1,787 matches
-
un tricolor italian, trimis din Veneția, cu legenda cu litere majuscule roșii. Acesta a fost folosit timp de patru luni, în vreme ce "Stati Pontificii della Chiesa" (Statele Papale ale Bisericii) erau suspendate. În 1860, Regatul celor Două Sicilii a revenit la tricolorul italian împodobit cu stema Casei de Bourbon a celor Două Sicilii. Adoptat la 21 iunie 1860, acesta a durat până la 17 martie 1861, când cele Două Sicilii au fost incluse în "Regno d'Italia" (Regatul Italiei), după înfrângerea în Expediția
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
când cele Două Sicilii au fost incluse în "Regno d'Italia" (Regatul Italiei), după înfrângerea în Expediția celor O Mie condusă de Giuseppe Garibaldi. La 15 aprilie 1861, drapelul Sardiniei a fost declarat drapel al nou-formatului Regat al Italiei. Acest tricolor italian, împodobit cu însemnele heraldice ale casei regale de Savoia a fost primul drapel național și a fost menținut în acea formă timp de 85 de ani până la instaurarea republicii în 1946. Drapelul civil și cel de stat al statului-marionetă
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
coroana "rostrata" a fost propusă de amiralul Cavagnari în 1939 pentru a reprezenta originile revendicate de marină în Roma antică. În 2003, a fost înființat un drapel de stat destinat special vaselor nemilitare aflate în serviciul guvernamental necomercial; acesta este tricolorul italian împodobit cu stema națională. Din 1914, Forțele Aeriene Italiene au și ele o rondelă de cercuri concentrice în culorile tricolorului ca însemn purtat de aeronave; înlocuit, între 1923 și 1943, cu fasciile circulare. Președintele Republicii Italiene are un stindard
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
2003, a fost înființat un drapel de stat destinat special vaselor nemilitare aflate în serviciul guvernamental necomercial; acesta este tricolorul italian împodobit cu stema națională. Din 1914, Forțele Aeriene Italiene au și ele o rondelă de cercuri concentrice în culorile tricolorului ca însemn purtat de aeronave; înlocuit, între 1923 și 1943, cu fasciile circulare. Președintele Republicii Italiene are un stindard oficial. Versiunea actuală este bazată pe drapelul pătrat al Republicii Italiene napoleoniene, pe un fond albastru, împodobit cu stema aurie. Într-
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
albastru, împodobit cu stema Republicii argintie. În 2001, s-au instituit și însemne speciale pentru foștii președinți ai Republicii. În 1997, la împlinirea a 200 de ani de la prima sa folosire, ziua de 7 ianuarie a fost declarată "festa del tricolore"; este o zi aniversară, dar nu este sărbătoare legală. În conformitate cu articolul al 12-lea al Constituției și în urma aderării Italiei la Uniunea Europeană, alte legi au stabilit modul de utilizare și arborare a drapelului Republicii Italiene împreună cu drapelul Uniunii Europene. Nu
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
În semn de doliu, drapelele se arborează în bernă, la jumătatea catargului, iar la cele arborate pe un alt suport se pot atașa două panglici negre. În 2003, după 206 ani de utilizare, guvernul a specificat oficial culorile autentice ale tricolorului italian, dar acestea au fost ulterior modificate. În 2006, culorile oficiale în sistem Pantone definite prin lege, și codurile corespunzătoare în RGB, CMYK și hexazecimal pentru HTML sunt: Date fiind similitudinile aparente între cele două drapele, se poate presupune că
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
prin raportul de aspect; raportul înălțime-lățime al drapelului italian este 2:3, în vreme ce cel al drapelului mexican este de 4:7, acesta având o formă dreptunghiulară mai alungită. Când Italia a devenit republică în 1946, pavilionul naval mexican era un tricolor simplu; din acest motiv, la cererea autorităților navale internaționale, Italia nu a putut adopta un singur drapel național universal utilizat, așa cum a făcut Franța. Dată fiind posibila inspirație din tricolorul francez, cel italian este similar multor drapele de inspirație franceză
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
Ioan Stoica, patronul jocului piramidal Caritas. În perioada 1992-2004 a devenit cunoscut pentru atitudinea sa antimaghiară, exprimată prin diverse acțiuni provocatoare, precum montarea unei plăcuțe ireverențioase pe soclul statuii regelui Matei Corvin, vopsirea diferitelor obiecte publice din oraș în culorile tricolorului (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc.), iluminarea în perioada sărbătorilor de iarnă exclusiv cu beculețe roșii, galbene și albastre, schimbarea denumirilor de străzi care evocau memoria unor personalități maghiare, săpături arheologice ostentative în centrul orașului etc. Consilierul său cultural a
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
Drapelul național al Belgiei este un tricolor cu trei benzi verticale egale de culoare neagră (lângă lance), galbenă și roșie; designul vertical a fost inspirat de drapelul Franței, iar culorile sunt culorile Ducatului de Brabant. Proporțiile sale neobișnuite (13:15) sunt de origine necunoscută. Drapelul a fost
Drapelul Belgiei () [Corola-website/Science/297193_a_298522]
-
în urmă Revoluției irakiene de la 14 iulie 1958. În urmă răsturnării monarhiei la 14 iulie 1958 de către generalul Abdul Karim Al Kassem, s-a proclamat Republică. Noul steag adoptat prin legea 102 din 1959 a fost cu totul diferit: un tricolor negru - alb -verde în benzi verticale, si nu orizontale, având în centru o stea roșie cu opt colțuri având înscris în ea un cerc galben. Culorile benzilor erau cele pan-arabe, soarele galben din centru reprezenta poporul kurd, iar steaua
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
simpatie cu cauza polonezilor. Hotărârea Sejmului nu a fost însă imediat acceptată de toată lumea. Politicienii de stânga ai vremii, cum ar fi Joachim Lelewel, au continuat să considere că adevăratele culori naționale sunt cele revoluționare, albastru, alb și roșu. Stindardele tricolore au fost utilizate de unele unități poloneze de gherilă în timpul Revoltei din Ianuarie. Drapelele alb-roșii au fost fluturate pentru prima oară la o demonstrație patriotică în ziua de 3 mai 1916 în Varșovia. Comitetul de organizare a explicat participanților alinierea
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
pajura neagră prusacă cu un scut interior ce conținea pajura albă poloneză. Din cauza politicii din ce în ce mai antipoloneze a Germaniei, și din cauza identificării albului și roșului drept culori naționale ale Poloniei, drapelul alb-roșu al Posenului a fost înlocuit în 1886 cu un tricolor orizontal alb-negru-alb. Nicio altă parte a Poloniei nu a folosit în anii dezmembrării un drapel care să cuprindă culorile naționale poloneze. Astăzi, mai multe drapele utilizate în Polonia se bazează pe designul celui național. Aceasta se aplică mai ales drapelelor
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
stema Poloniei pe banda albă. Drapelele unor diviziuni administrative se aseamănă și ele cu drapelul național. Astfel de exemple sunt fostul drapel al voievodatului Silezia Inferioară - bicolor orizontal alb și roșu împodobit cu stema voievodatului - sau drapelul voievodatului Polonia Mică - tricolor orizontal alb-galben-roșu, cu banda galbenă cu o lățime de două ori mai mică decât a celorlalte două. Întrucât bicolorul orizontal este un design simplu și răspândit, iar albul și roșul sunt cele mai răspândite culori pe drapele, există numeroase alte
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
Culorile Casei de Habsburg (negru-galben) erau folosite în Cisleithania. A nu se confunda Cisleithania cu Arhiducatul Austriei unde, pe lângă steagul Casei de Habsburg, mai era folosit și steagul istoric al arhiducatului (roșu-alb-roșu). Jumătatea maghiară a monarhiei avea ca steag un tricolor roșu-alb-verde afișând stema Ungariei. Din 1867 până în 1915, vulturul bicefal al dinastiei de Habsburg-Lorena (al „Casei de Austria“) a fost principalul simbol al instituțiilor comune (k. u. k.) ale Austro-Ungariei; el reprezenta dinastia cu mult înainte de instituirea Dublei Monarhii și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în Telecomunicații și Informatică, Agenția Relații Funciare și Cadastru, Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și multe altele. Există și situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afișează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii. În 1993, politicianul Vasile Stati și-a exprimat convingerilor ce susțineau existența unei limbi "moldovenești" de sine stătoare, diferită de cea română, în cartea sa „"Moldovenii în lume"”. Cartea sa conținea
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
a celei de-a Cincea Republici (1958) au păstrat "La Marseillaise" că imn național (articolul 2 al Constituției Franceze din 1958). La 24 ianuarie 2003, în cadrul unei legi a „siguranței interne”, un amendament a introdus delictul de „"ultraj la drapelul tricolor și la imnul național, La Marseillaise"”. Textul original în limba franceză este următorul (versiunea „oficială”): Allons enfants de la Patrie, Le jour de gloire est arrivé! Contre nous de la tyrannie L'étendard sanglant est levé, L'étendard sanglant est levé. Entendez-vous
La Marseillaise () [Corola-website/Science/296738_a_298067]
-
grupuri etnice majore din Kosovo. Înainte de declarația de independență, Kosovo se află sub administrația Națiunilor Unite iar drapelul ONU era folosit pentru scopuri oficiale. Populațiile albaneze și sârbe își foloseau propriile drapele încă din perioada Iugoslaviei Socialiste. Sârbii foloseau un tricolor din roșu, albastru și alb, formând temeiul actualului drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt menite să reprezinte
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
Argeș", "Magazin", "Viața Militară", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului (SLAST)", "Supliment Police Magazin al revistei Poliția Română" etc. Este inclus în antologii de proză SF precum "O planetă numită anticipația" (Editura Junimea, 1985) sau de poezie, precum "Sub flamură de tricolor" (Editura Militară, 1987). În 1990 devine membru al "Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România". Între 1992-2001 este redactor la revista Poliția Română a Ministerului de Interne. În anul 1993 devine membru al "Uniunii Scriitorilor din România". În anul 2005 fondează editura
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
încheie imediat un pact între toate puterile maritime, care își pun laolaltă navele de război cele mai bune pentru a ataca bârlogul tâlharilor. Cu această ocazie, se va vedea la lucru devastatorul exploziv descoperit de Roch. Dar, pus în fața steagului tricolor al Franței, țara sa de origine, inventatorul este trezit din nebunia sa și realizează marea greșeală pe care era să o facă. După publicarea cărții, Verne și editorul său, Hetzel, au fost dați în judecată pentru defăimare de către chimistul Eugène
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
o cantitate de 400.000 bucăți pe an, deși are pagina de date de policarbonat, cipul încorporat în pagina de date, imaginea perforata în pagina de date, fotografie în umbră ink-jet pe prima pagină de vize, hârtie cu fir metalic tricolor încorporat. Comparativ, pașapoartele din Franța, Germania și Marea Britanie, deși au pagina de date de hârtie și cipul în coperta, se vând cu 70 - 90 de euro, la cantități de peste 3 milioane bucăți pe an. Imprimeria Națională a avut un rol
Imprimeria Națională () [Corola-website/Science/318281_a_319610]
-
ca steag bicolor roșu-albastru (două benzi orizontale, cea superioară albastă, cea inferioară roșie). După ce Bucovina a căpătat un statut independent în 1849, aceasta a păstrat steagul bicolor, iar Galiția-Lodomeria a folosit steagul bicolor albastru-roșu, în vreme ce Galiția a primit un steag tricolor cu benzile orizontale, albastru, roșu, galben. Acest steag a fost folosit până în 1890, gând Glaiția-Lodomeria a început să folosească un nou steag bicolor, cu benzile orizontale, roșu-alb. Acest drapel a fost folosit până la desființarea regatului în 1918.
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
decisiv care aduce primul trofeu în vitrina Astrei, Cupa României, ediția 2013-2014. În ianuarie 2013 selecționerul echipei naționale, Victor Pițurcă, l-a convocat pentru turneul amicalul, neoficial, din Spania. Budescu a fost folosit o singură repriză în meciul, pierdut de "tricolori", în fața Poloniei, cu scorul de 1-4. Acest turneu nu face parte din calendarul aprobat de FIFA și nu este contabilizat oficial în palmaresul vreunei echipe. Doi ani mai târziu, a jucat patru meciuri pentru națională în campania de calificare la
Constantin Budescu () [Corola-website/Science/319250_a_320579]
-
moții adunați, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului la circa 15 metri mai la nord este îngropat Avram Iancu, decedat la 13 septembrie 1872. Declinul gorunului se presupune că a început în 1891-1892, odată cu construirea noii biserici (biserica cu tricolor), când, lângă gorun au fost depozitate cărămizile necesare construcției, ceea ce a creat un sol local arid. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior
Gorunul lui Horea () [Corola-website/Science/315790_a_317119]
-
în prima divizie a fost luat de AS Armata București, echipă recent înființată. În decursul acestui sezon avea să apară și celălalt club departamental al fotbalului românesc, Dinamo București. La jumătatea sezonului, Ciocanul București a devenit Dinamo A, iar Unirea Tricolor a luat denumirea de Dinamo B. Numărul echipelor din prima ligă a fost mărit la 16, cel mai mare număr de la apariția sistemului divizionar. Însă din ediția următoare se revenea la 14, astfel că lupta pentru retrogradare se anunța extrem de
Divizia A 1947-1948 () [Corola-website/Science/316731_a_318060]
-
-mi părăsi părinții când eram foarte tănără, pentru a îngriji pe cei nevoiași. Am făcut sacrificiul de a nu mai purta hainele mele monahale, îmbrăcându-le pe cele în care mă vedeți acum. Am făcut sacrificiul de a purta cocarda tricoloră" Această declarație a fost prost primită de judecător, care a condamnat-o la moarte. Odile Baumgarten s-a născut în 15 noiembrie, 1750 la Gondrexange, Lorena. A intrat în ordinul monahal "Saint-Vicent-de-Paul" în 4 august 1775, urmând cursurile seminarului din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]