4,979 matches
-
ceremonialuri, bătălii, răzmerițe, șantiere faraonice) sau a intrigilor, manipulărilor și înscenărilor care însoțesc exercitarea puterii, ci de suscitarea unor meditații (cu incontestabilă deschidere către contemporaneitate) asupra rațiunilor guvernării, a responsabilității pe care o are conducătorul cu puteri absolute, asupra derivei totalitare a despotismului „bine intenționat” și asupra misiunii și răspunderii artistului (în relație cu societatea, cu puterea, cu propria conștiință). Volumul Scrisori de la miezul nopții (1995) grupează proze scurte. Statutul acestora e diferit, unele sunt într-adevăr (pseudo-)epistole, altele sunt
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
unor analize ce vor fi, nu ne îndoim, urmărite cu mult interes. Același lucru se poate spune și pentru studiile care privesc pe români în secolul XX, deoarece nu lipsesc abordările care tratează războaiele, reformele, ideologiile, consecințele Marii Uniri, regimurile totalitare și instrumentele lor de represiune, rezistența împotriva acestora, biserica sub comuniști, schimbările provocate în societate de anul 1989, poziția geopolitică a României la început de mileniu III etc. Așa după cum era de așteptat, având în vedere stadiul cercetărilor, volumul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ziare sau reviste literare, emisiunile radiofonice, numeroasele conferințe publice scot în evidență caracterul angajat al activității istoricului, sentimentul acut al responsabilității sale sociale și politice. Ca și Nicolae Bălcescu, la vremea sa, în tinerețe, a suferit din plin rigorile regimului totalitar și, întocmai ca el, a căpătat convingerea că la prison oblige comme la noblesse. Închinându-și viața și opera idealurilor culturii umane și spiritului civic, a făcut acest lucru asemenea lui Bălcescu, și cu înălțimea morală a altui mare istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
concrete sau simbolice - pe care le-am putea asocia acestui cuvânt. Fie că este vorba de profesiune, de obișnuințe, de statut sau, pur și simplu, de banala locuință, poziționarea și re-poziționarea fiecăruia dintre noi în spațiile sociale scăpate de sub controlul totalitar au devenit libere și normale. Nu întotdeauna, însă, această re-plasare, simbolică sau materială, s-a potrivit cu ceea ce fiecare dintre noi credeam că știm despre posibilitățile, aptitudinile, talentele și meritele noastre și ale celorlalți. Reală sau numai percepută, inadecvarea a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ortodoxă percepând în mod diferit puterea politică. Dacă, pe de o parte, patriarhul Nicodim s-a arătat rezervat, cerând credincioșilor supunerea față de noul regim politic, unii intelectuali sau teologi, ca Ioan Gh. Savin, au pledat cu entuziasm în favoarea unui „naționalism totalitar“ de factură creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de scepticism față de puterea politică a dispărut o dată cu instaurarea dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încheierea operațiunilor militare, propaganda persistă ca instrument al politicii naționale a fostelor țări beligerante. Altfel se pune problema în spațiul rusesc mai ales odată cu victoria bolșevicilor în Revoluția rusă. Vom face câteva observații asupra rolului și locului propagandei în regimul totalitar sovietic. De la început, trebuie spus că acest tip de regim este unul care „trăiește din/prin propagandă“; a mișca masa spre un scop prestabilit și, mai ales, spre unul utopic de dimensiunea celui propus de conducătorii sovietici înseamnă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conducătorii sovietici înseamnă și să o convingi, nu numai s-o forțezi deși - am mai afirmat - combinarea terorii cu propaganda, metodă mai veche, a dat rezultate excelente. Am reținut, de asemenea, faptul că propaganda, mai ales în accepția liderilor regimurilor totalitare, dar nu numai, este un limbaj adresat masei. Nu putem face o istorie a propagandei în U.R.S.S.; un asemenea obiectiv ar însemna realizarea unei istorii a U.R.S.S. dintr-un punct de vedere. Din nou, problema este una de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a U.R.S.S. dintr-un punct de vedere. Din nou, problema este una de selecție și organizare. Optăm pentru analiza felului în care propaganda sovietică urmărește ideea legitimității puterii sovietice. Această opțiune are între argumente și sesizarea preocupării fiecărui regim totalitar pentru legitimitatea deținerii puterii; masa trebuia convinsă și în această privință. Se impun, mai întâi, observații generale asupra propagandei sovietice, în ansamblu. Frecvența afirmației că abia cu propaganda sovietică se trece la propaganda politică modernă - una sistematică, permanentă și coerentă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
primului război mondial“1. Eforturile de război și înnoirile tehnologice au făcut să se prăbușească regimul țarist, iar puterea va fi * Analiza sub titlul de mai sus face parte dintr-o lucrare mai întinsă despre rolul propagandei în legitimarea regimurilor totalitare. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, L’utopie au pouvoir. Histoire de l’U.R.S.S. de 1917 à nos jours, Paris, Calman-Lévy, Nouvell Édition Augmentée, 1985, p. 11. preluată de guvernul provizoriu în Revoluția din februarie 1917. O minoritate bine organizată și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nici vechii țari nu le anexaseră. Și astfel se explică de ce, din Occident, conducătorii de la Kremlin erau numiți țarii roșii. Odată preluată puterea, bolșevicii au trebuit să gândească firesc la menținerea ei; mai mult, puterea articulându-se într-un regim totalitar, s-a urmărit permanentizarea ei. Autorul romanului Noi, E. Zamiatin, intuiește genial configurația viitoare a acestui tip de regim politic: „un stat unic, statul viitorului, care cuprinde un singur individ (subl. ns.): Binefăcătorul și în care toți cetățenii sunt numere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
esențial scindarea majorității, atomizarea societății“ (subl. ns.); devenea astfel societatea pregătită pentru a recepta propaganda desfășurată sistematic. Un singur element mai poate fi adăugat imaginii propagandei care legitimează puterea: cultul personalității. Regimul sovietic l-a cunoscut în dimensiuni aberante. Regimul totalitar - cel sovietic în speță - tinde să se articuleze sub influența liderilor carismatici. Lenin și urmașii lui au dispus de carismă, iar propaganda a contribuit la amplificarea ei. S-a făcut observația că liderul carismatic este „întruchiparea modernă a suveranului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a distruge (Generalități cu privire la studiile istorice, ediția a III-a, București, 1944, p. 338-339). Pasajul din Generalități... arată și deveni intoxicant, că săracii vor moștenii lumea 42. Așadar, se impun câteva observații finale asupra funcției propagandei de a legitima puterea totalitară instalată prin victoria bolșevicilor în Revoluția rusă. Proba indubitabilă a eficienței acestei propagande se concretizează în constituirea comunismului ca alternativă credibilă, viabilă la sistemul capitalist. Rusia Sovietică și apoi U.R.S.S. devin ele însele un veritabil mit amplificat în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
persistentă a Uniunii Sovietice, ajungându-se chiar la paradoxul că, pe când Stalin instala în Uniunea Sovietică o tiranie înfricoșătoare, această imagine nu s-a lăsat alterată nici de încheierea Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939. Cu ajutorul propagandei politice moderne, regimul totalitar sovietic afirmă un internaționalism contrastant cu tendința așezării lumii și mai ales a Europei în frontiere naționale după Marele Război. Apariția fascismului și naționalsocialismului se datorește unui complex de factori care merită o analiză specială. Indubitabil, în opinia noastră, există
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cazul „când vor fi atacați de autorități să răspundă cu focuri [de armă] împotriva acelora și nimeni să nu se predea viu în mâinile lor, fiecare păstrând ultimul glonț pentru el“29. România era la sfârșitul anilor ’40 un stat totalitar, controlul populației accentuându-se. În aceste condiții, deplasarea unor grupuri de persoane într-o anumită zonă a țării nu putea scăpa neobservată. Cu atât mai mult cu cât autoritățile erau neliniștite datorită prezenței grupurilor înarmate sau a fugarilor politici. Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a presupus inclusiv declanșarea unui șir de persecuții împotriva tuturor formațiunilor concurente, democratice sau nu. Ca formă radicală de reacție avea să se evidențieze fenomenul rezistenței armate anticomuniste. La aceasta au participat inclusiv membri ai Mișcării Legionare, formațiune de inspirație totalitară, care se afla în ilegalitate din timpul războiului. Legionarii semnaseră un pact cu comuniștii, în decembrie 1945, care a fost anulat prin decizia autorităților, acestea trecând în mai 1948 la arestarea liderilor și în general a activiștilor acestei mișcări. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din neant. Oricâte erori de sistem vom identifica în perioada istorică ce i-a precedat, oricâte eșecuri se vor fi acumulat în procesul modernizării României ori a evoluției ideii de libertate, acestea nu explică și nu justifică apariția unui sistem totalitar, care avea să secătuiască de energie și de vitalitate poporul român. Datorită labilității factorilor genetici, utopia comunistă, așa cum demonstrează cu o acribie carteziană Fr. Furet, s-a autodistrus. Nu doar în România, ci pretutindeni. Anul 1989, dar și cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și administrate mulțimilor, pentru ca în final acestea să fie convocate în acțiunea de negare a trecutului recent și de edificare a unei noi ordini. S-a iscat o complicitate subtilă între falșii profeți și mulțimi, fapt care a pregătit experiența totalitară. De dragul profeților, mulțimile debusolate se aruncă vrăjite în brațele lor. Libertatea este aruncată peste bord, spre a construi o solidaritate „înălțătoare“, chiar dacă profund îndoielnică. De aici și până la slăvirea biciului e numai un pas. Această dimensiune terifiantă a • Vezi Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu același titlu, se numește Tisa și păcătuiește, ca și personajul biblic, prin curiozitatea de a ști și a vedea lucruri teribile. Ea sondează drama spirituală a lui Adrian, care începe să-și ascundă tot mai greu ostilitatea față de regimul totalitar și-și asumă afectiv trauma de familie a Tisei. Tatăl iubitei, ucis în pogromul din ianuarie 1941, mama rămasă de atunci cu sufletul strivit și mintea rătăcită sunt chemări ale unei realități din trecut pe care nici nu o bănuise
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
celei de-a treia Rome, ajunsă în timp metropola diavoliei, revenea, în ordinea spirituală, Bucureștilor. Cu speranța de a vedea realizată cândva o asemenea utopie, doctrinarul „Gândirii” aprobă cu entuziasm, începând din ultimii ani ai deceniului al treilea, politica regimurilor totalitare de dreapta, ajungând principalul apologet român al fascismului mussolinian, mai târziu și al hitlerismului. După 1930 Crainic a sprijinit mișcarea legionară și mai cu seamă cuzismul, deținând temporar și o înaltă poziție în ierarhia Partidului Național Creștin. A dirijat periodicele
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ni-l propune astăzi diverge complet față de cercetările pe marginea anarhetipului. Or, am impresia că termenul sau conceptul propus de ea poate fi integrat ușor Într-o opoziție de paradigme de tip arhetip vs anarhetip. La ce mă gândesc: societățile totalitare, societatea comunistă În speță, s-au construit având drept ideal un model ideologic unic și centrat, modelul omului nou. Societatea comunistă și-a propus să creeze o nouă tipologie umană, să reeduce oamenii În spiritul unei pedagogii de masă, să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de unde provine acest model, dacă Își are originea În filosofia marxist-leninistă sau dacă preia și adaptează speranțe mesianice creștine (omul nou al sfântului Pavel) ori gnostice (cum arată Alain Besançon). Ceea ce mă interesează este că societatea comunistă, ca o societate totalitară ce se respectă, a construit un asemenea scenariu explicativ sau adevăr unic, pe care Îl impunea cetățenilor săi, dorind să-i reeduce printr-o uniformizare a viziunilor. Or, ceea ce s-a Întâmplat după Revoluție, desemnat de Ruxandra prin termenul contra-reeducare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
astfel de tratament, care să ne extirpe pretenția de a deține adevărul absolut, de a fi elaborat scenariul final care explică natura omenirii și a universului, care să ne facă permeabili la mesajul celuilalt din noi și din afara noastră. Societățile totalitare participă la credința naivă că există un adevăr unic, anume chiar acela formulat de ele. De aceea, aceste ideologii sunt produse ale paradigmei subiectului unic, centrat, clamat de raționalismul și pozitivismul modernist. Comunismul a formulat ideea luptei de clasă, ideologia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sprijinul ideii că uitarea ori indiferența sunt atitudinile prevalente este remanența, ecourile, fie și Îndulcite ale vechiului limbaj comunist, În sens generic. În atitudinile și tezele, proiecțiile de după 1990, problema limbajului care trebuie să distingă drumul de ieșire din societatea totalitară a fost remarcată doar de grupul intelectualilor. Limbajul a rămas, cel puțin pe parcursul anilor 1990-1996, același. Un limbaj În oglindă, anamorfoză a celui folosit Înainte. Am privit mereu cu admirație strategia politică, aș zice, a unor autori ca Gombrowicz, Kundera
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ales un model cultural), constituit coerent pentru o perioadă Îndelungată. Chiar și pentru faptul că modelarea marxist-leninistă punea În prim-plan conservarea puterii politice cu orice preț. Noua cultură a puterii comuniste a avut o sumă de modele de esență totalitară, pe care a Încercat mereu să le coaguleze pe baza diverselor conjuncturi, devieri, căi, directive de partid. Dacă revedem istoria de la 1949 până În 1969, din 1971 până În 1989, observăm că sunt tot felul de fracturi care se regizează În funcție de noi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la modul de funcționare profundă, intestină al acestor sisteme și aparate politice, unde sigur că existau opoziții, ci mă refer la modelul pe care, la un anumit moment istoric, respectivii tirani sau diferite clici politice Încercau să-l impună. Sistemele totalitare au ca obiectiv introducerea unui model unic la toate nivelurile societății. La nivelul claselor sociale e vorba de predominanța („dictatura”) unei singure clase - proletariatul -, celelalte trebuind să fie distruse, inclusiv prin Gulag; la nivelul politicii - partidul unic, opus pluripartidismului; la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]