3,383 matches
-
complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei, apoi a șoptit: -Seamănă cu taică-su. Dar unde-i Nică. Mătușa ne-a făcut semn să înțelegem că moșul trăiește în cele două lumi și ar fi o risipă de timp să îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dintre femeile alea erau așa de frumoase că ți se tăia răsuflarea. Vreau să spun că erau superbe. Iar explicația din spatele acestei frumuseți incredibile suna, de obicei, cam așa: „A! Mama ei e jumătate suedeză, jumătate aborigenă din Australia, iar taică-su e jumătate birmanez, pe un sfert eschimos, iar celălalt sfert e italian“. Cum eu și Brigit eram irlandeze sută la sută, cum puteam să intrăm în competiție cu femeile alea? în mod normal, eram total disperate din cauza felului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Prințesa Leia, însă nu avusese chiloți aurii și nici părul lung. Dar nerenunțând la tema Războiului Stelelor, maică-sa o obligase să intre în concurs pe post de Luke Skywalker. Pentru asta, purtase una dintre cămășile albe ale lui taică-său și pantalonii de pijama, iar în mână ținuse un băț alb. Când jurații au ajuns la ea, Brigit a trebuit să bolborosească „Simțiți forța?“. Cum cei din juriu n-au auzit-o de prima dată, Brigit a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare vineri noaptea, așa că pe măsură ce zilele săptămânii treceau, ni se făcea din ce în ce mai frică. Am jurat că atunci când o să fiu destul de mare, o să-l omor pe nenorocitul de taică-meu, o să-l fac să mă implore să am milă, așa cum o făcea și el pe mama să-l implore. —Și așa ai făcut? — Nu, s-a chinuit să spună Neil. Nenorocitul a suferit un accident cerebral. Iar acum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puternic. John Joe prinsese viață. împotriva voinței mele, am început s-o admir pe Josephine. Știa foarte bine pe ce butoane trebuia să apese. Chiar dacă nu eram sigură unde-o să ducă toată povestea aia cu John Joe și cu taică-său. —Spune-mi, într-un cuvânt, cum te-a făcut tatăl tău să te simți, i-a spus Josephine lui John Joe. Poți folosi orice cuvinte: fericit, trist, slab, deștept, puternic, cretin, orice. Gândește-te câteva minute. John Joe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bărbatul se întinsese să se odihnească. Fața arăta perfect normal. Dar când domnul Bourke l-a ridicat, creierii bărbatului s-au scurs prin partea din spate a craniului. Dan Bourke a zis c-a fost așa de dezgustător că lui taică-său i-a venit să vomite. Noi n-ar fi trebuit să știm nimic din toate astea. O auzisem pe mama zicând „Șșșșș, pereții au urechi“. Apoi încruntase din sprâncene. Dar Dan Bourke, care avea informații din interior, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat-o furioasă. Dacă n-aș fi clocotit de mânie, niciodată n-aș fi avut curajul s-o înfrunt deschis. —Ție? Ție ți s-a făcut mult rău? — Da, am strigat eu. Mie. Mie mi s-a făcut rău. — Dacă taică-tu ar fi venit în patul tău în fiecare noapte de când aveai nouă ani și și-ar fi împins puța în tine, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău, a țipat Misty cu voce ascuțită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău. Dacă sora ta mai mare ar fi plecat de-acasă la șaisprezece ani și te-ar fi abandonat lui taică-tu, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău! Fața lui Misty era contorsionată din cauza emoțiilor copleșitoare, iar trupul i se aplecase atât de mult în față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A, da, dar tu ești cu Randall. Ești cu Randall? știi că eu am fost încurcată cu tatăl lui Randall. Așa ne-am cunoscut eu și Randall. Într-o dimineață, am ieșit din dormitorul părinților lui doar cu cămașa lui taică-su pe mine și cu un zâmbet pe față și hop! iată-l și pe micul Randall, care-și îngurgita cerealele cu bona lângă el. În orice caz, inseminatorul numărul unu, tatăl fiului meu Marcus, a fost un tip super
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
OK? am expirat eu. și cu asta basta? Fără nici o tiradă, fără nici o criză de nervi? — Deci cum mai merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om pâinea lui Dumnezeu, o avea moale ca o balegă. Cu toate astea, era mai bine decât nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi fost capabil să... ei, presupun că n-ar trebui să dăm vina pe morți. Am simțit cum îmi urcă sângele în cap. I-am aruncat lui Randall o privire tăioasă, dar el a rămas absorbit în ceea ce-i povestea taică-su și nu mi-a sărit în ajutor. Oare maică-sa încerca să mă facă să-mi ies din pepeni la doar douăzeci de minute de când făcusem cunoștință? Pentru că dacă asta încerca, atunci azvârlirea unei insinuări insultătoare la adresa tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mă amețească. — Randall, am întrerupt eu conversația puțin cam prea sonor, ar trebui să fim atenți la oră. Bea și Harry ne așteaptă la opt. Randall a zâmbit, a clătinat din cap și s-a întors la discuția cu taică-su. Iar Lucille a luat-o și ea din loc. — știu că ar trebui să fiu ceva mai reținută pe acest subiect, draga mea, mi-a șoptit ea conspirativ, la un nivel al vocii pe care bărbații îl puteau auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce țin de sălbăticie... — Și ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum spunea javra aia de Sally Pringsheim. Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe nevastă-mea. O să-și exprime opinia despre acest subiect. — în ce sens spuneți că sunteți nedomesticit? — Mă bășesc în pat, dr. Pittman. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă scapă. Filozof! Sorbona! Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e un combustibil mereu necesar. Și în vremuri de urgie, mai ales în vremuri de urgie. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai aveau reflexe. — Instigatorii, locatari ai blocului! Poftim, spune și tu... Recepționerul tresărise, parcă. Brusc, cuvântul „instigatori“ îi amintise de taică-su... Ei bine, urmașul va proba că atunci când jocurile par pierdute, trebuie inventat unul nou, oricât de bizar ar părea, oricât de zadarnic ar fi. Bine, bine, vom proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... primejdie peste tot. Uite, becherul ăsta. Cine s-ar fi așteptat? Numai că el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Doar îl știi pe taica... — Hai să mergem, gata gluma! — Ce-s copil? Glumă? Visăm, nu glumim. Ce-s copil? — M-am săturat, Tolea, gata, n-avem haz. — Judecă-mă, Bombonel, judecă-mă... așa e, am fost copilă și copil am fost, și am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței. Despre asta îi vorbeai, cred, în tinerețe, lui taică-meu. Iar mutulache, imprudentul, a auzit. — Eu? Eu să-i țin lecții bătrânului filozof Marcus? Eram un tinerel, nu i-aș fi vorbit despre ceea ce nici eu nu știam. Nici nu ar fi avut rost. Tata nu era amator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele din urmă, Al junior a rupt tăcerea. — Ce zici de Stanley, tată? — Hmmm, a făcut taică-său. Nu știu. Ce te face să crezi că e deschis? — Am auzit că vrea să deschidă iar anul ăsta, i-a răspuns tânărul. Așa mi-a zis Mary Ellen. S-a-ntâlnit cu Stanley la poștă săptămâna trecută. — Cine e Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar, dacă nu vrea să depășească limitele și să intre pe tărâmul unei impoliteți inacceptabile, nu poate continua să mă interogheze pe teme care nu o privesc. Îmi place budinca asta de femeie sănătoasă și directă și îmi place și taică-său, care stă vizavi de mine la masă, mestecând în tăcere mâncarea și bând din vin, dar n-am de gând să le destăinui secretele noastre de familie. Nu pentru că mi-ar fi rușine, dar, Doamne, îmi spun, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timp de câteva clipe, dar acum s-a întors cu tine în America și, dacă îl iubești atât de mult pe cât susții, mai ai o șansă ca lucrurile să se îndrepte. Atâta timp cât nu devine soțul de rahat care a fost taică-tău, mai sunt speranțe. Multe speranțe. Speranța unui viitor împreună. Speranțe pentru copii. Speranțe pentru lume. Habar n-aveam ce vorbesc. Cuvintele mi se rostogoleau șuvoi din gură, un potop necontenit de prostii și sentimente clocite și, când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sau să Îți sară țandăra când acestea Îndrăznesc să se strecoare În casă undeva după miezul nopții și să-și facă și ele o ciocolată caldă. — Am făcut și eu testul ăla, zice acum, luându-și geanta roz Louis Vuitton. Taică-su i-a făcut-o cadou când s-a despărțit de un tip după trei Întâlniri. Așa, ca să-i treacă mai repede depresia. Adevărul e că individul avea iaht personal, așa că probabil că era sincer deprimată. — Ție cât ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cu ce altceva mai pot să te ajut ? spun, presărând mâncare de pește din belșug deasupra apei, pentru a-i obtura privirea. — De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blândețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurând niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu se Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]