14,689 matches
-
În afara mea, din materie luminoasă, oricît de intens colorate sau de stinse ar fi ele. — Nemaipomenit! N-am Înțeles mare lucru, dar e fantastic! Mai povestește-mi! Nu știam ce i-aș mai fi putut povesti. N-o interesau decît trăiri de ale mele complicate și volatile: cît interiorizez eu din realitatea din jur, cît aud din ea și cît am impresia că văd, cît inventez din ea și cît nu, cum se modifică În capul meu peisajele pe care le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei să Înțelegi, reluă ea, că toate astea, chiar dacă se știu, ai putea să le descrii ca pe o trăire personală, cu Întîmplări, cu oameni și locuri, cu descrierile alea ale tale, chiar nu pricepi? Pot să le scriu și aici și să le public oricînd. — Și cine o să te creadă? Am traversat dintr-o margine În alta cartierul Vatra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unor tradiții legate de viața, patimile și învierea Mântuitorului. Iustin Martirul 73, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Aș vrea să ascult poveștile lui Toaibă sau pe ale lui Petrică - și-a exprimat dorința Despina. ― Chiar așa de mult Îți plac poveștile... adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum le rânduiește Dumnezeu pe toate! Să fi căutat În fel și chip să aibă loc o asemenea Întâlnire și nu ai fi reușit. Sunt peste poate de curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de această dată e posibil să-l vedem și cu vreo lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni emoțiile puternice. Imaginează-ți că se vor revedea după atâția ani pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poftiți În hanul nostru, care vă așteaptă cu ușile deschise... Spunând acestea, l-a luat de braț pe tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire dramatică din vremea războiului purtau pe umeri... În pragul casei, Petrică s-a oprit și, cu gest cavaleresc, i-a poftit zâmbind: ― Intrați, vă rog. Sunteți așteptați de plutonul de execuție!... Când au făcut primul pas peste prag, au fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, ca doi oameni care au mâncat aceeași pâine acolo, În iadul războiului. Ai dreptate, este un om deosebit. „Pentru a câta oară, fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că nici cel mai documentat și cuprinzător tratat de psihologie nu ar fi În măsură să redea toată Întinderea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deosebite!” Se simțea parcă trezit la o realitate nouă. A răspuns visător: ― Într-adevăr. Materializarea unei asemenea supoziții ar duce la redescoperirea omului În toată complexitatea și splendoarea lui. Această „Enciclopedie” a sufletului omenesc ar avea valoare dacă ar cuprinde trăirile omenești - În condițiile amintite de tine - numai dacă ar fi culese de la vlădică până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O lume necunoscută. O lume care ar clipi des din cauza luminii prea puternice pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a se exprima prin scris a reprezentat pentru ea o " terapie psihică " în greaua perioadă de dezrădăcinare, cu timpul, aceasta s-a transformat în atracție și dorință de a lăsa mărturii dintr-o viață plină de experiențe și de intense trăiri. Mamă a unui fiu care a îmbrățișat și el o profesie științifică, Cornelia a devenit de curând bunică. După o viață profesională lungă și istovitoare, își trăiește cu seninătate pensia, alături de soțul ei, într-o modestă căsuță din masivul Chartreuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
numele eroinelor acestui roman poartă în ele nostalgia și tandrețea cuvântului "DOR", cuvânt specific limbii române și intraductibil în alte limbi. Cele șase principale personaje feminine : Isidora Dora Dorina și Teodora Minodora Alindora formează simbolicul cerc al iubirilor lui SIMION Trăirile dintr-un spital modern din Franța, prezentate în prima parte a romanului, sugerează că indiferent de loc și timp occident sau orient, război sau pace suferințele fizice și sufletești ale oamenilor sunt comparabile. Pe de altă parte, paralela între lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atât ea cât și maică-sa. Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum știu la ce să mă aștept, știu că mă va cuprinde o emoție care nu se poate compara cu nici o trăire anterioară, asemănătoare cu o așteptare tainică de iubire. După o nouă tăcere Dora rupe iarăși tăcerea : Te-aș ruga... dar mi-e frică de refuzul tău... Și totuși... În noaptea asta o poți chema și pe mama, și pe Isidora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
l-au adus în viața copiilor pe Moș Crăciun care vine și dispare ca o nălucă... cum a venit și la tine și la surioara ta unchiul Tudor pe care l-ai drăgălit cu atâta gingășie... dovadă de netăgăduit a trăirii unor momente de mare fericire din frageda copilărie. Fetiței atât i-a trebuit! Cu ambii pumni în ochișori, a răbufnit: Înseamnă că m-ai mințit! Și acum mi l-ați omorât pe Moșu! Mie să mi-l dați înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-o să-și încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum spre spital, Cecilia încerca trăiri diferite. Era bucuroasă și încrezătoare că va reuși în viață prin plecarea ei la studii. Avea un fel de îngrijorare că nu știa cum va fi și totodată părerea de rău că se va despărți de chirurgul pe care îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de timp sau poate pentru toată viața. — Fata mea din parc, nu-ți pot exprima în cuvinte cât de fericit m-ai făcut dăruind-mi-te cu toată sensibilitatea, cu toată dragostea, cu ființa ta întreagă. Mi-ai oferit o trăire pe care n-am s-o uit niciodată și pe care o voi dori mereu fiind unica fecioară ce mi s-a dăruit cu tot farmecul ei. — Am trăit la fel ca tine plăcerea dragostei înălțătoare, pure, sfinte aș putea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau permite o baie proprie, baia publică reprezenta acest loc simbolic al purificării și al renașterii prin ieșirea din timpul castrator și regăsirea de sine prin trăirea odihnitoare, nemediată a celuilalt. De ce spun aceasta? Raporturile sociale sunt atât de îngreunate de codurile care reglează orice contact interuman, coduri preexistente deja în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
față de aceasta din urmă. Rejectând dualismul minte-corp, ca orice formă de dualism, de altfel (să ne amintim celebra formulare a lui Dogen, shinjin datsuraku renunțarea la minte-corp, adică realizarea unității lor), budismul zen propune o practică holistică, un mod de trăire în imediat, într-un aici și acum care nu poate fi altfel experimentat decât prin imersarea în concretul lucrurilor mărunte, de zi cu zi. Ochilor noștri chinuiți de Fata Morgana, urechilor noastre însetate de cântecul sirenei, japonezul le opune gestul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac stau pe veceu cu pixul și caietul pe genunchi pe corpul meu crispat". Desigur, Diana Geacăr nu este unică în trăirea intensă a acelor "chinuri ale creației" despre care vorbea Flaubert: iată-l pe Mozart povestind (cel puțin Amadeus al lui Milos Forman) cum, așezat pe veceu voi păstra cu tenacitate grafia poetei -, este asaltat de note. Din fericire, pruderiile unei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu ei visuri am făurit pentru că, cu fiecare zi care trecea, viitorul în prag îmi bătea. Nu puteam să mă laud decât cu faptul că Marea albastră am mângâiat-o dar plângeam că era și va rămâne tare departe. La trăirile mele din acele vremuri, ale sfintei copilării, m-am gândit și când am compus poeziile „Dorul,” „În noapte,” „Floare de nu te am uitat,” „Dialog în noapte,” „Strigăt târziu,” „Cătinel” și „Peste timp.” Pajiștile și pădurile din locul unde m-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]