2,344 matches
-
determina cine vorbește, în acest univers fără ierarhii, decît încîlcite, unde baza este vîrful, comunicarea moare prin exces de comunicare și sfîrșește într-o interminabilă agonie de spirale. Asta numesc eu "tautism", neologism care îmbină autism și tautologie, evocînd totalitatea, totalitarismul. Acestea sînt cele trei metafore care constituie ansamblul fenomenului comunicațional. Ele se identifică cu trei viziuni despre lume și cu trei politici foarte actuale. Ele organizează planul general al acestei mici cărți: • "Comunicarea reprezentativă" (cap. I) • "Comunicarea expresivă" (cap. II
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
datele brute, lanțul intermediarilor care au extras informația, și i-au produs cadrul și aplicarea, pînă la receptor ar fi fost brusc suprimate. Ca și cum receptorul însuși nu ar fi decît un burete absorbant, care acceptă ca atare semnalul electric transmis. Totalitarismul tautismului. Nebunie mută a negării realului. Țintă totalizantă și închidere circulară descrise de Baudrillard, care contribuie la aceasta fără să știe. Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după lărgirea ipotezei la alte "facultăți" sau funcții ale creierului (emoții, credințe, intersubiectivitate) -, întoarcerea la prima ipoteză. Orice cunoaștere este "computațională" ni se spune, printr-un joc de afirmații repetate. c) În sfîrșit, totalitarismul Lărgirea teoretică a lucrurilor care gîndesc este o condiție pentru a gîndi ordinatorul în ipostaza "gîndind". Pusă astfel, problema conține deja răspunsul. Dacă există lucruri care gîndesc, și dacă ordinatorul este un lucru, este posibil că el gîndește... Al doilea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ceea ce psihologia pozitivistă refuză cu energie, iar sensul comun admite ca metaforă. Dar, aici, știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se va studia. Totalizare, ba chiar totalitarism: orice cauzare, în orice domeniu, este de ordine "computațională". Spiritul este o mașină sintactică: Legătura se face, cu Pylischyn și Fodor, între filosofia analitică, filosofia spiritului și computare. Nici o scăpare în afara acestei triple participări, a acestui triplu nivel. Ceea ce rămîne
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dar pe care discursul o are, altfel nu ar putea fi ținut. În liniștea lui a spune, pe care se fondează spusul, putem deci găsi ceva care să reziste tautismului: totalizării prin adunări de învățături explicite care conduc repede la totalitarismul universalizant; tautologiei, care este călcarea în picioare a sensului, căci vorba schimbată inventează treptat propriile sale conveniențe; autismului, în sfîrșit, căci nici un discurs nu poate fi ținut singur, nici chiar în doi, numai într-un schimb biunivoc, unul fiind oglinda
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Dihotomia democrație-totalitarism și-a pierdut mult din relevanța analitică odată cu creșterea numărului țărilor "hibride". Pe măsură ce multe state din Lumea a Treia au devenit independente, comparatiștii care studiau aceste țări noi și-au dat seama repede că era inadecvat conceptul de totalitarism, unul din motive fiind, de pildă, absența unei infrastructuri tehnice care să permită controlul indivizilor. Nu se putea face în mod real o analogie între tiraniile din Africa sau din Asia și regimurile stalinist sau nazist. Leo Strauss a definit
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fiind, de pildă, absența unei infrastructuri tehnice care să permită controlul indivizilor. Nu se putea face în mod real o analogie între tiraniile din Africa sau din Asia și regimurile stalinist sau nazist. Leo Strauss a definit, pe bună dreptate, totalitarismul prin două elemente. Spre deosebire de tirania clasică, scria el, regimul totalitar dispune de tehnologie și de ideologie. Aceasta înseamnă că voința de a mobiliza total o populație factorul ideologic nu este suficientă pentru a transforma noul stat într-unul totalitar. Pentru
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
comparația contrastantă, cercetătorul elimină din analiză diferențele secundare și asemănările care ar putea persista în ciuda contrastelor profunde. Această strategie ar putea genera noi comparații, și ele contrastante, dar mai rafinate. Comparatiștii au pus mai întâi față în față democrația și totalitarismul, și abia apoi s-au concentrat asupra diferențelor dintre nazism și stalinism. Ca și alpinistul care ajunge în vârf și descoperă acolo noi vârfuri, istoria comparațiilor contrastante arată ca un lanț de munți înalți. Omogenizarea conceptuală a unui domeniu eterogen
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
o formă de guvernare supranaturală, înzestrată cu toate virtuțile și protejată de toate defectele [...] trebuie să ni să permită să notăm eșecurile la care este predispusă, pericolele la care se expune". (Scherer). La jumătate de secol după victoria democrațiilor asupra totalitarismului în 1945 și la câteva generații după căderea a patru imperii tradiționale în 1917-1919, există astăzi mai multe regimuri democratice decât în trecut. În decursul ultimilor zeci de ani, democrația a fost exportată ca o marfă, importată prin imitație, adoptată
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
politică de cadre”! Dar... morbul, virusul suspiciunii pătrunsese adânc, se pare, În grupurile de emigranți români, la cei „vechi”, mai ales, și, Într-un fel, acest lucru era explicabil; noi, mai nou-veniți, posedam deja „anticorpii” față de această molimă a oricărui totalitarism ideologic. Nouă nu ne era o frică exacerbată de „infiltrați”, știam iute să-i depistăm, ba eram chiar capabili de a-i diferenția: de a-i separa pe „simplii și pașnicii” informatori de reala molimă care erau provocatorii, inși periculoși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminescianismului s-a constituit una din pietrele de temelii ale mișcării legionare: utopistă, radicală, "tiermondistă"". Eminescu ar fi produs "ruptura de Occident", ne-a împins în "antiistorism", în "pasivitate și retragere somnolentă", în "sentimentalismul stagnant" spre... "violența sângeroasă", a legitimat "totalitarismul orwellian" etc. În Eminescu mai cred doar "paranoicii", "protocroniștii", antioccidentalii, ultranaționaliștii. Colac peste pupăză, modelul propus de V. Nemoianu, în locul celui eminescian, este, trebuia să fie un filosof "complet" anume... Mihai Șora! Blaga, Mircea Florian, C. Rădulescu-Motru nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la apariția tembelizantei emisiuni televizate distractive "Vacanța Mare", aceasta corespunzând întocmai celor spuse de personajul cărții, alias Theodor Сodreanu. Bineînțeles, la toate aceste "ciudățenii varvariene" cititorii ar putea adăuga nenumărate exemple din viața noastră reală trecută prin ciurul ideologic al totalitarismului, când întâlnești la tot pasul cazuri de duplicitate, ipocrizie, lipsă de discernământ, de punctualitate. Naratorul, tânărul prozator și ziarist Dragoș Ivănescu, cu două cărți publicate și, deci, având deja un nume, face cunoștință cu Dimitrie Cristea după ce îi studiază dosarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos, cu care puțini din nenumărații golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea pot încerca să se identifice". Acest Eminescu care a fost "pândit la orice pas de eroarea totalitarismului și încolțit de patima șovinismului" este "luptătorul delirant împotriva capitalismului și plutocrației". "Nebulosul poet" propăvăduia "valorile ancestrale, ale românilor și ale beduinilor deopotrivă: ospitalitatea, generozitatea", iar "în orori i-ar fi concurat pe Dostoievski și pe Nietzsche, mințile bolnave ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a II-a a primit o nouă titulatură - Instrucție Informativă de Luptă și Legături Externe -, fapt care consacra îndepărtarea, definitivă, de misiunile informative în folosul armatei române. Prin abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, ultima piedică în calea instaurării totalitarismului comunist a fost înlăturată, iar armata și serviciile de informații române, alături de celelalte instituții ale statului, au intrat într-o perioadă de epurări masive și radicale, în care principalul obiectiv a fost identificarea și anihilarea tuturor celor care se opuneau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Press, 1974, 480p.). 19. Paul E.Michelson, Op. cit., în "Slavic Review...". 20. Apud Paul E. Michelson. 21. Vezi și Martin MacCauley, Rusia, America și Războiul Rece, 1949-1991, Traducerea de Mihaela Barbă, Iași, Editura Polirom, 1999, passim. 22. Apud, I. Ciupercă, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, partea I, Iași, Editura Universității "AL.I. Cuza", 1997, passim. 23. Apud Victor Papacostea, op. cit., p. 16. Indice A Abdul Aziz, sultan, 125 Acordul de la Rapallo (1922), 134; 179 Adrianopol, 97 Aehrenthal, Alois von, 93; 109
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol în numele fascismului, motiv pentru care a fost canonizat post-mortem de congenerii săi legionari, afirma
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scris o carte minată de contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial - act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Conștiința explicită a crizei totale a societății românești (politică, economică, culturală, morală etc.) s-a configurat sub imperiul a două idei forte, luate drept principii-călăuză ale postdecembrismului românesc: i) necesitatea tranziției de la societatea închisă la societatea deschisă (Popper, 2005), de la totalitarism la democrație, de la economia planificată la economia de piață etc., realizată prin intermediul ii) reformei sistemice. Ideile care reclamau necesitatea tranziției și imperativul reformei s-au răsfrânt, desigur, și în educația de stat, care în jumătatea de secol de socialism a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
integrare în structurile europene, națiunea a încetat să mai fie ideea motor a conștiinței istorice românești. În locul ideii naționale, democrația liberală a fost instalată ca principiu evaluativ în privința trecutului românesc. Noul binom evaluativ, aplicat maniheistic, devine democrație/ liberalism vs. dictatură/totalitarism. Pe acest fundal dominat de ideea de democrație liberală și a celei de societate deschisă, se precizează tot mai clar "cultul societății civile", însoțit de credința cvasi-mesianică în puterea izbăvitoare a societății civile de a împlini destinul liberal și vocația
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne distinctive ale fostelor regimuri totalitare comuniste a fost meticulozitatea cu care au creat narative istorice oficiale despre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evoluția opiniei publice cu privire la oportunitatea răsturnării regimului comunist. Dacă în anii ce au urmat Revoluției din decembrie 1989, majoritatea populației interpreta răsturnarea vechiului regim ca un eveniment benefic pentru societatea românească, în 2009 (la douăzeci de ani după ieșirea din totalitarism), tendința s-a inversat. Procentul celor ce cred în oportunitatea istorică a Revoluției a scăzut dramatic (de la 62 la sută în 1997 la 40 la sută în 2009). Balanța opinională dintre oportunitatea și inoportunitatea schimbării de regim s-a echilibrat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evident comuniste. În compensație, etnicitatea a fost complet reabilitată pe fondul resurgenței pasiunilor etnice în politica românească imediat postdecembristă. Gestiunea politică a trecutului se face în termeni similari gestiunii național-comuniste. Memoria postcomunistă, articulată în prima fază a tranziției românești de la totalitarism înspre democrația de tip liberal stă sub semnul rezidualității și inerției; vii) prefaceri semnificative în modul de raportare la trecut pot fi decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]