15,306 matches
-
Jurnalistul Radu Tudor s-a arătat indignat, pe blogul său, de declarația lui Augustin Zegrean de miercuri dimineață cu privire la noul Guvern. "Una din cele mai triste figuri ale societății românești, președintele Curții Constituționale Augustin Zegrean (fost parlamentar PD, numit în funcție de Traian Băsescu) a declarat în această dimineață în legătură cu noul guvern Ponta: “Să nu ne grăbim. Ce, Belgia n-a avut guvern un an și jumătate și
Radu Tudor, către Augustin Zegrean: "Amice, ești idiot?!" () [Corola-journal/Journalistic/42987_a_44312]
-
groase, verzi, care încadrau titlul, îmi păreau o culme a bunuluigust tipografic) și, bineînțeles, ediția de duminică a ziarului „l’Humanité”. Ieșeam îmbătat, la căderea serii, și încercam, în nesfârșite variante, să-mi construiesc propriile produse culturale. O întâmplare, altminteri tristă, m-a ajutat să reintru în posesia unei părți din „revistele” pe care le scriam, „tipăream” și citeam de unul singur, ca și a zecilor de „volume” de proze redactate tot de mine. Acum, când scriu acest articol, le am
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
comentatorilor actuali din cauza confuziei dintre cenzura ideologică și instituțională din anii de comunism și accepția banală a termenului, sinonim, până la un punct, cu spiritul critic, ca o formă intelectuală de discernământ. Cât despre autocenzură, ea are o soartă și mai tristă: redusă la mecanismul malign la care m-am referit, ea și-a pierdut cu totul înțelesul benign de acel self-control de care trebuie să dea dovadă omul civilizat. Delirul cotidian al discursului public oferit de televiziuni, indiferent de culoarea lor
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
O veste tristă a zguduit lumea showbizului. Florian Cârpaci, contorsionistul care la vârsta de 82 de ani a impresionat juriul de la “Românii au talent” a murit. Bărbatul a încetat din viață sâmbătă, la vârsta de 84 de ani. În urmă cu ceva timp
Veste tristă. Doliu la "Românii au talent" () [Corola-journal/Journalistic/44769_a_46094]
-
unde există reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii vesele și triste, dramatice, tragice care, prin muzică, regăsesc puterea să trăiască. Să rezolve situații, conflicte exterioare și, mai ales, interioare, care lîncezeau de mult și se măcinau în zile și în nopți. Așa se salvează protagonista noastră Christine, Kiki. Beethoven și muzica
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
a anului 1988, când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ore în șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba de teracotă. Du-te după el că se împușcă, fato! Nu ai văzut cum se uita, cum a oftat?! Elena îi zâmbi ușor, cu o nepăsare cumva tristă sau resemnată. Fii liniștită, mamă, nu se împușcă Gheorghe, îl cunosc bine. Nu ai văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu l-a lăsat nevastă-sa. Băuse de dimineață, la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în momentele triste prin care trecea. Și i-au fost... Se mâncă și se bău mai ceva ca la o nuntă, iar spre ziuă se și cântă, fredonară chiar și frații Tălparu, două sau trei romanțe, cântate cândva de mama lor... Petrache își
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
urmă de colți. Ofelia Prodan Alfazet-8 La recomandarea Consiliului Profesoral, Alexandru a început tratamentul cu Alfazet-8 în urmă cu cinci luni, la câteva zile după ce împlinise șapte ani. Atât eu, cât și soția mea Antonia intuiam de ceva vreme adevărul trist, și anume că, în ciuda tratamentelor de condiționare prenatală, băiețelul nostru are probleme de integrare socială. Ne-am întristat, dar n-am stat prea mult pe gânduri, așa cum fac niște părinți moderni atunci când se pune în discuție soarta copilului lor. Într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-a șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau preselecția. Pe tine să nu te descurajeze eșecul, problema ta e că nu știi ce vrei. Dacă ai avea mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nedreptatea la infinit. Iar cei În cauză ajung În curând să aibă pensie egală cu a unui CAP-ist, că o femeie de serviciu i-a Întrecut de mult. Asta este o fațetă a dreptății voastre. Cealaltă este și mai tristă: pensionarii care au pensii până la 3.000.000 lei sunt În proporție de 90% din totalul lor, vreo câteva mici procente au pensii de până la 5 mil., iar restul pensii imense. Și În acest fel un pensionar singur nu-și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
coboară spre curte a apărut deodată fratele tatei, care, la un moment dat, a luat înfățișarea tatei. M-am supărat pe el și l-am certat, i-am spus să-l lase pe tata în pace și m-am trezit tristă. Când am stat să analizez mai profund ceea ce trăisem, am realizat că un rău făcuse asta, ca să mă ademenească. Altă dată au venit tata și mama, care au intrat direct în dormitor. Tata era mai curățel la haine, dar mama
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni de cultură umiliți la propriu, prin imposibilitatea de a-și manifesta menirea, într-un cadru adecvat, cărora le sunt minimalizate meritele de o viață... iată tabloul trist pe care democrația ultimilor zeci de ani ni-l oferă. Da, tabloul al căror autori - „aleșii neamului”, sunt cei în care noi am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”.” Sau: „Dar iată, cu trecerea anilor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un pic nostalgică, a șoptit. Ziua de astăzi îmi amintește de mine, la treizeci și cinci de ani, când am lansat primul meu roman. Cât de mult a trecut! Eva a intrat, însoțită fiind de directorul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mi-aș fi dorit să mai stăm... La sfârșit a scos din poșetă o carte. - Uite, ți-am adus un exemplar din volumul meu de debut. Când ai timp... Am privit-o în ochi. Ochii ei bleu vert. Dar parcă triști. Contrastând pe moment cu zâmbetul. Ce se ascundea în spatele acelei culori minunate? Amintiri? Ne-am despărțit, promițându-ne că ne vom revedea. I-am citit volumul în câteva zile. Povești de dragoste. Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu mai faci presupuneri... Cel puțin, în ce mă privește. - Mai am o întrebare. - Știam eu că ești o curioasă. Hai, spune. - Nu ți-a răspuns niciodată? - De la el am o singură scrisoare. Cea mai frumoasă, dar și cea mai tristă, primită vreodată. Dacă treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
celelalte. Nu cere nimic de acolo, din spatele băncilor. Doar își strigă, în felul lui, durerea. Un picior îi atârnă inert, dovada unui accident, a cărui victimă în mod sigur a fost. Privește speriat și scheaună încet. Ochii lui umezi și triști spun doar un singur lucru: mă doare! Durerea. O stare pe care de multe ori, într-un acces de egoism ce ne caracterizează actualmente, ne-o atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm în stânga și în dreapta de diversele nedreptăți abătute zilnic
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poate crea diferențe. O zi obișnuită. Un parc obișnuit, dintr-un oraș ca oricare altul. În fața mea, o tânără blondă, cu niște ochi minunați, alină cu o mângâiere plină de dragoste, suferința unui suflet de animal cu ochi umezi și triști. Ochi ce o privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i. Am avut cândva un câine cu suflet de om. Le doresc oamenilor sa aibă un suflet de câine... FLASH 11 (Timpul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
există, că nu poate trăi. Ceva din trecutul acela sublim, vocea, vorbele frumoase șoptite în taină, la ureche, felul în care îi intuia fiecare gând, toate o făceau să revină. Să încerce. Iar și iar. De fiecare dată însă, același trist scenariu: zile de reciprocă tatonare, de amabilități formale, ca mai apoi să se declanșeze urgia. Vorbe aruncate în răspăr, acuze cumplite, jigniri, umilințe. N-ar fi lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o cunosc. Nu cred să aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul destul de firav. - Cum te cheamă ? - Alma. - Ce nume frumos! Îmi pari tristă, Alma. Cine te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-aș fi așteptat. O privesc atent, să văd dacă nu cumva mă atrage într-o glumă de copil. Nu, nu se pare. E prea serioasă fetița și dacă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îndreptă cu pași înceți spre locul ales. Nu se grăbea. Avea timp, tot timpul... Dar ea ...cine este ea? De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
veche, de care mă leagă niște amintiri de tinerețe. Ați apărut de undeva, nici eu nu știu de unde și privindu-vă în lumina asta blândă de după amiază, am simțit că trebuie să vă imortalizez în culori, așa cum erați, gânditoare... sau tristă... nu știu... Vă rog să-mi iertați îndrăzneala... - Nu am pentru ce să vă iert. Pictura este un fel de poezie tăcută. Cine s-ar supăra pentru că i se dedică o poezie? Cred că nimeni. Eu, cel puțin, nu. De unde
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apple) Știi ce e azi? Blue monday. „Decretată” de un psiholog britanic, după îndelungi observații și aplicând o formulă matematică, cea mai deprimantă zi din an. Evident, totul e relativ, nu pentru fiecare în parte această zi este cea mai tristă de peste an. E o ...medie. De ce au asociat culoarea albastră cu tristețea, m-am întrebat. O culoare atât de frumoasă, cea a cerului senin și a mării, nu poate fi asociată cu tristețea. Cu tristețea profundă. Negrul? Da. Mi se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni de cultură umiliți la propriu, prin imposibilitatea de a-și manifesta menirea, într-un cadru adecvat, cărora le sunt minimalizate meritele de o viață... iată tabloul trist pe care democrația ultimilor zeci de ani ni-l oferă. Da, tabloul al căror autori - „aleșii neamului”, sunt cei în care noi am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și noaptea. Nici nu mai știu. Dar în mod sigur ...nu e nebun. Sau dacă da, e un nebun liniștit. Astăzi a fost o zi ca oricare alta. Aceleași drumuri, aceleași străzi, aceiași oameni, cu privirile în pământ, poate prea triști, scufundați în cotidianul cenușiu, puțin dispuși să mai asculte, să mai citească în ochii cuiva străin. În fața blocului aceiași tei. Buni vara. Dar acum e toamnă, toamnă târzie, ploioasă. În contrast cu verdele ce-mi inundă gândurile. În fața mea ...un străin. L-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]