7,731 matches
-
și de diplomație, acum când România face parte și se integrează în U.E. organizație supranațională. Lăsând de o parte, ipocrizia de ocazie (pro domo) care nu onorează și nu ajută cu nimic din ceea ce este pozitiv, trebuie să recunoaștem că suveranitatea statelor membre ale Uniunii Europene este efectiv afectată și că procesul de transfer al atributelor suverane este în curs, extinzându-se pe măsura integrării europene; nu are rost să ascundem acest lucru. Problema pe care putem și chiar ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
indiscutabil faptul că România, și după intrarea sa în U.E., rămâne tot stat suveran și independent așa cum se prevede în Constituție (art. 1, alin. 1), precum și în reglementările U.E. (U.E. este alcătuită din state suverane, construcția europeană bazându-se pe suveranitatea membrilor săi Tratatul de la Lisabona, art. 4, alin. 1); dar, făcând parte dintr-o uniune de state o organizație suprastatală, cu drepturi dobândite și obligații asumate care merg mai departe decât ceea ce se cunoștea până acum, ea are un statut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vedere că politica externă și diplomația descrise în carte sunt cele din epoca în care România era un stat independent și suveran care participa în majoritatea organizațiilor internaționale importante; toate acestea fiind organizații interguvernamentale, România își exercita, în deplinătatea sa, suveranitatea, corespunzător cu epoca respectivă. Nu numai că, în mod obiectiv, suntem într-un alt context (ca structură și funcțional), dar acesta nu mai este, prin natura lui, prielnic (permisiv) pentru vechea politică și o exclude sau cel puțin, o redimensionează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ei. O asemenea perspectivă trebuie să ne dea serios de gândit, iar diplomația română trebuie să se afle în prima linie în această privință. România nu va mai fi niciodată ceea ce a reprezentat ea în viața internațională de titular al suveranității egale cu alte state mari sau mici, cu posibilitatea de a se mișca în zonele convenabile, de a fructifica o relație sau alta ori de a face servicii și a primi un anumit tratament ș.a. Relațiile internaționale actuale sunt deja
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ideologice. Convorbirea cu Snegur a fost și delicată, și dificilă. I-am sugerat să urmeze exemplul Țărilor Baltice care au făcut parte din fosta U.R.S.S. și care refuză să se alăture C.S.I.-ului. I-am subliniat că independența și suveranitatea Republicii Moldova, recent dar greu câștigate, vor fi puternic știrbite de apartenența la C.S.I. I-am mai spus că viitorul însuși al noii structuri este discutabil. Până la urmă, a acceptat ca Republica Moldova să participe numai la activitățile cu caracter economic ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Voronin, la Strasbourg, la o reuniune ministerială a Consiliului Europei, ministrul justiției de la Chișinău, Morei, s-a lansat într-o salvă de invective la adresa României, acuzând guvernul de la București de tendințe imperialiste, de dorințe anexioniste, de subminare a independenței și suveranității tânărului stat Republica Moldova, folosind formule și expresii din arsenalul ideologic al fostului partid comunist (bolșevic) al fostei Republici Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești, de până în 1941! Conducerea României a reacționat prompt, respingând ca nefondate și răuvoitoare toate aceste acuzații absurde și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ultimatumului, la 23 iunie 1940, consecință a Pactului Ribbentrop-Molotov. Aceste teritorii au rămas în componența U.R.S.S. după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a reglementărilor Tratatului de pace, din 10 februarie 1947. Republica Moldova și-a proclamat suveranitatea statală la 27 august 1989, rămânând în cadrul Uniunii Sovietice. Doi ani mai târziu, la 27 august 1991, Parlamentul de la Chișinău a aprobat "Declarația de independență", prin care se reconfirmau demersurile anterioare, de după 1989: 31 august 1989 proclamarea limbii române ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
proclamarea limbii române ca limbă de stat în R.S.S. Moldovenească și reintroducerea alfabetului latin; 27 aprilie 1990 tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag național; 23 mai 1991 R.S.S. Moldovenească devine Republica Moldova; 23 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul Patriei fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aceste probleme în alte foruri. În aceeași perioadă, a existat o respingere puternică a participării României din partea responsabililor de dincolo de Nistru. România a susținut, totodată, implicarea și prezența mai consistentă a U.E. în soluționarea politică a conflictului transnistrean, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Începutul și evoluția conflictului În 1990, odată cu eforturile de supraviețuire a sistemului sovietic, s-au accentuat mișcările de independență în republicile baltice, Ucraina, Georgia, Moldova, promovându-se poziții de emancipare națională. Trăsătura definitorie a acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și evoluția conflictului În 1990, odată cu eforturile de supraviețuire a sistemului sovietic, s-au accentuat mișcările de independență în republicile baltice, Ucraina, Georgia, Moldova, promovându-se poziții de emancipare națională. Trăsătura definitorie a acestei faze a fost proclamarea independenței și suveranității republicilor respective. În Republica Moldova, linia orientată spre afirmarea independenței noului stat și spre promovarea valorilor democratice naționale, în cadrul procesului de integrare europeană, a trezit o reacție ostilă din partea forțelor pro-sovietice și șovine. Pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria, unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cvadripartite, printre obiectivele precise urmărite de partea rusă a fost implicarea directă în procesul de negocieri a reprezentanților transnistreni (a fost vehiculată formula "4+1") propunere respinsă de ceilalți participanți (întrucât ar fi fost un act ilegal, care atentează la suveranitatea Republicii Moldova), precum și obținerea unui "statut juridic" specific teritoriului din stânga Nistrului, de asemenea respinsă. Partea rusă a propus, totodată, folosirea unor unități ale armatei ruse (fie din Armata a 14-a, fie dintr-o unitate de parașutiști a Forțelor Armate Unite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trilateral cu Moscova și Tiraspol, ignorând medierea occidentală, deschizând astfel posibilitatea prezentării Memorandumului Kozak (după numele lui Dmitri Kozak, reprezentantul Administrației prezidențiale a Rusiei, care a condus delegația rusă la negocieri). Conform acestuia, s-ar fi oferit Transnistriei o largă suveranitate în cadrul Republicii Moldova și dreptul de veto în probleme generale. De asemenea, Tiraspolul ar fi avut propria legislație și constituție. Implementarea memorandumului ar fi fost garantată de trupele Rusiei staționate pe teritoriul Moldovei până în anul 2020. Memorandumul Kozak ar fi asigurat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rezultate care să contribuie la consolidarea regimului de încetare a focului și separarea forțelor, ca un prim pas, esențial, pe calea soluționării politice a conflictului, pe baza principiilor convenite de cei patru miniștri, respectiv: asigurarea respectării stricte a integrității teritoriale, suveranității și independenței Moldovei și garantarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, pornindu-se de la Carta O.N.U., normele dreptului internațional și de la prevederile documentelor C.S.C.E. în acest domeniu. Delegația s-a opus încercărilor Rusiei de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care au fost adoptate ulterior și care reconfirmau principiile integrității teritoriale a statelor și inviolabilitatea frontierelor. În ceea ce privește Ucraina, conflictul transnistrean era o problemă sensibilă din alte rațiuni: orice schimbare a frontierelor în regiune putea avea un efect de domino, afectând suveranitatea Ucrainei asupra Bucovinei de Nord și Basarabiei de Sud, care n-au aparținut acesteia. Totodată, succesul regimului separatist din Tiraspol ar putea fi urmat de extremiștii din Crimeea. Ca și alte guverne din regiune, Kievul nu era interesat în deschiderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
unei soluții politice atotcuprinzătoare. Misiunea O.S.C.E. la Chișinău a fost stabilită la 4 februarie 1993, având ca mandat inițial: să faciliteze identificarea unei soluții politice pe termen lung a conflictului transnistrean; de a asista părțile în consolidarea independenței și suveranității Moldovei, prin încheierea unui acord privind statutul special pentru Transnistria; de a strânge informații privind conflictul din zonă; de a sprijini măsurile privind retragerea trupelor străine din Moldova; de a acorda asistență în definirea unui statut special pentru Transnistria, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În ceea ce privește Republica Moldova, Uniunea Europeană: Reafirmă angajamentul său că formatul "5+2" de negocieri este singurul legitim pentru procesul de soluționare. Face apel pentru reluarea imediată și necondiționată a negocierilor în formatul "5+2" vizând realizarea soluționării politice durabile pe baza respectării suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Sprijină măsurile de creștere a încrederii și securității pentru promovarea transparenței, stabilității și a reducerilor militare convenite anterior, în conformitate cu obiectivele, declarațiile și angajamentele O.S.C.E. ..." (SUM.DOC/1/10/Corr.1, 3 dec.2010, Att
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe teritoriul altor state suverane fără acordul acestora rămân o prioritate pentru O.S.C.E. Elementele cheie în această direcție ar fi: Continuarea necondiționată a negocierilor în formatul "5+2" vizând convenirea unei soluții politice viabile a conflictului transnistrean, cu asigurarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Continuarea implementării măsurilor atotcuprinzătoare de creștere a încrederii, inclusiv circulația liberă a persoanelor, bunurilor și serviciilor. Reluarea și finalizarea retragerii forțelor militare și a armamentelor Rusiei din Moldova în conformitate cu angajamentele luate la Summit-ul O.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
continuă să fie o provocare pentru securitatea regiunii O.S.C.E. România continuă să sprijine reluarea imediată și necondiționată a negocierilor oficiale în formatul "5+2", vizând soluționarea justă și durabilă a conflictului, cu respectarea deplină a integrității teritoriale, independenței și suveranității Republicii Moldova". La 30 noiembrie 2011, după aproape 6 ani, la Vilnius, au fost reluate negocierile oficiale în formatul "5+2" Moldova, Transnistria, Federația Rusă, Ucraina, U.E. și S.U.A. În aprecierea președintelui în exercițiu al O.S.C.E., acestea au creat o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vreun cuvânt, ne-a condus până la ieșirea din uriașa clădire. Acțiunea sovietică se înscria într-un șir de evenimente care depășiseră cadrul mărturisirii unor nemulțumiri, al unor "critici tovărășești" etc. Acum, din perspectiva istorică, reiese că făcea parte din doctrina suveranității limitate, din planurile de pedepsire a unor state, printre care Cehoslovacia, România, dar și Iugoslavia, și din pregătirea opiniei publice interne și internaționale în această direcție. Doctrina intră în aplicare și rezultatele s-au văzut, printre altele, în evenimentele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
va lua parte la o asemenea ceremonie. Kekkonen își apăra instituția, vorbea cu ambasadorul sovietic, dar nu spunea nimic părții române, și, practic, lăsa lucrurile să curgă... Reacțiile nu s-au oprit în anul 1968. Dacă față de vecinul chinez doctrina suveranității limitate rămânea o doctrină lipsită de posibilitatea de aplicare, în schimb, ea era impusă cu duritate în raporturile cu unele state socialiste europene. Pe de altă parte, reacțiile de atunci ale unor state occidentale se mărgineau, din păcate, la "analize
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fiu și nepot de amirali, pe timpul lui Allende, director al celui mai vechi cotidian, "Mercurio", opozant al regimului. A participat la organizarea loviturii de stat militare. Și-a preluat postul într-un moment foarte delicat agravarea conflictului cu Argentina pentru suveranitatea asupra unor insule din Canalul Beagle. După retragerea Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine și Noua Zeelandă, stabilindu-se relații diplomatice cu Indonezia, Singapore, Thailanda, Malaezia, Tonga, Tuvalu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
primă încercare a avut loc în anul 1959, când premierul A. Kosâghin a venit cu ideea adoptării deciziilor în C.A.E.R. prin vot majoritar și supunerea tuturor țărilor majorității. România s-a opus acestei încercări, arătând că aceasta contravine suveranității naționale a statelor membre; principiul majorității în adoptarea hotărârilor se aplică exclusiv în organizațiile supranaționale. La inițiativa și insistențele țării noastre, s-a convenit ca hotărârile C.A.E.R. să devină obligatorii doar pentru țările care își exprimă interesul față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și tot atât din populația ei ar fi fost smulse de sub autoritatea statală românească și "alocate unui complex statal industrial" cum se exprima fără reținere geograful Valev. Nesăbuința unui asemenea plan atesta, cu toată evidența, disprețul față de poporul român, de suveranitatea și dreptul său inalienabil la integritate și existență de sine stătătoare; acesta ar fi dus la transformarea României într-o fărâmițare statală; deci, dispariția sa ca stat. Este și motivul pentru care planul respectiv a fost demascat și respins cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bazat pe rezoluții clare ale Adunării Generale a O.NU., în acest scop! Deci, fapta este sau nu agresiune?) 2. Definiția generală a agresiunii "Agresiunea, așa cum este definită în cele ce urmează, este folosirea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite." Notă explicativă. În această definiție, termenul "stat" a) este folosit fără prejudicierea problemelor privind recunoașterea ori dacă un stat este membru al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
este membru al Națiunilor Unite, și b) include conceptul de grup de state 32. S-a ajuns la acest text, în urma înlăturării obiecțiilor formulate la sesiunea a VI-a de o serie de delegații 33, care au susținut că principiul suveranității nu ar trebui menționat în articolul 1, întrucât el este încorporat, ipso facto, în principiile integrității teritoriale și independenței politice principii menționate deja în textul adoptat la sesiunea precedentă 34. A fost opinia, în primul rând, a delegațiilor fostei U
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]