduc numeroase îndemnuri profetice ce pot fi cu ușurință alăturate unor avertismente profetice biblice. Iată două oracole cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
repede și noi vom face tot ceea ce este necesar pentru aceasta” (Parpola, 1993, p. 188). Din ceea ce afirmă Marduk-šakin-šumi este clară suprapunerea nivelului religios cu cel al remediilor naturale, ambele activate de specialist pentru a obține cât mai repede vindecarea suveranului. Din viziunea esențială religioasă despre lume a acestor popoare antice care considerau că boala este în principal o eroare, uneori vinovată, în raportul dintre Dumnezeu și om, reiese că apariția bolii era considerată o acțiune a demonilor răi care se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o figură expresivă care redă bine ideea că Yhwh își instituie pentru totdeauna domnia sa cosmică asupra tuturor celorlalte forțe ale naturii (expresii asemănătoare sunt utilizate pentru domnia pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
popor din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]