KorAP: Find »[drukola/base=tanc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...426 >

10,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

de treabă. Nu-s chiar așa de treabă. Și, oricum, sîntem Într-un loc public. Un loc public este singurul loc privat pe care-l poți găsi. Aici nu te-ascultă nimeni. De la ce unitate ești, tovarășe? — PĂi am niște tancuri le vreo opt minute de mers pe jos de-aici, Îi spuse Al. Am terminat pe ziua de azi și am cîteva ore libere. — De ce nu te speli și tu? Îl Întrebai pe Al. — Intenționez. În camera ta. După ce plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gîndeam să știu, ca să putem filma. Toți banii de pe film se duc la ambulanțe. Am filmat brigada a douășpea În contraatacul de la podul Argada. Și tot pe ei În atacul de săptămÎna trecută, de la Pingarrón. Avem niște imagini bune cu tancuri. — Tancurile n-au fost de nici un folos acolo, spuse Al. — Știu, dar au dat foarte bine pe film. Deci, cum rămÎne mîine? — PĂi, ieși și tu devreme și ai răbdare. Da’ nu prea devreme. — Cum Îți e? — SÎnt tare obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să știu, ca să putem filma. Toți banii de pe film se duc la ambulanțe. Am filmat brigada a douășpea În contraatacul de la podul Argada. Și tot pe ei În atacul de săptămÎna trecută, de la Pingarrón. Avem niște imagini bune cu tancuri. — Tancurile n-au fost de nici un folos acolo, spuse Al. — Știu, dar au dat foarte bine pe film. Deci, cum rămÎne mîine? — PĂi, ieși și tu devreme și ai răbdare. Da’ nu prea devreme. — Cum Îți e? — SÎnt tare obosit. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un francez din Marsilia - Ăsta are umărul stîng În ghips și două răni care supurează Încă și a cerut să iasă din spitalul de la Palace special pentru spectacolu’ Ăsta; trebuie să fie prins de alții În curele cînd intră-n tanc și nu știu cum dracu’ reușește să lupte. Fizic, vreau să zic. Ți-ar frînge inima dacă l-ai vedea. Înainte era șofer de taxi, spuse și apoi se opri. Vorbesc prea mult. Oprește-mă cînd vezi că m-apuc să pălĂvrăgesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să faci soldați din ei niciodată. Nici nu realizează ce se-ntîmplă. Și tuturor le e frică să moară. Am Încercat să-i fac să treacă peste asta. Da-i apucă la fiecare atac. Arată a tanchiști cînd Îi vezi lîngă tancuri, cu căștile pe cap. Arată a tanchiști cînd intră Înăuntru. Da’ după ce Închid trapele, vezi că n-ai nimic acolo, În interior. Nu-s tanchiști. Și pînĂ acum n-am avut timp să pregătim alții. — Mergem să te speli? SĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Încă o gagică. — Nu mă deranjează să mor nițel. Treaba asta cu moartea e doar o porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște tanchiști buni. Și dac-am avea niște tancuri puțin mai rapide, tunurile nu ne-ar face atîtea probleme cîte ne fac acum, cînd n-avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște tanchiști buni. Și dac-am avea niște tancuri puțin mai rapide, tunurile nu ne-ar face atîtea probleme cîte ne fac acum, cînd n-avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rapide, tunurile nu ne-ar face atîtea probleme cîte ne fac acum, cînd n-avem mobilitate. Și, ascultă la mine, Hank, nu-s ceea ce credeam noi c-o să fie. Mai ții minte cînd toată lumea zicea: „Ah, numai dac-am avea tancuri“? — Au fost de folos la Guadalajara. — Desigur. Dar acolo erau băieții. Ăia erau soldați. Și-n plus, ne luptam cu italienii. — PĂi și ce s-a schimbat? — O grăma’ de lucruri. Mercenarii au semnat doar pentru șase luni. Cei mai mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cinci luni, da’ acum nu vor decît să treacă cu bine și de luna asta și să se-ntoarcă acasă. Acu’ nu mai sînt buni de nimic. Rușii care au venit să facă demonstrații cînd au cumpărat Ăia din guvern tancurile erau perfecți. Da’ acum Îi retrag, ca să-i trimită-n China, cică. Spaniolii Ăștia noi, unii dintre ei sînt buni, alții nu. Ai nevoie de șase luni ca să pregătești un tanchist bun, vreau să zic care să știe cîte ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ca să-l cheme pe domnul J. E. Goss? — Da, așa ai spus tu mai devreme „Casa del Campo“. — Da. MĂ bufnește rîsu’ de fiecare dată cînd mi-aduc aminte. Vezi tu, au ajuns să nu le mai fie frică de tancuri. Nimănui nu-i mai e teamă. Nici nouă nu ne e. Dar mai sînt de folos. Chiar sînt. Doar că acum, cu bateriile alea antitanc, sînt prea vulnerabile, la dracu’. Poate-ar trebui să fac altceva. De fapt, nu. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nevoie de mult sprijin politic ca să poți deveni un tanchist bun. — Tu ești un tanchist bun. — Ei, mîine mi-ar plăcea să fiu altceva. Vorbesc tare aiurea, dar pot vorbi oricum dacă nu fac rău nimănui. Și, știi, Îmi plac tancurile, doar că nu le folosim cum trebuie, pentru că infanteria Încă nu le Înțelege cum trebuie. Ei nu vor decît să aibă tancu’-n față ca să-iacopere cît de cît la atac. Nu așa se face. Așa ajung să fie dependenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că nu le folosim cum trebuie, pentru că infanteria Încă nu le Înțelege cum trebuie. Ei nu vor decît să aibă tancu’-n față ca să-iacopere cît de cît la atac. Nu așa se face. Așa ajung să fie dependenți de tancuri și nu mai fac un pas fărĂ ele. Uneori nici nu se mai desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Mergeți voi să mîncați. Eu rămÎn aici. Pe cînd ieșeam, cei șase stăteau pe podea, iar Al se-ntinsese să-și taie o bucată de șuncă. — La ce armă ești, tovarășe? Îl auzii pe unul dintre aviatori Întrebîndu-l pe Al. — Tancuri. — Spune-mi că nu mai sînt bune de nimic. — O să-ți spun o grămadă de lucruri. Ce aveți acolo? Ceva zaruri? — Vrei să te uiți la ele? Nu. Vreau să dau cu ele. Am coborît eu, Manolita și englezul Înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Mai luați și voi din sticlele astea, spuse cheliosul. Știți de ce m-am Îmbătat? — Nu. PĂi nici nu vă zic. Da’ ați fi surprinși. O copie bețivă de-a lu’ Moș Crăciun, Ă? Bine, bine... La ce armă ești, tovarășe? — Tancuri. — Și tu, tovarășe? — Fac un film. — Și eu sînt o copie bețivă de-a lu’ Moș Crăciun. Bine, bine... Repet: bine, bine... Hai, las-o baltă, Îi spuse Al. Copie bețivă de-a lui Moș Crăciun ce ești. Ajunseserăm În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Pentru tovarășul Copie de Moș Crăciun. Pentru bătrînu’ Tovarăș Crăciun! spuse Cheliuță. — Las-o baltă, Îi zise Al. Adună paharele și intră cu ele-n baie. — E tanchist? Întrebă un pilot În urma lui. — Da. A fost aici de la Început. — Cică tancurile nu mai sînt bune de nimic, spuse alt pilot. — I-ai mai zis asta o dată, Îi zisei. Nu vrei s-o lași mai moale? A muncit toată ziua. — Și noi. Da’, serios vorbind, chiar nu mai sînt bune de nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o să mai mor În ziua aia, din moment ce dimineață făcuserăm treabă bună și am scăpat de două ori la Începutul atacului, cînd a fost cît pe ce să fim uciși. Și asta Îmi dădea Încredere. Prima oară fusese cînd urcaserăm cu tancurile ca să ne-alegem un loc din care să filmăm atacul. După aia am Început să am dubii În privința locului ales, așa că ne-am mutat cam o sută de metri mai la stînga. Chiar Înainte să ne mutăm, mi-am marcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit c-ar fi bine să intrăm acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
piele reapărură de după spinarea dealului, mergînd prin trecătoare unul lîngă celălalt - coborau dealul cu genunchii Îndoiți În felul Ăla ciudat, cum fac toate animalele bipede care coboară o pantă. Priviră În susul trecătorii și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu vîjÎind și zornăind. Tancurile eșuaseră din nou În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mergînd prin trecătoare unul lîngă celălalt - coborau dealul cu genunchii Îndoiți În felul Ăla ciudat, cum fac toate animalele bipede care coboară o pantă. Priviră În susul trecătorii și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu vîjÎind și zornăind. Tancurile eșuaseră din nou În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au fotbaliștii cînd sînt scoși de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au fotbaliștii cînd sînt scoși de pe teren pentru că-s fricoși. Cei doi bărbați cu haine de piele și chipuri teșite stăteau lîngă noi ca să facă loc tancurilor. — L-ați găsit pe tovarășul pe care-l căutați? Îl Întrebai În franceză pe tipul mai Înalt. — Da, tovarășe, mulțumesc, Îmi răspunse cercetîndu-mă atent din priviri. — Ce zice? mă-ntrebă extremadurianul. Zice că l-au găsit pe tovarășul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
făceai o moviliță ca să-ți aperi capul, Îți Înfigeai bărbia În praf, așteptînd ordinul să urci panta aceea pe care nici un om n-ar fi putut-o urca fărĂ să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
refuz să-ți strîng totuși mîna. Și să-ți urez mult noroc. — Și ție la fel. Și ca individ, și ca spaniol. L-am trezit pe colegul care filmase și am coborît culmea spre cartierul general. Acum se Întorceau toate tancurile și abia te mai auzeai de atîta zgomot. — Ai vorbit Întruna, cît am dormit? — Nu, am ascultat. — Și-ai auzit ceva interesant? — O grămadă. Și acum ce vrei să faci? — SĂ mă-ntorc În Madrid. Ar trebui să trecem pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]