3,898 matches
-
vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Vlăjganul. — Animalule, Îi zise Santiago, zîmbind. Cucoanele alea care vor să le pedepsească pe fetele noastre... Dar Vlăjganul Își Întrerupse glumeața sa lămurire, fiindcă În clipa aceea orchestra se opri din cîntat și deodată bateristul ocupă Întreaga scenă, cățărîndu-se pe toba cea mare, nu altceva, mîngîind-o ca o maimuță care desface o banană uriașă și anunțînd cu trei lovituri joase și sonore, cîteva clipe de mister cu vrăjitorii din Haiti. Loviturile lui au avut consecințe teribile asupra pîntecului faimos al Gloriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de profesionist, se prefăceau că nu știu ce lovitură să aleagă pentru a o aduce din nou În lumea În care o plăteau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prefăceau că nu știu ce lovitură să aleagă pentru a o aduce din nou În lumea În care o plăteau ca să se miște așa; ea nu se oprea nici o clipă și de data asta el trebuia s-o urmeze cu loviturile de tobă, cu cît se mișca mai mult cu atît era mai lascivă, cu cît era mai lascivă cu atît stîrnea mai mult scandal, cu cît era mai mare scandalul cu atît o plăteau mai bine, cu cît o plăteau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale „reale“ îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobo gan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei ră mâne mereu așa dacă viața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
seara, Paule! Nu mă mai cunoști?” “Ba da, nea Aldica.” “Ți-e cam teamă dă mine, bag seama. Da’ poți să stai liniștit. Nu-ți fac nici un rău, io știu să respect oamenii mai dăștepți decât mine. Iar tu ești tobă de carte. Ar trebui să-ți spui <<domnule>> și să-ți vorbesc cu dumneavoastră, da’, uite că nu pot. Că tu, chiar d-ai ajuns om mare, tot d-al nostru ești. N-am dreptate?” “Ba da, cum să nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului. De acolo venea Mark. Asta-i mașina lui; am găsit o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seama că nu e o pană de curent, pentru că vedeam pe fereastră felinarele de stradă, și imediat mi-am zis: „Dispare cineva“, și apoi m-am gîndit: „Vai, ce-ar fi să fiu eu aia?“. Inima îmi bătea ca o tobă, deși nu știu de ce ar trebui să-mi fie frică. Obosesc atît de des și mă doare spatele, că uneori îmi zic că m-aș bucura să dispar. Oricum, luminile s-au reaprins, așa că m-am dus să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că e o membrană de grosimea unei coli de hîrtie, fără nici o încuietoare, dar acum n-o putea deschide; deși se dădu în spate și o izbi cu umărul de mai multe ori, draperia doar tremură și bufni ca o tobă. Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente legate prin fire de mașinărie, iar al patrulea instala un dispozitiv de percuție pe a cărui tobă mare erau imprimate cuvintele: BROWN’S LUGWORM CASANOVAS. Lanark își dădu seama că făcea parte din public: întreaga podea era pavată cu saltele și cu oameni care stăteau ghemuiți umăr la umăr. Lîngă el, o tînără delicată, într-un sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu băieții. Portarul își prezentă averea după nume și culori: Cavaleru, Guleratu, Rotatu, Frumușica, Cenușăreasa, Gușatu, Certăreața, Toboșaru... — Nu nțeleg, unde-i toba, întrerupse Nicu, iar portarul îl lămuri că asta e rasa. — Iar ăsta-i Parizianu, i-am zis așa fiindcă are lornion, după cum vezi... Uite, am și unul Nicu, i-am pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un nume nou: începu să i se spună de-atunci Omar Teroristul. Pe când lucrurile păreau să se-ndrepte pe o cale știută, Omar se îmbolnăvi. O bronșită îl ținu la pat vreo trei săptămâni, pe când pieptul îi hârâia ca o tobă spartă. Godun urcă în mansardă de două-trei ori, iar ceilalți cinci veniră pe rând. Serafina, femeia în casă, îi aducea supă o dată pe zi și îl obliga să bea ceaiuri. Max-Dinte și Pablo îi propuseră un televizor, fiindcă li se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bea turcește, între perne. Dar tot nu se întorsese la zurkhane. Se mulțumea să-l privească pe Shams lucrând lângă ceilalți unsprezece atleți, în groapa dreptunghiulară a qowd-ului1, ca într-un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu Shams. Erau strâmtorați, nu mai găseau ouă, nici unt, iar lipiile se făceau din puțin. Cu toate acestea, locul de la „Ulduz“ nu fusese măturat de clienți, fiindcă refugiații își trăiau viața. Shams devenise un om mai tăcut și era tobă de învățătură. Știa mult mai multe decât toți ceilalți care dădeau lecții în vreo medrassa. Din când în când avea viziuni, Omar își dădea seama de asta, însă nu vorbeau niciodată despre subiect. Într-o după-amiază, când se plimbau, Shams
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și tobele sferice ale kudüm-ului începură să sune ca într-o jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mare Și nu e din valea lungă Ca să-ți facă gura pungă, Ci-o sărută binișor Ca să-ți pară dulcișor Că-i viță de ale bune Nu e ca zeama de prune, Când bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul maior nu e valet și nu e de cupă. Cred că astăzi cărțile sânt supărate pe tine. Vei mai încerca o singură dată, înțelegi Melanie? O sin-gu-ră da-tă pasiența cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la închisoare iarăși? Acolo ascultam uneori, astfel, ploaia. Sau visam? Neștiind unde mă aflam, mă temeam să fac vreo mișcare ca să nu mă dau de gol. Între timp ploaia curgea din ce în ce mai tare lovind în acoperișul de tablă ca într-o tobă. M-am ghemuit. Mă urmăreau oare? Dar care dintre ei? Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc pentru acest ultim transport. E - cum să spun - surprinzător. Îți place cântecul? —Cel al cutiilor muzicale? Da, îmhm, da. Foarte... melodios. A, asta datorită meșteșugului, Henry. Uită-te înăuntrul tobei cilindrice; o să vezi o tehnică foarte veche. Chiar antică. —Înțeleg. Ascultându-l pe Jaafar cu telefonul lipit de ureche, Henry se întoarse spre ladă și apucă prima cutie muzicală. Scoase din țâțâni acoperișul de lemn pentru a privi mai îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
elefantului ei. — Va fi chiar mai rău decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu violență. Punga de floricele explodă cu un bubuit. Copiii țipară. — Ce-i zgomotul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Ignatius din Bucuria Nopții fusese atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]