3,105 matches
-
Cu același nume o men ționează istoricii și analiștii politici ai regimului comunist și la fel apare în Raportul final al Comi siei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Prin urmare, vom folosi numele Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu în editarea scrisorilor trimise timp de peste zece ani fiicei sale aflate în exil la Paris. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu s-a născut pe 28 februarie 1887, în satul Crușeț din comuna Mierea Birnicii, undeva în inima Olteniei, între Craiova și Slatina. A fost fiica mai mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
arăt, așa că se poate să nu-și fi dat seama că sunt eu. Păi, poate chiar așa a fost! zic repede. De unde naiba să știe că... Îmi înghit restul cuvintelor, în clipa în care el ia o scrisoare bleu șters, trimisă par avion, de care e prins ceva cu o agrafă, în partea de sus. — Asta e scrisoarea pe care i-a scris-o tata ca s-o anunțe că vin, spune. Ridică spre mine scrisoarea și îmi stă inima. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem! Mă uit tâmp la bucata de material argintiu cu ape, din mâna ei. — Ce-i ăsta? — Materialul pentru pernuță! spune Robyn. Trimis par-avion direct din China. Cel cu care am avut probleme la vamă! Să nu-mi spui că nu-ți aduci aminte! — A! Ba da, cum să nu! zic repede. Da, arată... foarte bine. Foarte frumos. — Becky, scumpa mea, mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de către și de către Grigore Turconoschi trimiși de centrala Keren Haisod din București. S-a arătat situația Palestinei din punct de vedere administrativ, financiar, cultural și se face o expunere asupra situației refugiaților evrei din Germania în Palestina pentru care trebuia trimise fonduri. Spune că arabii sunt în perfectă armonie cu evreii din Palestina. La 28 aprilie 1934 s-a ținut în sala școlii izraelito-române din Dorohoi o întrunire sionistă la care au participat 300 de persoane. Întrunirea este sub președinția lui
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
urbane, însă până la gară au fost însoțiți de șefii organizațiilor din comunele rurale din județ, de mai mulți aderenți care au folosit ocazia pentru a speria populația evreiască din Dorohoi. Într-o Notă informativă a agentului de poliție, Ciobanu Adam, trimisă prefectului, se spune despre întrunirea cuzistă, din 21 aprilie 1935, de la locuința avocatului și deputat Marcel Adam, șeful organizației județene. „Au participat 100 de persoane, în special șefii de sectoare, s-au fixat congrese pe sectoare de județ: pentru 2
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor urbane care nu aveau scopul de a deservi scopurilor de asistență socială și spitalicească. Mai mult, chiar localurile școlilor au fost rechiziționate. Sediul Comunității era în strada Al.I.Cuza, nr.13. În situația trimisă Primăriei Dorohoi în noiembrie 1941, se preciza că „numărul membrilor înscriși în Comunitate a scăzut după măsura evacuării/deportării populației evreilor din Dorohoi, ds.17/1941. Conducerea comunității evreilor din Dorohoi a luat măsura funcționării unei singure școli primare mixte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sublinia că datoria noastră este să dăm țării tot ce putem, chiar mai mult decât putem, fără tăgadă pentru binele ei, pentru binele nostru, pentru binele tuturor. Împrumutul trebuie deci să aibă caracterul celei mai înalte manifestări patriotice. În adresele trimise Comunității, până la sfârșitul anului 1941, conducerea Federației insistă pe necesitatea ca, evreii din Dorohoi să facă un efort pentru subscriere la Împrumutul reîntregirii, „pentru a nu expune întreaga populație evreiască la suferințe greu de îndurat. Ca urmare, președintele interimar al
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
articole. Cred că în curînd, după încheierea cursurilor, voi trece pe la Bacău să ne vedem. Te rog să înaintezi omagiile mele doamnei tale. Cu cele mai bune sentimente, Mihai Drăgan P.S. Dacă poți, răspunde-mi repede. Mulțumesc redacției pentru felicitările trimise . </citation> (7) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”27 iunie [1]966”> Dragă domnule Călin, Te rog să-mi scuzi această întîrziere. Am avut unele ezitări în ceea ce privește orientarea unor opinii, a trebuit să concentrez unele pasaje, să amplific altele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care începea să prindă oarecari rădăcini. Articolul lui G. Ivașcu , precum și al magistrului , m-au decepționat. Neodogmantisul literar e în floare și unii îl acceptă din interese pur personale. Cine știe ce-o mai fi! Soția mea mulțumește pentru urările trimise și îndreaptă spre doamna Ani numai gînduri de prietenie și afecțiune, la care adaug omagiul meu și curiozitatea de a o vedea pe Roxana. Vă doresc Sănătate și Succes. Mihai Drăgan P.S. Cred că o să-mi răspunzi repede. îmi rezervi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ziua onomastică. Îmi pare rău că n-am putut sta la discuții pe îndelete, cînd ai fost la Iași, mai ales că mi s-a părut a fi o neînțelegere ce a pornit [de] la c[artea] p[oștală] trimisă zilele trecute. Privitor la articolul lui Ibrăileanu despre Arghezi nu știam de cadrul în care apare (adică, alături de corespondență). Dar aceasta nu are nici un fel de importanță. Voiam numai (mai ales dacă apare într-o pagină deosebită decît cronica edițiilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ca într-o poezie - cum spunea Maiorescu - puțin, dar să sugerez. Al D-tale, I. Lăudat </citation> (9) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”18 mai 1969”> Stimate tovarășe Călin, 1. Îți mulțumesc pentru atenția arătată, comunicîndu-mi destinul articolului trimis. Eram obișnuit să nu mi se mai răspundă. Cei de la Iașul literar, Cronica înmormîntează articolele cu indiferență totală. Dacă reușești să-l publici în altă parte, bine, dacă nu, nu-i nimic. Am înțeles cum stau lucrurile și m-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
iulie 1973 Timișoara, str. Aurel Novac, nr. 20 </citation> (2) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”12 august 1973”> Stimate tovarășe Călin, Am aflat acasă, la întoarcerea de la București, răspunsul d-voastră și mă bucur că ați primit articolul trimis. Mă grăbesc să vă expediez și rezumatul comunicării, pentru a ajunge la d voastră în timp util, în eventualitatea includerii în caietul program . Aflasem, tot la București, și data desfășurării Festivalului de la tov[arășul] Laurențiu Fulga 3 care, după cîte
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
avem și noi parte. Cu cele mai bune sentimente, Ion Maxim </citation> (9) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”14 februarie, 1974”> Timișoara, 21 mai 1976 Dragă domnule Călin, Deși bolnav și cu perspective nu prea îmbucurătoare, răspund invitației trimise și vă expediez trei pagini cu cîteva idei ce vor fi, poate, dezvoltate cîndva. Sper să sosească în timp util. Mă bucur că sînteți optimist și așteptați, plin de speranțe, începutul lunii ce vine. Să dea Dumnezeu ca să trăim zile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ele, dar lectura nu-mi dă nici un îndemn să scriu. Cu autorul Razei de cobalt e altceva. Versurile au o anumită factură și scăderea lor cea mai mare este retorismul. în sfîrșit mi-am expus punctul de vedere în cronica trimisă. Aș avea de făcut doar o corectură la ultimul ei rînd: în loc de prolegomenele ei v aș ruga să scrieți primele ei semne. Propoziția ar fi aceasta: „Poate versurile din cartea Rază de cobalt sînt doar primele ei semne.” Al doilea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apare acest op, sînt sigur. De aceea rogu te să răspunzi ca să avem o evidență cît de cît completă a scriitorilor români de azi, chiar a celor - deocamdată - fără volum, dar cu activitate meritorie. Aștept deci un răspuns la fișa trimisă. Cu cele mai calde sentimente de prețuire și prietenie. Mircea Zaciu P.S. Ce e cu Camilar? Cînd primim ediția? </citation> (6) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”12.X.[19]75”> Dragă Domnule Călin, Mulțumesc pentru scrisoare și caldele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Întors teferi sau măcar răniți acasă, după terminarea ostilităților care s-au produs odată cu căderea ultimului bastion otoman, cetatea Vidinului” deoarece, ca și În alte dăți, mulți dintre ei erau morți deja sau nu erau de găsit dovadă stând adresa trimisă polițaiului de către comisarul Holban, șeful Despărțirii a II-a: „Dintre reserviștii pretinși (...) prezentândul Batalionului numai pe Moga Gheorghe, cu respect vă comunicu că ceilanți, după informațiunile luate, parte sunt duși pe la Corpurile lor iar parte nu se știe unde sunt
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe data de 5 iunie 1877 să trimită polițaiului adresa nr.580 ce conținea vestea bună a găsirii rezervistului pe care Îl și „Înaintase” la centru. Tot despre niște „rătăciți” se făcuse vorbire În adresa nr.210/30 mai 1877, trimisă chiar de comandantul batalionului hușean, căpitanul Lupașcu, polițaiului Alexandrescu: „Vă rog trimiteți de urgență la Cancelaria Batalionului pe melițienii notați pe contrapagină”. Iată care fuseseră aceștia: „Alecu Idriceanu, Petru Marin Gheorghiu, Neculai Marcache, Janolescu, V. Constantinescu, Dimitrie Chirsacof, Mihaiu Vasiliu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unei circulare ministeriale În Întreaga țară care avea un conținut interesant și, În același timp, sinistru adică faptul că anumite elemente se strecurau pe la granița de est Îmbrăcate În uniforme imperiale rusești dar de fapt nu aparțineau armatei moscălești. Adresa trimisă Poliției avea numărul 4378 și fusese datată În 3 iunie 1877: „Vă comunic aci asociat Ordinul Telegrafic al D-lui Ministru de Interne (...) relativ la controlarea intrărei În țară a persoanelor nedomiciliate care aparțin Armatei Rusesci și nu sunt Însoțiți de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tolera intrarea În țară a persoanelor nedomiciliate În țară”. Pesemne că acești indivizi se aciuau pe lângă trupele rusești și românești dacă e să luăm În calcul varianta exprimată de ministrul de Interne În circulara sa nr.10.624/iunie 1877, trimisă tuturor prefecturilor interesate: „(...) Pentru siguranța Armatelor ruse și române se simte necesitatea ca autoritățile Administrative și Polițienești să esercite o priveghere neadormită asupra indivizilor de naționalitate străină aflători În țară și mai cu samă acelor care nu au nici o ocupațiune
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
războiul ruso-româno-turc, forța de muncă În agricultură devenise deficitară. Încălcând grosolan Legea Învoielilor agricole, unii arendași și mari proprietari au eludat-o comițând abuzuri. În acest sens am găsit adresa nr.4620/11 iunie 1877, emisă de Prefectura Fălciu și trimisă Poliției Huși. Iată ce informații deținea ministrul de Interne pe marginea subiectului: „Domnul Ministru de Interne, prin Telegrama no.13.304 ne comunică informațiunea ce are, că fimeile soldaților chemați sub arme se obligă de arendași și proprietari a Îndeplini
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prezinte tot adivărul”. Alăturat acestei adrese, prefectul adăugase și un model de tabel ce urma a fi făcut. După acest duș cu apă rece, și mai nervosul Gheorghe Alexandrescu semnase două adrese corespunzătoare celor două despărțiri. Iat-o pe cea trimisă comisarului primei unități administrative: „Este acu timpul mai aproape de o lună de cându vam dat ordinul no. cerânduvise a comunica rezultatul de urgență Însă Dvs. nici până astăzi nu lați comunicat. Punânduvă aceste În videre, vă invitu D-le Comisar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prin afișarea dispoziției „...la toate răspântiile din orașu”. a.n. Ministerele cereau mereu ofrande din partea populației... Cererile anterioare de scame și rufărie folosită dar curată, fuseseră urmate de altele asemănătoare sosite la sediul Prefecturii Fălciu la data de 9 septembrie trimisă fiind de Însuși premierul de atunci, Ion. C. Brătianu. În cuvinte simple, emoționante, acesta făcea apel la sentimentele patriotice și caritabile ale oamenilor acestui ținut, astfel: „(...) Vă rog a se face Îndată apelu, pe la Doamnele din acest Judeciu, ca să oferească
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sarcina căzuse pe umerii angajaților poliției hușene care, se pare că nu prea se grăbeau cu această operațiune de vreme ce primăria a intervenit iarăși cu adresa nr.446/5 februarie 1877 aducându-le aminte lui Ghițescu & comp. de celelalte două documente trimise lor. Rezoluția pusă de polițai fusese următoarea: „Se va repeta de urgență domnilor comisari ordinele anterioare ce au În această causă punândulise În videre că chiar astăzi să ne comunice (6 februarie 1877, n.n.) resultatul, punândulise În videre că În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
b. „S-a difuzat un material cu caracter restrictiv” „Nenorocirea” se Întâmplase În numărul 160/15 iulie 1964 al bilunarului „Rulmentul” și, obligat de situația excepțională ivită, Radu Costache a Întocmit la data de 27 iulie 1964 adresa nr.27, trimisă Bucureștiului la indicativul numai de belferii de partid și de stat știut „U” 86. Iată ce conținea documentul: „Întrucît În ziarul Rulmentul nr.(...) a fost difuzat un material cu caracter restrictiv, vă informez următoarele: În ziua de miercuri 15 iulie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Necula a Întocmit un amplu document, de data asta nesecret ca să-l citească și dușmanii și să crape de ciudă, na, Întins pe cinci pagini și jumătate A4 la care adăugase și un apendice statistic. Datorită importanței deosebite a textului trimis Bucureștiului, vom cita „in extenso” din el, spre bună aducere aminte a celor (proaste) ce-au fost. Pentru Început și Încadrându-se perfect În stilul epocii, cenzorul vasluian Își arătase meritele Într-un stil siropos menit să stoarcă ceva lacrimi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]