5,827 matches
-
legăturile dintre eugenie, rasism, regimul nazist și Soluția Finală - nu trădează nici un sentiment de vinovăție. Cu certitudine, Râmneanțu a rămas Împăcat cu susținerea ideilor eugeniste până la sfârșitul vieții sale și a fost acceptat de regimul comunist” (M.B.). Iordache Făcăoaru a trasat „portretul individului normal autentic de etnie română, astfel Încât să poată separa această populație de celelalte «impure» care trăiau În România” Într-un mod asemănător cu cel practicat de germani pentru purificarea rasei ariene. El a devenit membru al Gărzii de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mea subliniază modul În care eugeniștii au reconstruit identitățile de gen, oferindu-le o dimensiune politică și ștergând conturul clar al graniței dintre spațiul public și spațiul privat. În sfârșit, mă preocupă În acest capitol felul În care eugeniștii au trasat distincția dintre comunitatea sănătoasă, „acceptabilă”, și „ceilalți”, cu scopul de a controla astfel relațiile sociale. La fel ca În discuțiile despre alte categorii sociale, eugeniștii au folosit identificatori (presupuși) ereditari pentru a construi ambele tipuri de comunități. Discuția din capitolul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ale celor doi oameni politici, deoarece documentele referitoare la activitatea sa În cadrul Ministerului Sănătății În această scurtă perioadă nu oferă nici o dovadă care să clarifice poziția sa. Cea mai mare parte a activității lui Banu a urmat, de fapt, linia trasată de Moldovan pentru că, În calitate de ministru al Sănătății, el a Încercat să direcționeze o parte importantă din resursele disponibile, atât de stat, cât și non-guvernamentale, către programele de medicină preventivă 74. Banu a decis, de asemenea, să păstreze o secție a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
paradigmă complet diferită de cea a ideilor eugeniste și nu semnalează nici un efort conștient de a Încorpora analizele eugeniste, astfel Încât să poată oferi argumente „obiective” pentru orientarea sa antisemită. Făcăoaru a realizat legătura dintre eugenie și legionarism abia În 1940, trasând puncte de convergență Între cele două ideologii Într-o manieră personală, pe care cei mai mulți eugeniști nu o susțineau. (Traian Herseni este o excepție În acest sens.) Lucrările lui Făcăoaru din această perioadă reiterează Într-o manieră mai agresivă necesitatea măsurilor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o strategie de creare a unui nou mod de a defini identitatea națională, folosind criterii biologice, și nu cultural-lingvistice. La fel ca și alte programe sociale normative propuse În epocă, teoriile eugeniste au folosit diferite reprezentări ale „celuilalt” pentru a trasa granițele normalității. Diferența dintre strategiile eugeniste și ideile altor intelectuali români era reprezentată de insistența cu care adepții eugeniei subliniau necesitatea de a folosi argumente științifice, bazate pe legile eredității, pentru a distinge Între comunitatea normală și elementele străine acesteia
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a doua definiție a elitei, care se potrivește bine cu folosirea singularului, este clar pluridimensională și vedem conturându-se în cadrul ei și alte criterii decât cele ale excelenței. Dar tot din această perspectivă diferitele criterii se combină între ele. Putem trasa, spune Pareto, curba de distribuire a oamenilor... ...dispuși în straturi, după averea lor [...]. Dacă presupunem că oamenii sunt dispuși în straturi după alte criterii - de exemplu, după inteligență, după aptitudinea de a studia matematica, după talentul muzical, poetic, literar, după
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare ale celor mulți, incapabili să înțeleagă de ce și cum cutare sau cutare gest apare dintr-odată în cursul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
servit împreună de angajații unei organizații, promovat la început drept mijloc de socializare, devine instituționalizat și presupune anumite comportamente ale nou-veniților în organizație, interacțiuni între angajații vechi, precum și elaborarea unor atitudini corespunzătoare instituției create. În planul dezvoltării sociale pot fi trasate cu ușurință paralele și un exemplu comun poate ilustra acest aspect. Odată ce individul a atins un anumit nivel de dezvoltare economică, începe să instituționalizeze anumite practici pe care nu le avea înainte, datorită faptului că situația financiară nu îi permitea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
serii de acțiuni, p. se consolidează, iar partenerii își cunosc mai bine rolul și aria de acțiune. Principiul p. joacă un rol fundamental în implementarea fondurilor structurale. Conform regulamentelor existente pentru fondurile structurale, statele membre și Comisia Europeană trebuie să traseze acțiunile comunitare printr-un proces amplu de consultare, iar în timpul tuturor fazelor (programare, monitorizare, evaluare) trebuie să implice cele mai reprezentative organisme la nivel național, regional și local. Acestea trebuie să includă parteneri economici, sociali, sectoriali, teritoriali, inclusiv ONG-uri
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a participa la activitățile de planificare și pentru a elabora strategii de management al schimbării teritoriale (Healey, 2003). Planul strategic trebuie să evidențieze intențiile privind dezvoltarea spațială pentru a oferi direcții și justificare deciziilor cu impact spațial și pentru a trasa cadrul activităților tuturor actorilor din spațiul respectiv (Preuss, 2003). Salet și Faludi (2000), citați de Francesca Sartorio (2005), au identificat trei abordări actuale de bază ale acesteia: - instituțională, care favorizează două direcții: una orientată spre legitimizarea activității de planificare și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dezvoltarea orașelor mici și mijlocii din regiunile defavorizate, din cele predominant rurale și din regiunile periferice. CEMAT, un comitet format la nivelul Consiliului Europei din miniștrii planificării din statele europene, a pregătit un document similar în anul 2000, care însă trasează direcții de p.t. pentru tot teritoriul european. Programul ESPON a fost lansat după elaborarea ESDP, fiind implementat în cadrul inițiativei comunitare INTERREG III, și are drept obiective: - evidențierea dinamicii teritoriale și a dezechilibrelor apărute la nivelul regiunilor Europei; - aplicarea principiilor ESDP
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de dezvoltare împărtășit de un grup de state cu o organizare politică, economică și socială, în linii mari, asemănătoare la sfârșitul anilor ’80, tranziția a avut la bază o serie de opțiuni strategice, formulate încă din anii 1989-1990, care au trasat liniile directoare pentru întreaga perioadă ce a urmat. Sub aspectul transformărilor politice, documentul istoric relevant este declarația finală a reuniunii din noiembrie 1990 a șefilor de state și de guverne ai statelor membre ale Conferinței pentru Securitate și Cooperare în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Westfalice reprezintă recunoașterea implicită a diplomației ca instrument al relațiilor internaționale, care poate contribui la rezolvarea pașnică a unor conflicte de interese, acțiuni contradictorii, conflicte militare etc. între statele sistemului internațional (Armstrong, 1993, p. 28). Astfel, odată cu Tratatele Westfalice sunt trasate caracteristicile esențiale ale sistemului internațional, care funcționează în mare măsură chiar și în politica internațională contemporană. Sistemul internațional instituit de aceste tratate funcționează în baza unui set de scopuri implicite: este vorba, în primul rând, de conservarea sistemului, de păstrarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
materiale dobândesc un sens pentru acțiunea umană numai prin intermediul structurii de cunoaștere larg împărtășite în care sunt inculcate (Wendt, 1995, p. 73). Pentru a evoca aici o exemplificare sugestivă dată de Kratochwill (2000, p. 74) acestei teze, înțelegerea unor semne trasate pe o hârtie drept „semnătură” poate avea loc doar într-un anumit context social, caracterizat de reguli, sensuri culturale, de o anumită limbă și utilizarea unui anumit alfabet. Schimbarea contextului social poate genera diferența dintre o semnătură-autograf, cu semnificațiile ei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
provenite din sectorul mediului înconjurător sunt, probabil, printre cele mai complexe, mai ales datorită implicațiilor oricărei intervenții. Definirea amenințărilor la adesa securității se completează cu distincția făcută între acestea și vulnerabilități. Chiar dacă o graniță precisă între concepte nu se poate trasa, există diferențe importante care trebuie notate. Situația unui stat care se află între doi vecini istoric expansioniști mult mai puternici și care nu se poate baza pe frontiere ușor de apărat - Polonia între Rusia și Germania - se află într-o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
după care sunt prezentate câteva diferențe față de alte instituții cu aceleași preocupări. De asemenea, se urmărește modul în care se dezvoltă aceste comunități, criticile cele mai importante formulate la adresa modului de funcționare a mecanismelor specifice, pentru ca în final să se traseze câteva concluzii referitoare la aportul lor la regândirea securității internaționale. Conceptul comunitate de securitate Introdus la începutul anilor 1950, conceptul comunitate de securitate este cunoscut mai ales datorită contribuției lui Karl Deutsch, printr-o carte apărută în 1957. Deutsch afirmă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
204-205). Gradual, cercetările în acest domeniu au evoluat de la studii generale privind natura umană și latura ei agresivă la investigații complexe asupra diverselor aspecte care pot afecta decizii de politică externă a liderilor politici. În prezent, teoriile de la nivel individual trasează legătura dintre conflictele internaționale și liderii politici (ai statelor sau actorilor non-statali), conținutul sistemului lor de credință sau „codurilor operaționale” despre afacerile internaționale, procesul psihologic prin care aceștia obțin informații și adoptă decizii, personalitatea și starea lor emoțională (Levy, 2003
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
măsurare a fenomenului; încadrarea sa temporală; evaluarea lui normativă; impactul său asupra statelor; pe baza celor de mai sus, însăși utilitatea academică a conceptului în a furniza înțelegerea realității internaționale de la început de mileniu. În cadrul contemporan al disciplinei, aceste aspecte trasează linia de demarcație dintre pe de o parte, hiperglobaliști (sau radicali) și, pe de altă parte, sceptici, cărora li se alătură așa-zișii transformaționaliști, într-o tentativă de combinare și acomodare neutră axiologic a primelor două poziții. Într-o reproducere
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Congresul de la Viena (1815) după războiul hegemonic napoleonian. Atunci principalele Mari Puteri continentale - Anglia, Austria, Prusia și Rusia, sub forma Quadruplei Alianțe (în care ulterior a fost integrată și Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să descurajeze orice tentații hegemonice în Europa. Atunci când ordinea internațională este asigurată de două superputeri aproximativ egale ca forță, suntem în prezența ordinii bipolare. Într-o ordine bipolară, relațiile dintre cele două superputeri sunt cruciale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
stabilit, precum și proceduri bine stabilite pentru a-și desfășura munca, un drum bine stabilit al informațiilor necesare. Dar această nevoie legitimă pentru structură poate servi ca o rezistență majoră la schimbări. Organizația trebuie să aibă bine definite posturile, să fie trasate foarte bine lunile de autoritate, responsabilitate și limitat fluxul de informații de sus în jos. Utilizarea unei structuri rigide și stabilirea unei ierarhii de autoritate fac pe angajat să folosească numai anumite canale de comunicare. Cu cât organizația este mai
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
vanitate și egocentrismul lui de pomină, a dat în Mémoires d’outre-tombe o suită prodigioasă de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte trei sau patru linii trasează portrete de neuitat, de pildă, Pitt sosind la Downing-Street pe o dimineață însorită și albăstruie de primăvară, îmbrăcat ca totdeauna în negru, cu tricornul sub brațul stâng, sprijinit de mânerul de fier al spadei, urcând cu nonșalanță treptele câte două
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nevoie de imaginație. De altfel, „ficțiune” vine de la verbul fingo, fingere, care înseamnă originar: a fasona, a frământa o materie (brutarii se numeau fictores), deci a prelucra o substanță existentă. La Rochefoucauld, în portretul răuvoitor, dar penetrant, pe care-l trasează inamicului său, cardinalul de Retz, spune, pentru a-i discredita Memoriile: „souvent son imagination lui fournit plus que sa mémoire”. Dar acesta e tocmai bine geniul memorialistului. Dacă minte sau nu, din punctul de vedere al artei e prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
știința pedagogiei - că este indolent sau irecuperabil În ceea ce privește faptele sale de indisciplină, căci s-ar putea să vă creadă. Μ Copilul cucerește lumea prin zâmbet, tânărul prin fapte, iar bătrânul prin Înțelepciunea cuvântului. Μ Greu În educație nu este să trasezi proiecte de dezvoltare, ci să le concretizezi, respectând personalitatea copilului, pentru ca astfel dezvoltarea lui să se facă pe o cale proprie, specifică firii și capacităților sale reale. Μ Cât respect de sine, atâta moralitate. Μ Adevăratul omagiu pe care un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
l-a impus relatării mele critice mă face acum să concluzionez inevitabil printr-un îndemn adresat cititorului de a nu rata aceste pagini ale lui Pannella, singurele de până acum din Italia ce definesc din interior o perioadă a contestării, trasându-i o posibilă continuitate. Tempo, 4 noiembrie 1973 Experiențe ale unei cercetări despre toxicomania juvenilă în Italia, sub îngrijirea lui Luigi Cancrini 1tc "Experiențe ale unei cercetări despre toxicomania juvenilă în Italia, sub îngrijirea lui Luigi Cancrini1" Până acum câțiva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fără să știe bine de ce, este împotriva acestui „adevăr”, deși inițial pictează și el peisaje și chipuri ce se aseamănă peisajelor și chipurilor reale. Doar la sfârșit, reîntors din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a acelor ani), și, într-adevăr, Giulio Drigo este terorizat de el
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]