7,958 matches
-
rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit seminția din care se va naște diavolul. Așa cum Isus s‑a născut din neamul lui Iuda, tot astfel și Anticristul se va naște din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zece coarne. El spune că acesta a smuls trei coarne din cele care se aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta se va naște dintr‑un trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scenariu se schimbă în funcție de contextul și geniul celui care îl abordează. C’est fini pour aujourd’hui, monsieur l’Antéchrist. Albert Camus, L’Étranger Anexa 1 „Poporul cel sfânt ascuns” din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi pierdute În versurile 941‑978 din Carmen apologeticum și în Instructiones I, 42, Commodian se oprește asupra legendei „poporului ascuns” care se va întoarce în Ierusalim la sfârșitul veacurilor. Potrivit spuselor sale, autorul s‑a inspirat în redactarea acestor fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai înainte/ Va ridica un popor multă vreme ascuns./ E poporul iudeilor pe care un râu îi ține închiși dincolo de Persia:/ Dumnezeu a vrut să îi păstreze acolo până la sfârșitul veacurilor./ Din pricina robiei, s‑au așezat în acel ținut;/ Nouă triburi și jumătate din cele douăsprezece locuiesc acolo./ Minciuna și ura le sunt necunoscute/ Și de aceea fiii nu se sfârșesc înaintea părinților./ Acolo morții nu sunt plânși și nu se ține doliu ca la noi,/ Căci e nădejde în învierea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
I, 42 (traducere fr. de J.‑M. Poinsotte): DESPRE POPORUL CEL SFÂNT ASCUNS AL LUI CRISTOS CEL ATOTPUTERNIC, DUMNEZEUL CEL VIU Un popor sfânt [va] rămâne, ascuns la marginea lumii,/ Nu știm, în fapt, unde sălășluiește./ Trăiește împărțit în nouă triburi și jumătate,/ Altele decât cele două triburi și jumătate care sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Poinsotte): DESPRE POPORUL CEL SFÂNT ASCUNS AL LUI CRISTOS CEL ATOTPUTERNIC, DUMNEZEUL CEL VIU Un popor sfânt [va] rămâne, ascuns la marginea lumii,/ Nu știm, în fapt, unde sălășluiește./ Trăiește împărțit în nouă triburi și jumătate,/ Altele decât cele două triburi și jumătate care sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine că este însăși Legea! Este oare ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine că este însăși Legea! Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre noi: pentru ce/ Această jumătate de trib în plus? Ca să nască martiri/ Atunci când se va porni război împotriva aleșilor săi pe pământ/ Sau, mai curând, când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine că este însăși Legea! Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre noi: pentru ce/ Această jumătate de trib în plus? Ca să nască martiri/ Atunci când se va porni război împotriva aleșilor săi pe pământ/ Sau, mai curând, când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui popor și îi va pune zăgaz,/ Ei, cei călcați în picioare de cavalerii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui popor și îi va pune zăgaz,/ Ei, cei călcați în picioare de cavalerii hrănite de necuviință./ Să dobândească pacea într‑o zi, ar fi fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au fost alungate pentru ca toate tainele lui Cristos/ Să fie săvârșite de ele, până la sfârșitul lumii./ Celelalte au fost zămislite de ticăloșia a doi frați,/ Sub auspiciile lor, ele au luat calea uciderilor./ Oare nu au fost risipite cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cetatea Ierusalimului, iar îngerii luptă pentru ei. Sfârșitul lumii este deci marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor fi până în ziua aceea”, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor fi până în ziua aceea”, așadar, ele nu au fost complet asimilate de populațiile păgâne. Se spune despre ele că trăiau într‑o izolare completă (GnR 73, 6; Talmudul de la Ierusalim, Sanh. 10, 6, 29), de cealaltă parte a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lupta împotriva dușmanilor săi. El „se face un munte mare” (13, 6), iar din gura sa ies flăcări care transformă în praf imensa mulțime. Apoi cheamă la el o altă mulțime, „pașnică [de data aceasta]”: Acestea sunt cele zece triburi care au fost duse în robie, [au fost] scoase din țara lor, în zilele regelui Iosia, și pe care Salmanasar, regele Asiriei, le‑a luat în puterea‑i. El le va lua dincolo de fluviu și [le va] duce în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lui Baruh (de asemenea, secolul I d.Cr.) oferă o altă mărturie despre această tradiție, într‑o formă foarte inedită. În capitolul 77, Baruh hotărăște să trimită două epistole evreilor deportați, una Babilonului, alta în țara în care trăiesc nouă triburi și jumătate, un fel de testament politic și spiritual cu care se încheie de altfel această apocrifă. Textul nu conține decât a doua epistolă care se întinde de‑a lungul a opt capitole. Ea este trimisă printr‑un vultur căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Și dați mai departe această epistolă și tradițiile Legii fiilor voștri, după voi, așa cum le‑ați primit și voi de la părinții voștri etc.” (84, 7‑9). Așa cum vedem, și în cazul cărții 4 Ezdra, și în cel al lui Baruh, triburile dispărute sunt învestite cu o misiune spirituală deosebită, pe care nu o aveau nicidecum în pasajele biblice în care sunt prezentați ca apostați, pe drept pedepsiți de Dumnezeu. Cu timpul, asistăm deci la o transformare a legendei, o evoluție de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt prezentați ca apostați, pe drept pedepsiți de Dumnezeu. Cu timpul, asistăm deci la o transformare a legendei, o evoluție de la un sens negativ la unul pozitiv, care va culmina cu descrierea „angelică” de la Commodian. Totuși, înainte ca cele zece triburi să primească din partea creștinilor un sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și mai ales poziția critică față de triburile din Ierusalim. Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile pierdute, cea din urmă făcând de asemenea aluzie, ca și 4 Ezdra, „la munții mezilor”, unde s‑ar fi ascuns triburile. Într‑adevăr, în varianta mitului Anticristului pe care ne‑o propune Commodian, sfinții se ascund în munți și tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile pierdute, cea din urmă făcând de asemenea aluzie, ca și 4 Ezdra, „la munții mezilor”, unde s‑ar fi ascuns triburile. Într‑adevăr, în varianta mitului Anticristului pe care ne‑o propune Commodian, sfinții se ascund în munți și tot din munți vor porni să cucerească Ierusalimul. În Instr. I, 42, v. 11, Commodian vorbește, foarte curios, de un chorus prophetarum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scurt, Commodian recurge la o veche tradiție iudaică, ai cărei martori cei mai importanți sunt 4 Ezdra și Apocalipsa lui Baruh. Această tradiție a cunoscut cel puțin trei metamorfoze de‑a lungul vremii. În Biblie (2Rg. 1‑7), cele zece triburi din Regatul de Nord au fost deportate de Salmanasar, din pricina nelegiuirii lor. Este vorba deci de o pedeapsă binemeritată pe care Dumnezeu a administrat‑o „slujitorilor celor răi”, prin intermediul regelui asirian. Cu timpul, și mai ales în anumite medii apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orice conotație negativă. 2 Baruh și 4 Ezdra fac din acești paria veritabile modele pentru toți iudeii, eroi spirituali care au știut să păstreze, nealterată, Legea lui Dumnezeu. În fine, autorii creștini realizează o a treia transformare a mitului, vechile triburi iudaice devenind, pentru Commodian, de pildă, noul „popor ales”, poporul creștin prin excelență. Anexa 2 Inventarul principalelor referințe la Anticrist în literatura creștină a primelor secole (de la 1 Ioan la Theodoret al Cyrului)* Ambroziaster, Commentarius in Pauli epistulas ad Galatas
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teme noi și portrete simbolice PAGEREF Toc125451339 \ h 337 HYPERLINK \l " Toc125451340" Concluzie generală PAGEREF Toc125451340 \h 345 HYPERLINK \l " Toc125451341" Anexa 1. HYPERLINK \l " Toc125451342" „Poporul cel sfânt ascuns” din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi pierdute PAGEREF Toc125451341 \h 351 HYPERLINK \l " Toc125451343" Anexa 2. HYPERLINK \l " Toc125451344" Inventarul principalelor referințe la Anticrist în literatura creștină a primelor secole (de la 1 Ioan la Theodoret al Cyrului) PAGEREF Toc125451344 \h 355 HYPERLINK \l " Toc125451345" Bibliografie PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două fiare; judecata finală și viziunea noului Ierusalim. Descrierea noului Ierusalim este simbolică de la un capăt la altul: cetatea are douăsprezece porți, trei câte trei orientate către fiecare punct cardinal; deasupra fiecărei porți este înscris numele unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel; zidul se ridică pe douăsprezece temelii, pe care sunt înscrise numele Apostolilor; cetatea este în formă cubică, fiecare latură măsoară douăsprezece stadii; zidul care înconjoară cetatea este din jasp, iar cetatea însăși este din aur; noul Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cazul său, destul de imprecisă. El vorbește în repetate rânduri de un tiran, dar nu spune despre el nimic mai mult decât că va conduce al optulea imperiu rezultat din destrămarea Imperiului Roman și că va fi un evreu din tribul lui Dan. El se ferește să‑l identifice cu un împărat roman, așa cum fac Hipolit sau Commodian. . K. Kohler, „Dan”, în The Jewish Encyclopaedia, New York, 1901‑1906. . Écrits intertestamentaires, pp. 883‑892. . Ibidem, pp. 892‑899. . Ibidem, pp. 1561‑1605
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vv. 356‑359; imprecația împotriva Romei, cf. Or. sib. 5, vv. 228‑256. . Episodul nu apare în traducerea noastră, deoarece rolul pe care îl joacă aici Anticrist este foarte redus. În legătură cu tradiția iudaică a celor zece (sau nouă și jumătate) triburi pierdute, cf. 2Rg. 17,1‑6; 2Bar. 77‑87; 4Ezr. 13,40‑50; Martiriul lui Isaia 3, 2; Testamentul lui Neftali 6, 6‑7. Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7. Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei uiui. Pentru mai multe detalii, cf. Anexa 1, „«Poporul cel sfânt ascuns» din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi dispărute”. . Este scenariul absolut al credinței milenariste: instaurarea raiului pământesc pentru o perioadă de o mie de ani, înaintea sfârșitului definitiv al istoriei. . Salvatore reliefează mai multe puncte comune, foarte semnificative, între Carm. apol. și Regula războiului de la Qumran. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]