2,164 matches
-
pronunțe tranșant, considerând că problema acțiunii de la Pitești rămâne 'ambiguă și deschisă interpretărilor', însă arată că ea este de o 'unicitate abominabilă'. Nagy GØza găsește și el vinovății în diferite grade: de la Nicolschi și Zeller până la ultimul deținut care a torturat, dar sugerează că adevărații responsabili sunt în continuare necunoscuți. În ceea ce privește alegerea României pentru implementarea acțiunii violente, el consideră că regimul comunist a fost surprins să vadă că tinerii opozanți nu provin doar din rândurile 'dușmanilor de clasă', ci și din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
clasă', ci și din păturile sociale pe care se bazau pentru a prelua puterea. Inocențiu Glodeanu acuză nu atât directivele care ar fi venit de la Moscova, cât obediența și lașitatea conducătorilor Partidului și ai Securității. Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede că, în subsidiar, se dorea și robotizarea, depersonalizarea victimelor, pentru a le transforma
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Implicați cu sau fără voia lor au fost apoi directorii penitenciarelor, mai ales Alexandru Dumitrescu și Constantin Gheorghiu (la Gherla), primul participând activ la bătăi în decembrie 1949, precum și gardienii din acele secții de la Pitești și Gherla în care se tortura. Un exemplu care poate fi reprezentativ pentru membrii administrației este cel al lui Alexandru Dumitrescu, prins fără voia sa în vârtejul evenimentelor, conform mărturiei lui Nicolae Itul. Dumitrescu l-a prevenit pe Gheorghe Miulescu, care îi fusese coleg și prieten
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
simple instrumente, de care comuniștii s-au lepădat cu prima ocazie pentru a așterne tăcerea definitivă peste acest subiect, toți agresorii care au aderat la această mișcare fără a fi fost bătuți, toți cei care au acceptat să își bată, tortureze, batjocorească și omorî colegii doar pentru a ieși mai devreme din închisoare ori pentru a fi angajați după eliberare de către Securitate, așa cum li s-a promis unora, poartă o uriașă responsabilitate pe umerii lor. Totuși, adăugăm încă o dată că, atât timp cât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în care se găsea după arestare, el a călcat pe cadavre, la propriu, pentru a-și atinge scopul. Ceilalți agresori din primul lot au fost și ei ademeniți cu aceleași propuneri, Ion Stoian mărturisindu-i unui student pe care îl tortura că Nicolschi le-a promis eliberarea și funcții de ofițeri în Securitate dacă reușesc să scoată informații de la victime. Totuși, Piteștiul ar fi existat și fără ei, ba chiar și fără Eugen Țurcanu, pentru că s-ar fi găsit alți deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
efemer! Acum înțeleg ce le-a susținut încrederea și speranța în viață multora dintre întemnițații regimului trecut: Sinele! Sinele care nu putea fi tangibil cu nimic, Sinele ce aparținea doar... aparținătorului, Sinele, esență pură ce nu avea cum să fie torturat, nici mințit, nici cumpărat, oricâte lucruri neplăcute i s-ar fi întâmplat trupului. Sinele își aparținea sieși! Aceasta însemna că individul se identifica cu Sinele său, iar atenția-i pură era îndreptată spre Adevăr, spre Spirit. Rămânând la tema Sinelui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aproape totdeauna definitive. Costin Merișca apreciază că la noi rețeta a fost aplicată în "supradoze extranocive de către creierele diabolice ale unor indivizi, în majoritate alogeni, calificați la Moscova și cocoțați în fruntea Securității române de atunci". În anii '50 se tortura în toate închisorile din România, dar, după anchetă, deținutul revenea în celulă, unde, de era singur, avea răgazul să-și revină, să se refacă fizic și psihic; dacă nu era singur, colegii îl îngrijeau, îl îmbărbătau, întărindu-l pentru viitoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești și aproape identic Costin Merișca în Tragedia Pitești, au fost autoritățile comuniste, cei din conducerea Securității, inițiatorii demascărilor și, în al doilea rînd, grupul celor vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în nici un caz, atenționează Costin Merișca, nu-i putem pune alături pe cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă și o luau de la capăt. În acest fel și în alte multe feluri, ne-au torturat zile, săptămîni, luni, pînă la proces". Pentru că, în realitate, nu avea nici o vină, va primi 3 ani de închisoare corecțională. Este eliberat pe 18 iulie 1951. În toiul nopții de 24 octombrie 1959 va fi din nou arestat sub acuzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comparîndu-mă cu Iisus Hristos. Un glas de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decît Hristos. De ce părinte! Iisus a suferit vreo 24 de ore sau poate ceva mai multe, pe cînd eu am fost torturat trei luni zi și noapte cu călăii lîngă mine și am făcut păcate grave datorită incapacității mele de a rezista. Ce ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
el cu Mine". În ilustrațiile pe acest subiect ușa este reprezentată fără clanță: clanța e pe dinăuntru. La camerele de anchetă ale Securității, în celule, e invers, clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Memorialul durerii, recunoaște că nu prea se uită. "Știți din ce cauză? Să vă spun de ce. Păi ei, săracii, nu-i vedea nimeni cînd murea. Nu ei trebuie să povestească. Să spună ăla care a ucis, care a bătut, a torturat. Eu de aia nu mai stau să mă uit. Să-i aducă cum i-a adus pe Nicolschi și pe Drăghici, nu pe deținut. Și să spună tot, nu ca Drăghici. Păi, Drăghici, dacă era curat, de ce a fugit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am avut sarcină clară. Vi se spunea clar: omorîți-i? Nici nu trebuia să ni se spună. Erau omorîți. Și cei mai importanți au fost acolo omorîți, la Secția a cincea psihiatrie a spitalului". Recunoaște că nu a fost obligat să tortureze: "Asta acceptasem eu. Nu am fost amenințat, dacă nu faci asta pățești ceva. Asta pot să spun în fața lui Dumnezeu, aș minți să spun că cineva a făcut presiuni asupra mea, dacă nu faci asta o pățești, sau eu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fost în nici o țară". Recunoaște că le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista, cînd nu putea să scoată de la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista, cînd nu putea să scoată de la el acolo la birou, nici o vorbă, veneau aici. Aici era mai la largu lui. Nu existau camere de tortură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spunea mie să... adică să nu apese el pe ușă, cînd îi punea degetele. Mă punea pe mine să împing. Împinge, mă, iar eu arătam că am o bărbăție. El nu, mă punea pe mine... În ce fel mai erau torturați? Erau torturi diferite. Fiecare avea metoda lui. Nu erau toți cu aceeași metodă. Pot să vă spun că au fost și anchetatori care au cercetat fără agresivitate. Există. Am văzut unul care a încercat asta acolo. Nu era ancheta lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era unul pe moarte în celulă, îl lua și-l ducea la spital. Nu-i dădea nici o asistență, dar spunea că l-a dus la spital. Nu-i dădea nici o asistență, îl lăsa pînă la ultimul moment. Sau chiar îl tortura pînă în ultimul moment". La căderea comunismului în '89, Țandără speră că va fi, în sfîrșit, judecat pentru faptele apocaliptice: "Eu am vrut să fiu judecat. Vreau și acum. Aș prefera în fața unui tribunal. Indiferent. Ca să spun adevărat, n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țăranii. Țăranii se revoltă la Podul Putnei, devastează primăria, ard cererile de înscriere în colectiv, portretele conducătorilor comuniști. Douăzeci vor fi duși cu dubele la Galați, dezbrăcați sumar și băgați în celule, cîte unul sau doi. Două luni vor fi torturați. Unul dintre arestați, Chițu M. Ilie, povestește: "Ne băga sub pat, ne punea să ne facem excrementele în castroane, și ne chema de pe dedesubt: cuțu, cuțu, cuțu... și ne mîncam noi excrementele noastre. Umanitate este asta?" La Gherla, în 1959
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai înțelegător, ca să zic așa, pentru că o dată, nu am fost la Pitești, m-a păzit Dumnezeu, dar eu am scris despre Pitești și a fost ca și cum aș fi trecut pe acolo. Știu care este tragedia celui care este atît de torturat într-atît de chinuit încît nu mai are altă scăpare decît să îl bage la apă pe altul, pe prietenul lui, chiar și pe fratele său, cum s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar putea fi invocat cu aroganță de orice criminal. Cred că toată lumea ar trebui să le cunoască faptele și că, mai ales, inocenții au dreptul să-i judece, chiar dacă torționarii, cei mai mulți, au fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul către muncile agricole din Balta Brăilei cu un bătrîn lipovean care își păștea oile dincolo de sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune determină cîteva remarci însoțit de o pilduitoare întîmplare: "Rușii lipoveni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175 FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA / 185 VICTIME ȘI CĂLĂI / 206 O CONDAMNARE ÎNDELUNG AȘTEPTATĂ / 229 VIEȚI CONTROLATE / 240 VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) / 263 TORTURA CEA DE TOATE ZILELE / 307 De același autor : Pornind de la zero versuri, Ed.Junimea, Iași, 1985 ; Zodia nopții versuri, Ed. Cartea Românească, București, 1994 (Premiul revistei "Poesis"Satu Mare, pentru cea mai bună carte a anului) ; Iași, 14 decembrie 1989, Începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care nu o mai înțelegea și care continua să se strice cu o viteză nemaiîntâlnită. Privea tavanul crăpat, gândindu-se că îi vor dărâma ușa deodată, îl vor lua pe sus și îl vor închide pe viață și îl vor tortura. Sau mai bine, îl vor executa direct, iar odată cu glonțul ce-i va traversa creierul, odată cu ultimele bătăi ale inimii, se vor și apuca de zor să-i șteargă toată cariera, tot ceea ce muncise și sacrificase pentru visul de a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și civilizație. 5 Față de spaima de moarte sunt câteva atitudini, „reflexe”, „soluții” posibile: Îți astupi ochii și o ignori, dovedind un sănătos bun-simț, aș zice chiar un „simț practic” În cel mai Înalt grad, după deviza: - La ce naiba să-mi torturez creierii cu ceva ce nu pot rezolva?!... Când va veni, n-are decât, să vie!... A doua atitudine este, pentru mulți, fuga Într-o religie sau alta, ajutați În aceasta de consensul tradiției și al unei mari majorități umane și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei familii „clasice”. Este probabil prima și cea mai concretă față a norocului omenesc; de a te naște Într-un „cuib” uman și, poate, mai ales, de a nu fi torturat o Întreagă existență de „misterul” unuia dintre părinți sau chiar al amândorura. Un tip de mister ca o formă a acelei nedreptăți grave și „inexplicabile” a destinului, ca o „Însemnare”, un „sigiliu interior” care te vizitează, fantomă energică și inepuizabilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]