2,637 matches
-
două domenii, ieșire dincolo de (peste) granițele experienței, ale conștiințeisau ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de predicamentele sau categoriile particulare: res (lucrul), ens (fiindul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ale lumii, considerată ca „dincoace”, ca scop, ca obiect al acesteitreceri, precum și Suprasensibilul, Absolutul, îndeosebi Dumnezeu (aflatde cealaltă parte, obiect al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de predicamentele sau categoriile particulare: res (lucrul), ens (fiindul), verum (adevărul), bonum (binele), aliquid (ceva-ul), unum (unul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
1. depășind limitele experienței; 2. aflându-se în afara granițelor lumii naturale, dată prinsimțurile noastre; 3. aflându-se dincolo de domeniul conștiinței uma ne - concept opus: imanent. În matematică, transcendental înseamnă, după Leibniz, tot ceea ce trece peste domeniul algebrei, precum șiun număr transcendent, număr nealgebric, respectiv un număr ce nusatisface nici o ecuație matematică, ai cărei coeficienți sunt numereraționale, de exemplu, raportul dintre perimetrul cercului și dia metru. Kant numea transcendentă „extinderea principiilor experienței posibile asupra posibilității lucrurilor în genere” și „afirmarea realității obiective
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
transcendental înseamnă, după Leibniz, tot ceea ce trece peste domeniul algebrei, precum șiun număr transcendent, număr nealgebric, respectiv un număr ce nusatisface nici o ecuație matematică, ai cărei coeficienți sunt numereraționale, de exemplu, raportul dintre perimetrul cercului și dia metru. Kant numea transcendentă „extinderea principiilor experienței posibile asupra posibilității lucrurilor în genere” și „afirmarea realității obiective a unor astfel de concepte, care nu și-ar putea aflaobiectele decât în afara granițelor oricărei experiențe posibile”<footnote Cf. Joh. Hoffmeister, Wörterbuch der philosophischen Begriffe, 2. Aufl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
trăirea la nivelul diferitelor tipuri de experiență), transcendența este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein Erkanntes), un subiect și un obiect al cunoașterii. Relația care existăîntre ele este cunoașterea însăși. În afara ambilor membri se aflăceva de nedepășit și poartă caracterul de despărțitură originară reciprocă sau transcendentă”<footnote N. Hartmann, Grundzüge einer Metaphysik der Erkenntnis, 2. Aufl., W. deGruyter, Berlin/ Leipzig, 1925, p. 43. footnote>. Considerată drept obiect, relația decunoaștere se prezintă „ca extinderea determinărilor obiectuluiasupra subiectului”, această „transcendere” fiind „latura opusă” a„sesizării” (Erfassen) ce constă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
W. deGruyter, Berlin/ Leipzig, 1925, p. 43. footnote>. Considerată drept obiect, relația decunoaștere se prezintă „ca extinderea determinărilor obiectuluiasupra subiectului”, această „transcendere” fiind „latura opusă” a„sesizării” (Erfassen) ce constă „în transcenderea subiectului însfera obiectului”, și are drept rezultat „obiectul transcendent”, ca„determinant” (Bestimmendes)”<footnote Ibidem, p. 46. footnote>. Mai exact, „ambele feluri detranscendență” sunt „numai aspecte ale unuia și aceluiași act deatingere sau determinare”, relație în care „numai obiectul este cel determinant”; „caracterul transcendent al determinării subiectuluide către obiect e
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
obiectului”, și are drept rezultat „obiectul transcendent”, ca„determinant” (Bestimmendes)”<footnote Ibidem, p. 46. footnote>. Mai exact, „ambele feluri detranscendență” sunt „numai aspecte ale unuia și aceluiași act deatingere sau determinare”, relație în care „numai obiectul este cel determinant”; „caracterul transcendent al determinării subiectuluide către obiect e valabil nu numai pentru determinarea concretă alucrului, ci pentru orice cunoaștere a obiectului”. Relația cu transcendența este relevantă și în condițiile fenomenului valorizării: „deosebim - scria Rickert - valoarea (Wert) de toate obiectele reale (...). Trebuie să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
alcătuiesc împreună întregul lumii, care constituie obiectul filosofiei”<footnote Ibidem, p. 115 footnote>.Valoarea ca atare (tipul valoric) este astfel o transcendență.Dincolo de sfera cunoașterii și a valorizării, „transcendența” esteprezentă în atitudinea spiritului ca atare. Lămuritoare este aici concepția despre „transcendentul care coboară”. „Transcendentul - scria Blaga - nu e conceput pretutindeni și în toate timpurile la fel,deși formularea lui sub unghi dogmatic nu diferă esențial. Rami-ficările spiritului creștin nu se fac numai pe temeiuri «dogmatice».Ele pot avea și temeiuri «stilistice
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lumii, care constituie obiectul filosofiei”<footnote Ibidem, p. 115 footnote>.Valoarea ca atare (tipul valoric) este astfel o transcendență.Dincolo de sfera cunoașterii și a valorizării, „transcendența” esteprezentă în atitudinea spiritului ca atare. Lămuritoare este aici concepția despre „transcendentul care coboară”. „Transcendentul - scria Blaga - nu e conceput pretutindeni și în toate timpurile la fel,deși formularea lui sub unghi dogmatic nu diferă esențial. Rami-ficările spiritului creștin nu se fac numai pe temeiuri «dogmatice».Ele pot avea și temeiuri «stilistice». În adevăr, în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lume suficientă sieși, care nu zace pe nimic, carenu se înalță spre nimic, care pur și simplu se arată, se relevează (...) gândul, dealtfel mai mult trăit decât gândit, care s-a precipitat în acest mod de a clădi esteideea că transcendentul coboară (...) că grația se întrupează din înalt, devinesensibilă” (Ibidem, p. 158.). footnote>.Cu exemplificarea menționată aici (în notă), Blaga preciza: „Transcendentul, care coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
gândul, dealtfel mai mult trăit decât gândit, care s-a precipitat în acest mod de a clădi esteideea că transcendentul coboară (...) că grația se întrupează din înalt, devinesensibilă” (Ibidem, p. 158.). footnote>.Cu exemplificarea menționată aici (în notă), Blaga preciza: „Transcendentul, care coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și în funcția, pe care, înarhitectura bizantină, spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Wissen) transcendenței Ființei față de fapte și experiența lor posibilă și cu aceastași certitudinea despre măsura care dă oricărei practici, norma valabilă, «necondiționată», și o conduce, orientând prin timp”<footnote Ibidem, p. 146. footnote>. Omul însuși este „ființă (Wesen) orientată spre transcendent”;dar „punerea transcendenței nu este aceeași în credință ca și într-orealitate metafizică”<footnote Ibidem, pp. 146, 147. footnote>. Căci „fiecare persoană umană e o taină adâncită în taina infinită a Persoanei Cuvântului. Toți, adâncindu-ne prin comuniune unulîn altul, Îl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a Persoanei Cuvântului. Toți, adâncindu-ne prin comuniune unulîn altul, Îl descoperim tot mai bogat pe Dumnezeu - Cuvântul înnoi înșine unul în altul”<footnote Dumitru Stăniloae, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991, p. 235. footnote>. După Dionisie Aeropagitul „Dumnezeucel transcendent și mai presus de ființă a adus la existență toate for-mele de existență creată, pentru a le ține și urca pe toate (...) într-ocomunicare neconfundată între ele”<footnote Ibidem, p. 238-239. footnote>. Așa cum aflăm din Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Dumnezeunu este ființă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este vorbaaici de o apologie sau polemică, ci de încărcarea vocabularului filosofic cu semnificații supradiscursive, ca posibilă exprimare a adevărului suprem”<footnote Remus Rus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, Editura Lidia, București, 2003, p. 185. footnote>.Întâlnirea transcendentului (ca transcendență) se petrece astfelși metafizic și teologic în obiectul comun al acestor demersuri interpretative fundamentale: Adevărul. Aceasta înseamnă aducere în primplan a poziției omului în univers: după cum spune un metafizician- „Viața noastră se desfășoară în deplina conștiință a unei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici arianismul suferea puternic influenta lui Filon în ce privește concepțiadespre Logosul demiurg. Gnosticii, la fel, socoteau ca și arienii că Dumnezeulsuprem este prea departe de creaturi pentru ca să fie posibilă o acțiune ne-mijlocită
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acccepte fiii lui Israel, nu cuprindeau învățătura despre Sfânta Treime, Întruparea Domnului ori Răscumpărarea realizată prin El, harul și Tainele,ca unele care nu le fuseseră descoperite într-o manieră explicită, totușicredința lor, care avea ca Obiect un Dumnezeu Personal, transcendent și răsplătitor al celor merituoși, era o credință autentică și foartelucrătoare la mulți, așa cum zicea și Sfântul Pavel în Epistola cătreEvrei.Din punctul de vedere bine cunoscut al moralei creștine, dintrevirtuțile teologice credința apare pe prima poziție și are ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lumina taborică, lumina dumnezeiască. Întunericul în sine, atât la Sfântul Grigorie, cât și la Sfântul Dionisie, nu e γνόφος ce se opune luminii, ci descoperă adevăr. Dar Ființa divină nu se poate descoperi omului. Căci dacă Ființa nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă în manifestările ei de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine. Întunericul luminos „exprimă un fapt doar pozitiv dogmatic: acela al transcendenței absolute a naturii divine. Întunericul nu se opune luminii
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Dumnezeu este Binele, sufletului nu-i lipsește niciodată dorința de a spori în bucuria sa de Dumnezeu. Este ideea unei creșteri continue în Hristos, care va fi dezvoltată mai târziu de Sfântul Nicolae Cabasila. Dacă ființa divină nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă în manifestările ei de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine”<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 88. footnote>. Cel căutat, adică Dumnezeu, în concepția Sfântul Grigorie, e mai presus de orice
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23), adică a contempla energiile Sale, niciodată ființa Sa, căci orice vedere sau cunoaștere a lui Dumnezeu ar sătura dorința celui ce-L caută. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi transcendent creaturii și progresul în cunoaștere și desăvârșire s-ar sfârși. Moise pătrunde în întunericul unde se află Dumnezeu și Îl vede. Viziunea sa este recunoașterea faptului că natura lui Dumnezeu este deasupra oricărei cunoașteri și înțelegeri. După aceasta, trece la
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
crearea ideilor. Medicina ca filosofie - știință - artă, extinde și adâncește sfera umanului, ilustrând partea sa de mister. Coexistența lor este osmotică, înțelepciunea încoronându-le pe toate. Când poetul latin Juvenal afirma el s-a gândit la omul înțelept care cere transcendentului, armonia Spirit trup. Similar și gânditorul Ralf W. Emerson consideră sănătatea, condiție a înțelepciunii și veselia, ca ipostază a sa. Dar dacă sănătatea înseamnă mai ales cultură și civilizație, standard optim de viață, în aceste condiții înțelepciunea medicală este deplin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
orice maladie incurabilă, dar și orice boală netratată. Sintagma aceasta poate avea și o accepție umană în această „lacrimarum vale“, lume a contrastelor, a existenței scindate, lume a unei axiologii inversate în care materia își arogă primatul față de spirit și transcendent. Or, filosofia socratică, și cum vom vedea și cea creștină și în general cele spiritualiste, ne învață că starea de conștiință determină starea de existență și Jurământul hippocratic în acest sens, depune mărturie, legiferează și ne învață să-l respectăm
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care Maeterlinck o explicitează astfel, în Confesiune de poet (Confession de poète): "Aș vrea să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
invizibil, dând formă, în apariții fugitive, unor umbre fantomatice. Umbra dublă din Pantoful de satin (Le Soulier de satin), care încheie cea de-a Doua Zi, este o imagine considerabilă în care Prouhèze și Rodrigue se întâlnesc într-o ordine transcendentă, pe când unirea lor pe pământ este interzisă. Personajele lui Claudel se situează adesea la "frontiera dintre cele două lumi", fiecare formă umană având un dublu în universul celest căruia nu-i este decât umbra. Claudel exploatează neîncetat realitatea și lipsa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]