5,159 matches
-
Acasa > Strofe > Creatie > EVADARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache din casa cu pereții nezugrăviți și tavanul găurit, înainte să plec, îmbrac mantaua de ploaie uzată. în geometria străzii, gândul neterminat vede poezia în cercuri concentrice. senzația mă apasă. prima picătură de apă căzută pe titlu, stinge lumânarea din gând. sunt manta de vreme rea. încerc să
EVADARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346972_a_348301]
-
judece chiar tetrarhul, așa recomandase procuratorul Ponțiu Pilat și tocmai asta scrisese acesta în misiva trimisă lui. Tetrarhul era totuși cam nedumerit, însă primi alaiul în palatul Hasmoneilor, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele zidite, o încăpere care avea în tavan o mică deschidere ovală care lăsa lumina să vină de sus revărsându-se într-un con și în care praful aflat în suspensie dădea o senzație ciudată în interior. Irod dorise să facă acolo o baie după modelul roman, un
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
îi las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
urmă prag, acela al panviziunii niramiene. În 1508, sub oblăduirea aprigului papă Iuliu al II-lea, Michelangelo (care începuse să se iscălească, de pe atunci, și „sculptor”) avea să înceapă, cu mărturisită caznă și în contra imboldurilor sale lăuntrice de „cioplitor” decorarea tavanului Capelei Sixtine de la Vatican, operă murală încă fără egal în întreaga istorie a picturii. Doar Michelangelo a mai putut, după cincisprezece ani, să se întreacă pe sine când, la stăruințele lui Paul al III-lea, s-a decis să picteze
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
cu planul al doilea, unde Romeo Niram plasează un diptic creaționist (același șasiu pe dos, ca și în Legea relativității): față în față, stau acum religia și știința. În partea dreaptă a acestui „tablou în tablou”, pictorul a figurat, după tavanul Capelei Sixtine, nașterea lui Adam, a primului om. În stânga însă apare Dumnezeița (cred că acesta ar fi cuvântul potrivit), cu un chip deloc renascentist, și care sloboade formula einsteiniană a energiei. Ambii Dumnezei sunt înconjurați de suite de pubere și
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
până la prima platformă. Brancardierii râdeau în continuare. - Iaca, acum trebuie să mergem la ortopedie, ți-ai rupt piciorul! Dacă e bal, bal să fie! Vasile stă acum în pat, internat. Are piciorul în ghips, legat cu o fașă, atârnat de tavan la patruzecișicinci de grade. Citește ziarul. Guvenanții anunță măsurile de austeritate. I se va tăia și lui douăzecișicinci la „sulă”, pardon, la sută, din salariu. Și nici banii de la Mitică nu i-a mai văzut! Dar ce nevastă are dracu
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
De-abia am mai avut timp să-l anunț pe băiatul vecinului, Cătălin, să aibă grijă de câini și de pisici în lipsa mea. M-am urcat fără prea mult chef pe targa dinăuntru și am contemplat fără nici un gând precis tavanul și imaginile fugare care îmi treceau pe dinaintea ochilor, că geamurile fiind ceva mai înalte, nu puteam să privesc decât vârfurile salcâmilor care rămâneau în urmă, retezate parcă de o secure imaginară. Retezate de o secure. Așa cum se retează orice firicel
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346378_a_347707]
-
relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru. Fără să zică nimic mângâie băiatul pe creștet și se aruncă în patul din fundul camerei, de langă sobă. Stătea cu fața în sus și privirile ațintite undeva în tavan. Era o pată galbenă semn că pe acolo ploaia se strecura în casă. La radio un crainic anunță măsurile de austeritate impuse de guvern. - Dumnezeii mamii lor! înjură bărbatul plini de draci. Apoi se scotoci prin buzunare, găsi o hârtie
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
toată convingerea, ca și cum nimic nu era mai adevărat și mai normal decât cele povestite de ea. Suferința lui că se stingea, suferința ei că il pierdea, au fost atât de puternice, încât se pare că au depășit anumite limite. Spre tavanul camerei unde se aflau ei, s-a înălțat un ghem luminos, iar pe fața și pe mâinile femeii a căzut un fel de pulbere argintie, cum ar fi beteala tăiată foarte mărunt. Era consternată, nu știa ce să creadă, tulburată
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
canapea sau un obiect mare. 6) Toți care se așează sub ușă de la o intrare când clădirea se dărâma sunt omorâți. Dacă stai sub o ușă de la o intrare și tocul ușii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părți, vei fi tăiat în două de intrarea ușii. În oricare din cazuri vei fi omorât. 7) Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvență diferit (se leagănă separat de
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
lor, pe culoarele dintre bănci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am știut atunci că acelor copiii li s-a spus să se ascundă sub ceva stabilit dinainte, când clădirile s-au prăbușit, greutatea tavanelor care au căzut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spațiu sau vid lângă ele. Acest spațiu este ceea ce eu numesc „triunghiul vieții". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
Să ne deschidem inima și să ascultăm rugamintea naturii-nu mă loviți !. Cum afirma Francis Bacon :„ Nu putem porunci naturii, trebuie să o respectăm ", deși „Natura nu poate fi mândră cu noi. O secătuim, îi stricăm liniștea și-i afumăm permanent tavanul.” (Vasile Ghica), totuși încă mai existăm datorită EI. Prof.Camelia Cosma www.phoenixmission.org Referință Bibliografică: Pledoarie pentru viata / Camelia Cosma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 3, Anul I, 03 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Cosma
PLEDOARIE PENTRU VIATA de CAMELIA COSMA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345026_a_346355]
-
Etrius, începu să se miște din nou. Văzu ceva. Era adevărat? Vedea lumină? Lumină, în acest întuneric? Etrius stinse lanterna și se îndreptă spre lumină. Lumina din încăpere vedea de la luna plină, care se putea vedea printr-o gaură în tavan. În mijlocul razei de lumină se putea vedea un mic altar, pe care era așezată o carte. ,,Dacă asta nu e ceva interesant, atunci nu știu ce e.” își spuse Etrius. Se apropie cu pași mai siguri de carte. Avea un C mare
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
pe lateral, alte holuri. Etrius merse drept până ajunse la o ușă pe care scria: Generalul P. Morris Soldații au deschis ușa și l-au împins pe Etrius înăuntru, într-o cameră albă, cu un bec și un ventilator pe tavan. Într-un colț se afla un dulap, plin cu fișere top secrete, probabil. În fața lui Etrius era un birou plin cu dosare cu un C mare pe ele. În spatele biroului, stătea pe un scaun, generalul Morris. Generalul Morris era un
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
fie din cauza efortului făcut ca să ajungă lângă mine, fie fiindcă pricepuse că nu îmi voi ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
aminte de făptura gingașă din patul de alături și tresări: „Asta-i drăcoaica! Dacă-mi face vânt peste zid?” Instantaneu întoarse capul și rămase blocat. Se afla într-o cameră goală înconjurată de un perete rotund de piatră, iar de tavan sta agățată o maimuță care rânjea, gata să se năpustească peste el. Îngrozit, se dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
unul de la „Ștefan cel Mare” și eu, invitați, cu viorile noastre, să participăm la emisiune. Înregistrarea s-a făcut la orele de după amiază, chiar în ziua emisiunii. Studioul consista dintr-o cameră nu prea mare, căptușită de jur împrejur, inclusiv tavanul, cu niște foi mari de placaj cu multe - multe perforații, sub care se afla probabil un izolant acustic. În mijloc era o masă, 3-4 scaune, niște pupitre si un microfon impozant, iar pe peretele din față era o fereastră ce
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
ce ascunde sub pantaloni scurți, la încheietura picioarelor. Introducând mâna pe sub bikini, îi simțea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniței. Își dădea seama că nu mulți bărbați s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el și cum se abandonează ea în brațele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzații pe care le trăia pentru prima dată și nu dorea să piardă nimic din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului mă scutur de mine și nu vreau să mor când moartea la fereastră îmi bate lipesc cu scotchiul dor cu dor apoi mă rog la Ducele Abate, mă scutur încă odată cu tălpile în tavan, nisipul din mine se scurge șuvoi, mă uit la cer și mă pierd în van și caut prin pipăială, doar Viața de Apoi, sunt gol deja de mine și vântul răbufnește, arde seniul în jur, albastru e pământul focul mă
MĂ ARDE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377002_a_378331]
-
recitit multe pasaje, a fost nevoit, să le reia, pentru a putea, să înțeleagă mai bine mersul evenimentelor. Pe furiș, seara, s-a instalat, a pus caietul lângă el, apoi cu mâinile sub cap și-a fixat un punct în tavan. Noaptea venise de-a binelea, când s-au auzit bătăi în ușă. -Intră, e deschis. -Bună seara! V-am adus cina. Dacă mai doriți și altceva, vă rog, să-mi spuneți. Violeta a aprins becul, odată cu lumina, Andrei a văzut
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
cutii CD-uri cu muzică relaxantă. Al treilea perete, ocupat parțial de-un dressing, etala în mijloc, drapată de o catifea portocalie în falduri, o bănuită fereastră. I se recomandă s-o țină permanent acoperită, căci lumina era dată din tavan și din fiecare colț al încăperii. Totul funcționa cu senzori. Oriunde s-ar fi aflat, era iluminat, iar în rest, întuneric. Dacă ar fi cercetat, ar fi văzut că fereastra era zidită, orice precauții erau zadarnice, mai mult de dragul jocului
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului eu rămân ce-am fost: romantic! rămân un romantic întârziat prin aceste vremuri obscure, cânt iubirea pe care o știam eu de acum o sută de ani, cu baluri și chermeze sub lampioanele tavanelor din care sclipeau picturile lui Rafael cu scene de îngeri pe un albastru de vis cu muzici vieneze rupte din viorile lui Stauss, rămân un romantic bolnav după serile cu lună plină care au umplut timpul fericirii mele când trăiam
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
întâlnesc: care or mai fi pe aici. Îți aduci aminte: nu aveam voie să ne întâlnim cu oricine! - Eu caut un buldo-excavator și de mâine încep să demolez casa. Voi căuta metru cu metru. Am să dau acoperișul jos, toate tavanele, am să demolez toți pereții, am să sap sub toate dușumelele...trebuie să iese la suprafață banii lui Fane Cizmaru! - Doamne!...hai, pentru că nu vreau să o iau razna, am plecat! Resita 15.10.2016 Eugen LUPU Referință Bibliografică: RĂZBOINICII
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
plină se estompă cu totul, Procurorul încremeni într-o poză care știa că-l prinde - se studiase în oglindă - iar acuzata închise ochii, părând că murmură... Ce, oare?! O rugăciune pentru iertarea faptelor sale?!... Fu rândul Procurorului să sară până în tavan când mărunțelul Judecător uză în mod răzbunător de ciocănelul justițiar. După cele trei lovituri în care puse patimă și importanță, își anunță verdictul: -Consider că procesul împotriva inculpatei nu-și are nici un temei, prin lipsa de probe elocvente! Așadar, nu
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]