541,899 matches
-
își închipuie că sîntem spectatorii unui meci de uzură care se va încheia la egalitate. Nu cred. Alții văd în acest schimb de replici un spectacol aranjat dinainte, pentru a da presei și opiniei publice cu ce să-și ocupe timpul și să mai uite de serialul notelor de plată la întreținere - tot mai năucitor! - și de drama concedierilor de la firmele nerentabile ale statului. Această idee e ingenioasă, dar nu-l văd pe dl Iliescu învățînd pe de rost replici fabricate
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
fată - Dana. Au trecut anii, perechea N. Stroe - Rolanda Cămin a fost unită și la „bine” și la „rău”. Au apărut Împreună În multe spectacole. În anul 1977 au emigrat În Israel. Aici trioul Stroe - Eugen - Rolanda a jucat un timp, În spectacole organizate pentru originarii din România. Apoi Eugen și-a urmat calea lui, integrându-se În societatea israeliană că regizor de teatru, p e d a g o g , d r a m a ț u r g s
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
eveniment organizat la Țel Aviv În mai 2006 și, câteva luni mai tarziu, la Centrul Comunitar din București. De fapt, cu acest prilej, la Țel Aviv, am văzut-o pe Rolanda pentru ultima oară. Acum, În ziua de Crăciun, puțin timp Înainte de a Împlini vârstă de 90 de ani, ea a trecut În lumea celor drepți, fiind Înhumata În cimitirul din Kibuțul Ghivat Brener. Am plecat devreme din Haifa, era un drum lung și necunoscut, așa că am ajuns puțin Înainte de oră
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
că mă recunosc mai puțin în cărțile lui decât în multe altele, sau decât în stăruitorul vaiet al unei ghitare. Cu ani în urmă, am încercat să mă eliberez de el și am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau infinitul, dar și acest joc îi aparține acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viața mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul trece în stăpânirea uitării
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează lumea proustiană căreia i-a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată cuvintele care servesc drept fond anunțului pentru Vita Nova, titlu, exhumat din Dante, al ultimului proiect romanesc al lui Barthes din care a lăsat opt schițe - reproduse în facsimil la sfârșitul Operelor Complete - și care a
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
ori "răcoare brună" i se par niște "idei-monștri".) Grama este cu adevărat un detractor, fără simțul poeziei și în general fără bun simț, atunci cînd încheie cu observația că nici unul din jugurile pe care le-a purtat de-a lungul timpului "bietul român", al feudalismului, al calvinismului sau al fanarioților, n-a fost "așa de rușinos ca jugul lui Eminescu". Și ca să nu fie nici o îndoială în privința relei voințe: "N-a fost nici unul (așa de rușinos - N.M.), căci în acelea ne-
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
Nora Iuga Alma Vallazza Într-un capricios sfîrșit de septembrie, cum numai în Südtirol ești dispus să suporți fascinat ca de o iubită imprevizibilă - azi sandale și mătase, mîine ghete și lînă, poimîine cizme și blană -, timp de două săptămîni (16-31 septembrie 2002) s-a desfășurat un festival de poezie început la Lana (Italia), unde marele sărbătorit a fost Oskar Pastior care a împlinit 75 de ani. Prietenii apropiați Herta Müller, Inger Christiansen, Ernest Wichner, Johann Lippet
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de trecere. Aglomerație mare, dar datorită vagonului deschis toți călătorii par izolați unul de celălalt. De fapt, în compartimentul de tren dai mai curând peste oameni neinteresanți. Le arunci o privire în treacăt și constați că nu te interesează. Între timp te pomenești provocat de un gest, un cuvânt, un foșnet să-ți mai arunci o dată privirea în direcția aceea și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
un gest, un cuvânt, un foșnet să-ți mai arunci o dată privirea în direcția aceea și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o încurajeze. Doar nu suntem răspunzători pentru plictiseala
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
creează la un moment dat, după o călătorie mai lungă cu trenul, un soi de familiaritate, chiar dacă nu discuți cu ei. Când cobori, le cunoști cel puțin căscatul, un fel anume de a deschide necontrolat gura când dorm, intervalul de timp în care își pun când piciorul stâng peste cel drept, când cel drept peste cel stâng, le cunoști felul studiat de a roade un morcov. Te miri de inactivitatea lor pe parcursul atâtor ore sau de insistența cu care comentează punctualitatea
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
De parcă acest om și această carte ar fi contopiți într-o singură ființă, rezultând de aici un om-carte sau o carte-om. Cine ar putea să stabilească asta așa deodată, își spune ea. Dar toată plasticitatea evidentă și în același timp toată interioritatea acestei figuri îi dă curajul și liniștea necesare să se lase în voia acestei priveliști, fără să-i mai pese de timiditatea ei specifică, de a cerceta un bărbat peste limita câtorva clipe. Îl privește deci, îi privește
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
odihnesc mâinile cu cartea, îi vede brațele cu desenul capilar fin, privește pieptul larg, ușor bombat și gâtul puternic. Pe obraz are impresia că a descoperit o linie fină de la nas până la gură care trădează laolaltă trăsături faciale, în același timp delicate și energice. Când el dă foaia, ea își abate repede privirea. Aici e ceva masiv și gingaș, ceva solid și incert, se gândește și privește din nou peisajul în mișcare. Afară vede un bărbat care stă într-o grădină
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Ioana Pârvulescu La vîrsta cînd umblă prin cameră repejor și caraghios ca pinguinii, diletanți entuziaști în explorarea spațiului și profani în răsfoirea cărții cu pagini tari, copiii află deja că există "buni" și "răi". Atîta timp cît e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine în preajma bunilor și lumea reintră totdeauna în ordine cu un minut înainte de culcare. Cînd ajung să
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
singur defect: sînt totdeauna prea generoși cu răii, le permit prea multe și îi lasă să profite de pe urma îngăduinței lor, deși au atîtea prilejuri să scape de ei o dată pentru totdeauna. Old Shatterhand, puternic și drept, se lasă batjocorit mult timp, înainte ca un pumn de-al său de trăsnet să-l doboare, fără alte formalități, pe adversarul ticălos. Winnetou, mult prea nobil și milos, își pierde și el răbdarea pînă la urmă și trage de la distanță, cu celebra lui pușcă
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Rodica Zafiu Numele "românului tipic", reprezentat adesea în ipostaza caracteristică a "țăranului român", pare a fi suferit oscilații considerabile în decursul timpului și în diferitele regiuni istorice. În momentul de față, numele folosit cel mai frecvent ca antonomază cu funcție etnico-socială e Gheorghe ("nea Gheorghe", despre care am scris în această rubrică cu doi ani în urmă). Nu își pierde total relevanța
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
onomastică dezvoltată pe teren autohton (fapt dovedit de absența sa în limbile slave din jur). Numele - care azi funcționează mai ales ca patronimic - e într-adevăr atestat de documentele vechi. Explicația preferată de autorul dicționarului citat (nu știu dacă între timp a fost repusă în discuție de specialiștii în onomastică) e dintre cele mai interesante; ar fi vorba, într-o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
bine ar fi să fie doar una). Cum trebuie să arate cultura română (de tranziție?), astfel încît ea să nu fie o piedică în fața procesului de integrare în structurile euro-atlantice (dulce ca mierea e limba de lemn) și, în același timp, să devină o marfă vandabilă, eventual cu o finalitate educativă? Iată o întrebare la care nu este ușor de răspuns și care nu privește strict România (nici măcar, exclusiv, țările din fostul spațiu comunist). Este o întrebare care privește milenara cultură
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
filialelor județene ale partidului la guvernare, spre a răspunde în fața primului ministru dacă adăpostesc sau nu în mijlocul lor baroni. Presa a numit așa conducători ai acestor filiale sau foarte influente personaje din preajma lor care, lățindu-și afacerile în întrecere cu timpul, au transferat județul în propriile buzunare, feudă cu toate șansele de a deveni ereditară. Fixându-se pe bărbați de preferință corpolenți, cu triple bărbii, popular numite gușă, de-o palmă mai late decât fruntea, lenți la vorbire și cu dificultăți
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
pentru citirea periodicelor depozitate în biblioteci. Aș merge și mai departe, insistând pe necesitatea însușirii unei tehnici anume, până să le simți sentimentul liric și lucid totodată, antrenat de exprimarea lor în termeni, pe cât posibil exacți, despre lucrurile concrete ale timpului lor. Termeni exacți, în măsura dată de unghiul de vedere al abordării fiecăruia dintre periodice. Până să le dibui, în acest context, inventivitatea de spectacol al trecutului, mai mult sau mai puțin depărtat. Periodicele reprezintă o mină de informație cunoscută
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
lecturi, individuale și colective. Colective, cât privește organizarea în cadrul activității de cercetare a Institutului "G. Călinescu", la sugestia istoricului și criticului literar Marin Bucur, a unei bibliografii, restrânse la ecoul prezenței lui I. L. Caragiale, om și operă, în publicistica din timpul vieții sale. Era propunere venită din partea cercetătorului care experimentase pe cont propriu asemenea curajoasă lansare aproape în necunoscut, trăgând învățăminte din gândul la ce ar putea duce solidaritatea colectivă în asemenea direcție. Solidaritate deja experimentată de colectivul de literatură universală
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
și semnificațiile proprii orientării lor. Dar numai în măsura în care aceste particularități de comportament se resimt, mai mult sau mai puțin brutal în receptarea operei. Astfel, „Perisabilul" Caragiale, Cum se plătesc trădările, Jubilația "provinciei" literare, Și totuși...Caragiale, Nelimitata devoțiune reflectă în timp, dacă nu chiar concomitent, orice negație promovată de Anghel Demetriescu, Gh. Panu, Pompiliu Eliade, E. Lovinescu sau altele similare, lipsite de greutatea acestora. Și pentru a aprecia delirul contestatar, reproduc valorile apreciate ca de necontestat față de opera dramaturgului ale unor
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
indirect, o readuce pe Callas în actualitate; cu siguranță, în preajma filmului va crește volumul de vînzări de CD-uri cu vocea divină, și se va amplifica sunetul memoriilor - confesiunilor - controverselor etc. legate de un personaj intrat în legendă încă din timpul vieții. O viață chinuită, așa cum a fost, și încheiată la 53 de ani, după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
legendă încă din timpul vieții. O viață chinuită, așa cum a fost, și încheiată la 53 de ani, după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri. Cu prilejul filmului lui Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea oroare de presă), acordate de Maria Callas de-a lungul unei vieți. Din toate reiese același stil de
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
sînt vocea și tehnica". Se vede, din acele interviuri, în ce măsură vocea era dublată de inteligență muzicală și de o rigoare a muncii excepțională; "dacă vocea e un instrument de care nu poți să abuzezi, în schimb muzica o lucrezi tot timpul, în cap, în suflet"... În ultimii ani ai vieții ei, Callas și-a pierdut vocea, vocea care-o făcuse celebră, dar nu și vocea "din cap și din suflet". E personajul care-l interesează pe Zeffirelli. Callas din filmul lui
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
este privită ca o mică vendetă generată de invidie sau ca un semn de diletantism. Or, de cele mai multe ori, pus în fața unor producții literare înfiorător de proaste, criticul preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]