2,536 matches
-
tratat de istorie. Mișcându-se cu toată libertatea între trecut și viitor, pe scară planetară, cartea este concomitent o enciclopedie a viziunilor asupra istoriei omenirii - de la cea arhaic-simbolică la privirea și evaluarea detașată, științifică, modernă -, și un amalgam de stiluri, tonalități și procedee narative, care-o înscriu ferm în coordonatele postmodernismului târziu. Prozatorul evocă într-o abordare personală evenimentele de după potop, când Arca lui Noe a pornit la drum spre Ararat. Julian Barnes: O istorie a lumii în zece capitole și
Agenda2003-22-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281076_a_282405]
-
nu este un povestitor inventiv, nu surprinde cu ficțiuni ingenioase, el este tipul de prozator minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește". Talentul lui Liviu Bleoca stă, așadar, în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect stăpînite, un ritm bun și puțin umor sînt destul pentru a atrage atenția și a cîștiga, aproape instantaneu, simpatia cititorului. Căci naratorul lui Liviu Bleoca este direct, dezinvolt, detașat și autoironic, mai
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Electricianul nu e Superman, nici agentul 007, are o familie pentru care se teme, de altfel se teme și pentru pielea lui și când doi agenți ai poliției vin să-i propună un târg la serviciu mâinile îi tremură și tonalitatea vocii îi trădează anxietatea. În fața reporteriței își poate încorda un pic mușchii, e deja o vedetă, e detașat, poate juca rolul, în schimb nesiguranța îl vizitează în câteva rânduri. Wajda a înțeles că Walesa nu trebuie urcat pe piedestal, nu
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
spus următoarele: „Poezia sa este, în esență, poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunțată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de ușor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
poezia unei apăsătoare negativități pe care, de-a lungul timpului, critica a remarcat-o (...) Economia de mijloace ornamentale sare în ochi, iar efectele ei sunt benefice. De altfel, austeritatea stilistică și o anumită tonalitate a confesiunii, de un firesc deconcertant, tonalitate perfect găsită, aș zice că sunt caracteristicile acestei etape de pronunțată dimensiune morală. De remarcat, la Ioan Es. Pop, dimensiunea morală trece în metafizic extrem de ușor, parcă de la sine...” Venit pe scenă să-și ridice diploma de nominalizare, Ioan Es
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
1956, filosoful s-a trezit propus la Premiul Nobel. "Nu știu din a cărui inițiativă", nota el. Propunerea venise chiar din partea bunului său prieten Bazil Munteanu și a romanistei italiene Rosa del Conte. De cu totul alte dimensiuni și altă tonalitate este "dialogul" epistolar Ion Barbu - Al. Rosetti, care-l prelungește pe cel din tinerețe cu Tudor Vianu. De fapt, nu avem în volum decât scrisorile poetului, multe din ele, cum ține să precizeze Simona Cioculescu, deja publicate. îl descoperim pe
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
Vladimir Orlov și de Alfons Capitanovici, a fost, în România, unul dintre marii violonceliști ai secolului. Rămas în străinătate pe la finele anilor ’70, el a dispărut, ca mulți alții, din orizontul nostru. Avea un aer extrem de british, adevărat lord-muzician, iar tonalitatea arcușului său trecea drept unică. Ne surâde astăzi șansa unui nou Radu Aldulescu, plebeu strălucit, opus prin toate detaliile (psihice, fizice și vestimentare) îndepărtatului său precursor muzician; el compune din cuvinte o muzică insuportabilă, mereu de mare forță” (p. 177
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite sfere semantice contradictorii (celularul, dansul Claudiei, supa de alge, moartea) care nu creează totuși tensiuni, pentru că se lovesc într-o inerție leneșa de tonalitatea uscată a versului. Al doilea ciclu, Aproape haiku-uri se înscrie pe linia pendularii între încercarea înregistrării faptului cotidian și reflecția filozofica. (Își face loc aici umorul involuntar: "Asemeni trestiei,/ celularul sună în vînt,/ singuratic".) În Veneam din Tibet, al
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
unei inefabile materii, chiar dacă își propune, precum, de altminteri, orice act de creație, "a induce în cititor stări similare") ne înfățișează o scară de nuanțe ale inadecvării existențiale ("Fiind cu toate-n veac nepotrivit", cum ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai limpede. Inadecvarea e termenul cheie al primei pagini: "...încît îmi închipui o clipă că ar trebui să țin un astfel de jurnal abstract, să notez schimbările intime ale gîndului și-
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
parafrazîndu-l pe Sfîntul Ieronim, că cea cu pîntecele în suferință era însărcinată cu propria ei moarte". Într-un sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Purgatoriului" lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său, homo interpretant. Faptul se datorează exclusiv dispariției lui homo symbolicum (autorul însuși), anihilat de către textul său. Prin urmare, individul creator "moare", vocea sa căpătînd tonalități "impersonale", asemenea "celei a unui preot sau șaman, prin care vorbește întotdeauna impersonalitatea divină", după cum constata Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
al celor cu care ar constitui o familie, de un pictor contemporan străin, acela e italianul Giorgio Morandi (Bolognia, 1890-1964, autor îndeosebi de austere naturi moarte, puternic creatoare de atmosferă și puritate expresivă, aliate cu simplitatea și eleganța, dominate de tonalități în surdină și de un colorit sobru, împănat de griuri). Nici o mirare așadar de prețuirea trainică ce i-o manifestă lui Andreescu. Artist înainte de toate - la care factorul contemplativ joacă în repetate rânduri un rol de frunte - îl vedem că
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, vom reveni, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor spontană
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
practicată de un Dali - autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu - spectacolul are pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de bagatelă. În vremuri cumplit-romantice, la o masă de birt ieșean, acidul boem Mărgărit nu-l slăbește o clipă pe unul din răsfățații pasteliști ai
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
miza lui Gilroy nu cade pe efecte surpriză, și nici pe o critică a sistemului corporatist, ci pe felul în care lucrurile sunt spuse. Monologul de la începutul filmului care-l introduce pe Arthur Eddens și care mi-a amintit ca tonalitate de Angels in America (2003) miniserialul TV al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în care acesta se vede pe sine ca pe un produs excremențial, rezultat al unei nașteri de-a-ndoaselea
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
vară 2014. Sesiunile, eficient preparate de către Marc-Oliver Schuster și Kirsten Krick-Aigner, s-au ținut la Amerika Haus, amplasată în imediata vecinătate a impozantei Primării a capitalei austriece. Participanți din diverse țări au abordat teme dintre cele mai incitante, într-o tonalitate predominant științifică, dar - în consonanță cu spiritul jazzului - cu deplină libertate de manifestare a propriilor personalități. Limbile de lucru ale Conferinței au fost engleza și germana. Densitatea ideatică a comunicărilor prezentate face dificilă rezumarea conținutului lor. De aceea mă voi
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
cu biciul de foc al verbului său în temeliile societății însăși. Ființă carismatică, poetul dădea adeseori impresia de a se confunda cu personajele sale". Creația lui Aron Cotruș e, prin urmare, una supraindividuală, cu o adresă obștească, și cu o tonalitate amenințătoare, străbătută de un grandios zgomot surd, ca și cum ar transmite zguduirile viscerelor pămîntului din timpul unui cutremur. Aidoma altor scriitori expresioniști, captivați de istorie și de viața colectivă, mai cu seamă în gradul în care aceștia înfățișează oameni și fapte
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de lipsa de prestanță a bărbatului din fața lui, își găsise de lucru în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Orchestra induce, ca semn al destinului, întunecarea tragică a tonalității re minor. Pe scena încărcată de mai multe tipuri de limbaje teatrale aleargă rotindu-se într-o continuitate strânsă a mișcărilor, reacțiilor, contrastelor de caractere, aleargă disperările Elvirei (Wittinger Gertrůd), zburdălnicia delicioasă a Zerlinei (Hercenik Anna, dulce, dolofănică, senzual candidă
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
unui om de douăzeci de ani și imaginea (re)compusă, în oglinda sa, de un om trecut de vîrsta primei tinereți. Poezia Andreei-Luciana Dumitriu cultivă două teme majore, în descendență expresionistă, tratate însă cu un timbru original și într-o tonalitate care dezminte tot ce s-a scris despre "poezia feminină" și despre "candoarea" vîrstei primei cărți: sînt tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia generației '80 și motivul realului opresor, al cotidianului cenușiu și inform care modifică structuri ale ființei
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
de Nicole Beutler (Germania/Olanda) și interpretat de Sanja Mitrovic (Serbia/Olanda), a fost și cel mai complex ca propunere și cel mai valoros ca interpretare, din prima săptămână a Festivalului. În egală măsură, prin intensitatea mișcărilor cât și prin tonalitatea și diferitele întensități ale vocii, Sanja Mitrovic, o interpretă de un deosebit rafinament și o forță dramatică remarcabilă, a pus în valoare suita de 10 personaje evocate de Nicole Beutler, în scenariul ei, de la Gretchen, din Faust al lui Goethe
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
istoric al poetului, amărăciunea lui că totul decade (explicit: "totul s-a degradat de la epoca de aur la epoca de fier"), se asociază cu o expresie lirică, așa-zicând, jubilativă. Poezia este deprimată, prin starea dominantă a eului și prin tonalitățile frecvent întâlnite; și în același timp plină de vigoare expresivă, de forță, cu reflexele intacte. Cu cât subiectul e mai dezamăgit, cu atât obiectul artistic pe care-l compune ca imagine a lumii decăzute este mai vast și mai vital
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
suveran, hegemonic de organizare spațială a muzicii. Au existat chiar teorii conform cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre alții, de Dimitrie Cuclin). Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un centru sonor denumit tonică. La rîndul lui, serialismul, fie el dodecafonic sau tronsonal, fie integral sau defectiv, nu a tolerat nici un
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
Viața pe un peron, căruia urma să-i fac o prefață pentru ediția de la Corint. Eram, de ani buni, impresionat și intimidat de Octavian Paler. De cărțile sale, ca și de ieșirile în spațiul public, întotdeauna memorabile prin greutatea și tonalitatea cuvintelor rostite. Într-o epocă a logoreei și grafomaniei, cu atâția analiști improvizați și scriitori închipuiți, acest intelectual strălucit avea darul de a restitui cuvântului gravitatea pierdută și axa lui interioară. Aproape fiecare propoziție scrisă ori rostită de Octavian Paler
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]