1,682 matches
-
scrie direct despre politică și de a critica guvernul sau admnistrația, sub titlul facil de "09/ 11. Jurnal ad-hoc" pentru a semnala oarecum faptul că, după nine enleven lumea (post) modernă în care trăim și-a pierdut inocența, iar discursul tăios și implacabil al Real Politik-ului, depasionalizat, a căpătat din nou o consistentă și apăsătoare actualitate. Dar, odată cu lărgirea orizontului tematic și cu renunțarea voluntară la comentariul politic, felia de real surprinsă în această carte, cu mijloace mai mult mai sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-a dovedit până acum nu numai un administrator dibaci și un om cu excelente rețele de sprijin occidentale, dar și un negociator hotărât care știe să-și joace atu-urile fără să se clintească (a avut o poziție foarte tăioasă și inflexibilă când doamna Mona Muscă a vrut să confiște mediatic succesul Capitalei Culturale Europene, în baza ideii că ea reprezenta guvernul, care dăduse, și el, când nu a mai avut încotro, niște bani, punând-o pe vremelnica ministresă a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Maestro scris de Stelian Tănase, un op cu calități literare, dar mult prea stufos și suprarealist, haotic, insuficent strunit profesional și, la fel ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de piață" (concept operațional în țările scandinave, dar greu de implementat în condițiile precare de la noi). El creează un sistem de protecție al angajatului, greu de concediat chiar în situații flagrante, și face din sindicate un corp autonom, atotputernic și tăios în negocieri (gata însă de cooperare cu partidele socialiste!). Sunt aici prevederi exagerate (de exemplu, angajatul care produce un prejudiciu - intra cu mașina în șanț din vina lui stricând marfă de miliarde - nu poate fi pus să plătească paguba, care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
voie să uităm: coada la lapte de la 3 dimineața, șpaga umilitoare dată pentru un pachet de unt sau o pungă cu un pui de Gostat gestionarei de la Alimentara, o țoapă analfabetă cu inevitabila ei căciulă de nurcă de la Romarta, privirea tăioasă, scârbit-înghețată, a "toarșului" de la partid, bancurile cu Ceașcă, aruncate de provocatorul care avea voie de la poliție să le spună pentru a turna amărășteni care mușcau momeala (provocator pe care l-am regăsit apoi, post festum, agitând un carnet de partid
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
minciună și justiția divină. Încă de la început, depunerea jurămîntului prin care o persoană este obligată să spună adevărul a fost adoptată ca un mecanism prin care Dumnezeu este implicat nu numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care "Dumnezeu este invocat pe post de șerif și călău omul dictează, Dumnezeu execută" (cf. Comitetul de revizuire a legii 1972:163). Jurămîntul, spune Baker (1990:6, 87-88) "are scopul de a preîntîmpina
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcatul să ne deschidă ochii: vreo trădare mai gravă ori vreun gest egoist vor fi contribuit la frângerea imaginii prea pozitive pe care ne-am făcut-o despre noi înșine». DE LA REFORMĂ LA REFORMATARE Cuvintele și imaginile părintelui Rondet sunt tăioase, sugestive și dinamice. Pe de-o parte, o asemenea abordare a misterului vieții consacrate cu siguranță înseninează, însă ar putea da și câțiva fiori, întrucât periclitează o întreagă serie de certitudini și automatisme, dând întâietate percepției a ceea ce se întâmplă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri sfinte”, înfometat „de nisip și lut”: „Munte pur cu piscuri tăioase, / Urc în cer furtuna de stânci, / Dar râvnesc câmpul liniștii joase, / Mă roade dor de șesuri adânci”. Acum poezia parcurge o adevărată renaștere, în sensul de întoarcere la păgânătate. Senzuale încă din Destin, eroticele devin cu timpul adevărate explozii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
-l țină de brațe a putut călători adesea după eliberare. Este doar un singur exemplu pentru a defini o situație nu totdeauna nici bine cunoscută, nici bine înțeleasă. Cine mai poate invoca în astfel de situații atât de ambigue criterii tăioase, superradicale? în astfel de împrejurări, prin schimburi de cărți, vizite la Păltiniș și Cluj, discuții, corespondență (păstrată din păcate doar în parte, cea dintre 1976-1987, dosar nr. 23), s-a produs și apropierea mea de Constantin Noica. O relație și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui Rahimi provine din rizomi di verși, nu doar literari sau lingvistici, căci imaginația sa se hrănește în egală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai mult în jurul textelor franceze sau a traducerilor de calitate, cu o anumită înclinație spre exotism, scriitorii chinezi sau indieni fiind preferați omniprezenților anglo-saxoni. Ar mai fi o diferență semnificativă: femeile par să aprecieze mult mai puțin decît bărbații ironia tăioasă, postmodernismul agresiv, mesajele de gradul doi sau textele șocante. Linia narativă clasică este privilegiată în continuare. Desigur, nu au dispărut nici difuzorii editoriali, deși nu sunt mulți cei care și-i mai pot permite, reprezențanții editorilor care, înarmați cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de peisaj, ex-emineță cenușie a lui Mitterrand și relativ proaspăt membru al Academiei franceze. Parcurs fără greșeală dinspre partea acestui creator polivalent, la care temperamentul și spiritul aventurier, responsabile cu sensul alegoriilor și al observațiilor exotice, se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie, plonjînd în anxiolitice și alcool
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nu mai puțin admirată e și tînăra finlandeză Sofi Oksanen, care a obținut în 2010 premiul Femina pentru cel mai bun roman străin (Purge, ed. Stock). E un adevărat fenomen, de dată recentă, dar nu mai puțin intens, acest vînt tăios venit din Nordul polar să împrospăteze și să tonifice literele franceze, și nu numai, fenomen care face furori prin țările nordice de vreo 40 de ani, dar pe care miezul Europei abia a început să-l descopere. Editorii, traducătorii, librarii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le integreze cu luminoasă înțelegere. Cea de a doua piele pe care o îmbracă în capitală nu înlocuiește aroma senzuală, suplă și tăioasă a începuturilor. Integrarea în viața trepidantă a orașului e profundă, iar inteligența abordării e în întregime senzorială, țărănească în cel mai pur sens al cuvîntului, axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pare a fi aceea de a-și ține aventurile departe de ochii neîngăduitori ai confraților universitari, dar și de ai surorii sale, Marianne, cu care întreține o relație fuzională, deși conflictuală. Doar anumite aspecte din trecutul lui Marc revin, anxiogene, tăioase ca niște cioburi de sticlă, dar el nu le formulează și nu le analizează, prin urmare cititorul nu dispune de acel "toiag" omniscient al romanului clasic, în care totul i se servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
invitații să nu fie înghesuiți. Acest spațiu trebuie să fie cam de 50 cm3. Să așeze lângă farfurie, sub furculiță, în stânga sau pe mijlocul farfuriei, șervețelul. Tacâmurile să fie: în stânga, furculița, cu dinții în sus, iar în dreapta cuțitul, cu partea tăioasă spre farfurie; lingura în fața farfuriei sau în dreapta cuțitului. Dacă sunt mai multe feluri de mâncare, să fie așezate tacâmuri pentru fiecare fel, folosindu-se dinspre exterior spre interior. Paharul să stea în fața farfuriei, în partea dreaptă, deasupra cuțitului și lingurii
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
cu o extraordinară capacitate de generalizare. Nicăieri nu se vede mai bine ca aici independența sa de gândire peste doctrinele politice"189. Criticul se oprește asupra campaniilor de presă desfășurate de Eminescu, punând în evidență concepțiile politice ale gazetarului, verbul tăios al celui care nu este dispus să facă compromisuri de conjunctură și nici să apere interesele uneia sau alteia dintre grupările politice. D. Vatamaniuc își încheie excursul analitic cu un capitol intitulat Poetica publicisticii eminesciene, în care surprinde filiațiile dintre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât talentul adânc, închis, corosiv, al unui Grigore Alexandrescu, ale cărui fabule, trebuie s-o spunem, au fost, într-o vreme când nu se puteau ataca obiceiurile și personalitățile de-a dreptul, adevărate înlocuitoare ale presei politice în ce privește ascuțișul, profund tăios al pamfletului"230. Pe acest fond se produce afirmarea personalității jurnalistice a lui Mihai Eminescu. Chiar dacă activitatea publicistică eminesciană debutează încă din anii 1870, confirmarea gazetarului se realizează odată cu intrarea în redacția Timpului, când Eminescu ajunge în atenția colegilor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții ca domnitorul României să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
protector. Ia naștere, astfel, o paraliteratură ce stă În antecamera literaturii sale și Încearcă s-o justifice. Retorica ei este apropiată de retorica amoroasă: același gen de curtoazie, aceeași vervă ironică, aceeași acrobație Între laudă și contestație, același spirit moralist tăios și perfid. Hristoitia Începe cu o dedicație-scuză: „Cela ce găsește vină S-o vrea s-o facă mai bine Nu stau cu el În pricină Slobod este de la mine”, urmată de un cuvînt către cititori și de o prefață. Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să scrie despre "robustul" satiric latin. La îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale, fără viziune largă", și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deși-i unealtă nouă, Coada ei e frântă-n două. 6 e un melc rotit În căsuța răsucit. Parcă-ar vrea să se răstoarne Și să scoată-ndată coarne. 7 parcă ar fi o coasă Nu vă temeți, nu-i tăioasa! Are coadă lungă, lungă, Să-i ajungă... 8 e-așa că un colac Cu miere și cu mac! Nu-l mâncați Că vă-nșelați! 9 un cârlig să fie? Cine știe? Este greu de-asemuit, Dar e noua, negreșit. 10
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cu profil în aur șters// Joc de doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
monumente unice în cultura universală, elaborează poate cea mai importantă lucrare despre pictura murală românească și est-europeană, Christian Humanism in the Neo-Byzantine Mural Painting of Eastern Europe, ce avea să apară abia după moartea sa, în 1970. Patosul și replica tăioasă a articolelor, studiilor și lucrărilor cu caracter științific izvorăsc din talentul de prozator al lui N., rămas necunoscut în timpul vieții sale. Cele câteva nuvele și povestiri păstrate în manuscris, dar mai ales paginile de jurnal și evocările unor personalități precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
de cruntă Încleștare cu asupritorii, astăzi, de cucerire falnică, dar nu fără greutăți și sânge, a vieții noi, de clădire a socialismului În țara noastră. (Ă). Tovarășe Dan Deșliu, poate că pe alocurea poporul s-ar exprima În stihuri mai tăioase decât noi poeții aceștia; poate că unele din versuri ni le-ar uita, nedesmințind lipsa lor În urzeala cântecului. Dar pe acelea care dau glas avântului său de luptă, luptei sale pentru o viață mai bună Împotriva acelor care i
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]