8,384 matches
-
iunie a.c., decretul de decorare a doamnei Tamara Buciuceanu-Botez. Astfel, în semn de înaltă apreciere, pentru remarcabilele interpretări artistice susținute pe cele mai importante scene din țară, pentru dragostea, dăruirea și talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale, domnul președinte Traian Băsescu a conferit Ordinul Național „Steaua României” - în grad de Cavaler doamnei Tamara Buciuceanu-Botez. Decorarea a fost făcută la propunerea viceprim-ministrului, ministru al Culturii, domnul Kelemen Hunor".
Scandalul Bercea-Băsescu. Cum își spală Traian Băsescu imaginea by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29132_a_30457]
-
magazinul cu vechituri de preț are aparența unei capcane de o infinită senzualitate. Nu e prima oară când Braia se pretează unor asemenea regii. Lungul său monolog interior (un soi de autobiografie excesiv de analitică) relevă încă din copilărie o tentație teatrală: pentru a obține atenția părinților și dragostea fratelui mai mic, Cezar își inventează spaime și debilități pe care le interpretează cu un cinism înspăimântător. Finețea acestor farse e atât de mare încât nimănui nu-i trece prin cap adevăratul lor
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
teatru. În acei primi ani ai mei la Radio am fost colegă, printre alții, cu Catinca Ralea, cu Octavian Paler, cu Dionisie Șincan, străluciți oameni de radio care onorau alte redacții. Eram prieteni între noi, ne respectam munca. În redacția „Teatral” am cunoscut mari regizori de teatru, în frunte cu Sică Alexandrescu, Mihai Zirra, Paul Stratilat. Acolo am cunoscut legende vii ale teatrului românesc - Radu Beligan, Ștefan Ciobotărașu, Marcel Anghelescu, Giugaru... Acolo, în sala de lectură de la „Teatral” i-am cunoscut
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
munca. În redacția „Teatral” am cunoscut mari regizori de teatru, în frunte cu Sică Alexandrescu, Mihai Zirra, Paul Stratilat. Acolo am cunoscut legende vii ale teatrului românesc - Radu Beligan, Ștefan Ciobotărașu, Marcel Anghelescu, Giugaru... Acolo, în sala de lectură de la „Teatral” i-am cunoscut și îndrăgit pe marii actori ai „Generației de aur”, ce aveau să creeze roluri de referință în spectacole de referință ale „Teatrului la microfon” și „Teatrului la Microfon pentru copii”. (Vă vine să credeți că în adaptarea
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
Comedia a Teatrului Giulești, metamorfozat după 1990 în Teatrul Odeon. Cel care nea făcut să ne strângem mâna și să ne rostim numele a fost un prieten comun, prozatorul Sorin Titel, o prezență constantă, lucru rar printre scriitori, la premierele teatrale și cinematografice, un fan împătimit al lui Șerban și Manea. La ieșirea din teatru, văzând că între noi deja se înfiripase un dialog, ne-a propus să mergem și să continuăm seara la Athénée Palace. Nu am rezistat entuziasmului său
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
înșelat. În cei trei ani câți a mai stat în țară, am ținut permanent legătura, bucurându-ne ori de câte ori se ivea ocazia să ne vedem. Între timp, devenise și colaborator la „Tribuna”, revista clujeană unde eram redactor și semnam săptămânal cronica teatrală. Încă de la primele comentarii, asumându-și rolul atât de critic de întâmpinare, cât și de direcție, George Banu impune în critica de teatru, mai mult decât alți colegi de generație, un spirit nou. El se situează programatic de partea regizorilor
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
ales de a-l transpune într-o viziune de spectacol. Comentariile i se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
critic a unor stări și rememorări subiective, cum doar la Marina Constantinescu mai remarcăm astăzi. Publică în revistele de cultură însemnate ale epocii și, în ciuda tinereții, vocea lui e din ce în ce mai autoritară. În plus, e cadru didactic la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și posesorul unui doctorat cu lucrarea Modurile comunicării teatrale în secolul XX. Se pare că viitorul nu i se înfățișează totuși prea sigur. Așa că, în plin proces de consacrare, la finele anului 1973, profită de o
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
remarcăm astăzi. Publică în revistele de cultură însemnate ale epocii și, în ciuda tinereții, vocea lui e din ce în ce mai autoritară. În plus, e cadru didactic la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și posesorul unui doctorat cu lucrarea Modurile comunicării teatrale în secolul XX. Se pare că viitorul nu i se înfățișează totuși prea sigur. Așa că, în plin proces de consacrare, la finele anului 1973, profită de o bursă de studii și se hotărăște să rămână la Paris. Îl reîntâlnesc în
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
poftă nebună de conversație. Înțeleg repede că statutul său în țara de adopție nu e acela de exilant, cum era cel al atâtor români, ci de intelectual perfect integrat. Se căsătorise cu Monique Borie, o franțuzoaică dedicată și ea fenomenului teatral, apreciată universitară și autoare de scrieri importante. Viața privată îi asigură, astfel, atât liniște și stabilitate, cât și climatul necesar, în consens cu preocupările sale, ca afirmarea profesională să nu întârzie. În consecință, în februarie 1974, debutează, la Institutul de
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
universitară și autoare de scrieri importante. Viața privată îi asigură, astfel, atât liniște și stabilitate, cât și climatul necesar, în consens cu preocupările sale, ca afirmarea profesională să nu întârzie. În consecință, în februarie 1974, debutează, la Institutul de Studii teatrale de la Sorbonne Nouvelle - Paris 3, într-o carieră didactică prestigioasă, desfășurată pe durata a aproape patruzeci de ani, care îi va aduce înaltul titlu universitar francez: „profesor de clasă excepțională”. În paralel cu prestația didactică, reprezentând în sine o reușită
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
lărgire a orizontului acolo unde totul contribuie la îngustarea lui”. În acest sens, volumul publicat aproape simultan în limbile franceză și română, Călătoriile sau orizontul teatrului, își depășește condiția de omagiu aniversar, constituind un serios obiect de meditație. Miraculoasa călătorie teatrală la George Banu are acoperire într-o extraordinară vocație. În eseul Arta călătoriei, de altfel, bogat în disocieri și interogații, Catherine Naugrette, coordonatoarea masivului tom (în al cărui sumar se află toată „floarea cea vestită” a teatrului contemporan), insistă asupra
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
Catherine Naugrette, coordonatoarea masivului tom (în al cărui sumar se află toată „floarea cea vestită” a teatrului contemporan), insistă asupra călătoriei „de a merge la teatru” și a călătoriei „pentru a face teatru”, considerându-le două forme esențiale ale călătoriei teatrale, soldate în final cu o dublă experiență: estetică și umană. Proaspătul membru de onoare al Academiei Române își explică pasiunea pentru călătorie ca pe un destin „istoric”, dar și ca pe unul „parental”. Ambele au un resort interior adânc. Cel dintâi
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
Victor Ponta, motiv pentru care i-a dat un telefon premierului. Liberalul a relatat că Ponta a refuzat din nou să accepte toate propunerile liberalilor, ceea ce îl face să concluzioneze că ieșirea premierului de marți a fost una ”cu efect teatral”. ”Eu am apreciat foarte mult prestația mediatică. E poate un pas înainte din lunga colecție în care oamenii politici sunt gata să plângă, de la Stolojan mai departe. Nu am înțeles exact pentru că de-abia aterizasem care era mesajul, pentru că acolo
Antonescu: Ponta, ieșire teatrală. Am vorbit la telefon cu premierul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32050_a_33375]
-
și să mergem în formula pe care am propus-o de la bun început și pe care o cunoaștem. Din păcate, mi-a spus că nu, ceea ce m-a dus la concluzia că toată această intervenție a fost una de efect teatral și merg acum pentru a prezenta colegilor și acest element”, a declarat președintele PNL, care în ultimele declarații publice s-a plâns că premierul nu-i răspunde la telefon. Crin Antonescu a conchis, înainte de a intra la ședința Delegației Permanente
Antonescu: Ponta, ieșire teatrală. Am vorbit la telefon cu premierul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32050_a_33375]
-
parte, se răsfrânge tot asupra teatrului din Cluj, care, după cât se pare, n-a reușit să-și creeze un mediu și o atmosferă, din care, la momentul oportun, să se desprindă câțiva inși cu interes și cu pricepere pentru problemele teatrale. O dovadă în plus că trebuie reclădit totul din temelie. Concluzia noastră, a ardelenilor, este că cel puțin pentru moment altă soluție nu se poate găsi decât trimițând un om bine pregătit, și cu prestanță, de la București. O spunem cu
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
sugera o soluție mai apropiată de gândurile dșumneațvoastră. În orice caz vă asigur, iubite maestre, că toți prietenii mei, după ce le-am expus cât de serios și cu câtă râvnă vă frământați ca să îndrumați într-un făgaș cu adevărat artistic teatral românesc, vă asigură de întreaga și neprecupețita lor admirație. În ce mă privește, domnule director general, nu pot decât să-mi înnoiesc întreaga mea recunoștință pentru încrederea excepțională cu care m-ați onorat. Sunt nespus de mâhnit că n-am
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
România Cultural confirmă astfel evoluția sa din ultimii ani, oferind emisiuni premium realizate de echipele sale de profesioniști, prin care îmbină tradiția și mijloacele clasice cu multimedia și cu cele mai recente tendințe radiofonice europene. Cele trei Reviste Radio: literară, teatrală și muzicală nu vor face excepție, ca emisiuni vii, actuale și de actualitate, cu deschidere către publicul larg și de diferite vîrste. Păstrînd standardele impuse de-a lungul vremii de echipele care au lucrat la astfel de emisiuni, tineri realizatori
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
își va face o specialitate. Poemul romantic acționează cu forță asupra lui: trimiterile la Goethe, la Novalis ori traducerea din Nietzsche compun o atmosferă și indică o direcție. Încă din volumul de debut ne întîmpinau poeme dramatice cu semnificație filozofică - teatrale și retorice (Izgonirea lui Prometeu); dar înregistram și o capodoperă, Priveliște, model de poem fals romantic, unde întristarea din vocea personajelor devine subtilă plîngere universală pe tema fugii fără speranță a timpului. În al doilea volum însă, Stînci fulgerate, poemul
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
critică, selecția este miza ei cea mai importantă și care, implicit, necesită cele mai multe comentarii. Sunt aceste 11 texte cele mai bune piese ale lui Ion Băieșu? Și, mai ales, sunt ele cele mai actuale, din punctul de vedere al interesului teatral și de lectură? În opinia mea, sunt de formulat puține obiecții cu privire la selecție, din punct de vedere valoric. Chițimia, Iertarea, Ciudatul rol al întâmplării, Autorul e în sală, Boul și vițeii, Vederea, Preșul și Dresoarea de fantome sunt, categoric, piesele
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
experiment și de spații neconvenționale, și în care, cum spuneam, Ion Băieșu excelează. Primul text, de altminteri, ilustrează un procedeu frecvent în practica lui Băieșu, care își transforma cu ușurință prozele în texte dramatice sau în scheciuri, datorită conținutului lor teatral intrinsec. Însă atât piesele într-un act, cât și dramatizările, puteau fi reprezentate, în corpusul ediției, și de alte texte decât de acestea două. Escrocii în aer liber mi se pare un text mai bun decât Experimentul, după cum și Cine
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
de alte texte decât de acestea două. Escrocii în aer liber mi se pare un text mai bun decât Experimentul, după cum și Cine sapă groapa altuia este cu siguranță mai ofertant sub toate aspectele (inclusiv ca pretext pentru un experiment teatral) decât Vânătorii. Opere alese. Teatru încearcă, de fapt, să realizeze un soi de medie între valoarea absolută și cea de circulație, punând alături piese de înalt nivel, cum sunt Chițimia sau Iertarea, cu texte extrem de populare cândva, ca Preșul, mizând
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
vechi. O confruntare a pieselor noi cu cele care le-au servit drept punct de pornire poate evidenția numeroase similitudini, dar și destule diferențieri. Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, Fântâna Blanduziei și Ovidiu, în care tratează bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului: Horațiu, autorul odelor clipei
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
fi o simplă filială a Neamului Românesc în Arad și nici sateliții d[omnu]lui Iorga, ci admiratorii lui, care avem însă și noi independența cugetărilor noastre. Ori, nu-i bine așa? Alta. Eu nu insist să ne dai cronici teatrale mai multe. Las cu desăvârșire la aprecierea înnțeleaptă a d[umi]tale, când să dai astfel de cronici. Ar fi bine, la tot cazul, dacă ai putea ajunge și la noul teatru Comedia 3. Acum să vorbim ceva de retribuțiunea
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
asile] Goldiș Note Originalele celor trei scrisori, necunoscute, se află la Muzeul Național al Literaturii Române din București și au următoarele numere de înregistrare: 11089/1, 3531/1 și 11090. 1. Edecarii. 2. Înapoi satană! 3. Nu a publicat cronici teatrale decât la piese reprezentate de Teatrul Național din București. 4. Barbu Ștefănescu Delavrancea, în perioada 29 decembrie 1910-28 martie 1912, era Ministru de Lucrări Publice. 5. Felurimi era o rubrică cu apariții neregulate, iar numele lui Romulus Cioflec nu apare
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]