1,983 matches
-
și fără multe parale, ziua era plină de soare, iar sufletele pline de nepăsare și de veselie. Pe tot drumul glume, povești, sâcâieli și luări în periplezon. Și, în sfârșit, ajungeam. Bordeiul era plin. Cât vedeai cu ochii, pe sub toate tufișurile cete așezate jos, pe iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pur și simplu jefuit de aceștia doi. În timp ce funcționara vămii controla revistele lui de modă, ofițerul, care ne ceruse să desfacem bagajele, băga obiecte de îmbrăcăminte ale francezului, cât și alte lucruri, într-o sacoșă, care a dispărut ulterior în tufiș. În ceea ce ne privește, am scăpat ieftin: câteva perechi de ciorapi, câteva pixuri și o bluză. De abia a doua zi am constatat că dispăruseră și termometrul mașinii, și niște medicamente. De altfel, anul acesta, la plecare, am fost controlați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
hotărât să meargă pe terasamentul căii ferate. Se grăbeau ca să ajungă la Vladimirovăț sau Petrovaselo înainte de a se lumina de ziuă, dar au ajuns după ce se luminase de-a binelea. S-au adăpostit pe un dâmb în fața gării, acoperiți de tufișuri. După un mic popas, Dumitriu s-a dus să se intereseze de trenul care pleca la Cuvin. S-a întors cu ceva mâncare și cu știrea că trenul pleacă peste 30 de minute. Comandantul, în câteva cuvinte, i-a spus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cunosc foarte bine direcția norilor, mi-a spus el cu mândrie într-o bună zi. Dar el nu are cum să prevadă schimbările bruște, așa că îndepărtarea mea de casă poate fi o adevărată aventură. Pe lângă toate astea, în preajma Zidului sunt tufișuri dese, crânguri și pante abrupte la tot pasul, făcând drumul inaccesibil. Casele sunt toate concentrate în centrul orașului, de-a lungul râului. Așa că e suficient să mă îndepărtez puțin și mă și rătăcesc. Sau aleea se termină brusc, având în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pante abrupte la tot pasul, făcând drumul inaccesibil. Casele sunt toate concentrate în centrul orașului, de-a lungul râului. Așa că e suficient să mă îndepărtez puțin și mă și rătăcesc. Sau aleea se termină brusc, având în capăt doar tufișuri spinoase, gata să mă înghită. Nu-mi rămâne, în asemenea cazuri, decât să încerc să le înfrunt sau să fac cale-ntoarsă. Mi-am început investigațiile cu partea de vest, adică cu poarta de vest din apropierea gheretei Paznicului. Am ocolit orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de antrenament. De fapt, am văzut niște tranșee și un suport de steag. Chiar nu înțeleg de ce s-au mutat militarii de-acolo și au lăsat locul în paragină. Spre est, se termină câmpia și începe crângul. Începe treptat, cu tufișuri printre trunchiurile răsucite ale copacilor. Crengile lor îmi ajung până la umeri. Pe măsură ce înaintezi, copacii se conturează tot mai bine, sunt tot mai mulți, de forme și soiuri diferite. Pe ici-colo, flori înflorite de mărimea unui vârf de deget. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îți promit. Am luat-o de mână. Ne uităm de departe. Vreau să-i arunc doar o privire. După ce-am mâncat de prânz, am pornit spre vârtej. Era o după-amiază înnorată de noiembrie. Deoarece n-am putut trece prin tufișurile dese crescute pe partea de vest a dealului de vest, care blocau drumul, a trebuit să ocolim și să o luăm prin spatele dealului de sud, dinspre est. Pentru că plouase toată dimineața, stratul gros de frunze căzute era îmbibat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e mult mai prost decât pe vremuri, zise ea. Când am venit aici ultima oară nu era atât de îngrozitor. Poate ar fi mai bine să ne întoarcem. Dacă tot am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venit aici ultima oară nu era atât de îngrozitor. Poate ar fi mai bine să ne întoarcem. Dacă tot am ajuns până aici, hai să mai încercăm un pic. Să vedem până unde se poate ajunge. Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului. Brusc, s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am ajuns până aici, hai să mai încercăm un pic. Să vedem până unde se poate ajunge. Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului. Brusc, s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de el, râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de el, râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care ne aflam noi. După ultima lui curbă, la capătul pajiștii, râul se liniștea brusc și devenea de un albastru închis. De rău augur parcă. Se umfla ca un șarpe ce digera un animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră a minunilor Frankfurt, ușă, sistem independent Ca de obicei, am revenit din haos. De undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până în mijlocul ei, mergând în paralel cu Zidul. În felul acesta puteam prinde pe hartă și conturul părții de zid care împrejmuia pădurea. N-a fost deloc treabă ușoară. Drumul se afunda pe alocuri, șanțurile erau mari și adânci, iar tufișurile spinoase de mure mai înalte decât mine. Terenurile mlăștinoase îmi împiedicau și ele înaintarea. Pânze imense de păianjen mi se lipeau de față, de gât, de mâini. Din când în când aveam impresia că mișuna ceva prin copaci. Crengile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când mă gândesc că alții suferă și din pricina unei tăieturi de doi-trei milimetri. Ce să mai zic de a mea! Dacă nu mă încălțam ca lumea, nu puteam coborî și urca scările. Am luat liftul și m-am așezat lângă tufișul de la intrare să aștept taxiul. M-am uitat la ceas. Era ora unu și jumătate. Nu trecuseră decât două ore și jumătate de când nemernicii mi-au demolat ușa și mi-au devastat apartamentul. Greu s-a mai scurs timpul! Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ținere la distanță a Întunegrilor. Bocceluța ei era la fel de grea ca și a mea. Aveți grijă! strigă Profesorul. La lumina palidă a lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea îi era zbârcită, părul ca un tufiș crescut într-un loc neașteptat, fața acoperită pe alocuri cu pete maronii. Așa cum îl vedeam acum, nu era decât un bătrân obosit. Până și oamenii de știință geniali îmbătrânesc și mor. La revedere! l-am salutat eu. Am coborât pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea și nu-mi dădeam seama dacă o mai suportam sau nu. — E destul de departe până la lacul de sud, am zis. Trebuie să traversăm versantul de est al dealului de vest, să înconjurăm dealul de sud și să înaintăm prin tufișuri spinoase. Crezi că o să te descurci? mă întrebă Umbra îngrijorată. Dacă am ajuns până aici, trebuie să încercăm să mergem mai departe. Am apucat-o spre est, pe drumurile troienite. N-am întâlnit nimic și n-am văzut nimic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un pic Kladovo și că voi ajunge mai rapid la cunoștința mea care ar fi locuit, chipurile!, prin apropiere. Mi-a dat voie, am ieșit în stradă și am grăbit puternic pasul să ies din Kladovo. Am ajuns în niște tufișuri unde am întins banii să se usuce la soare. C. I.: Nu v-ați gândit că vă vor denunța? S. Ț.: Ce era să fac? Știam că dacă eram prins în zonă mă repatriau și convenția era că, pentru fiecare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
flămând, vorba românului, ca un câine. Știam că granița Iugoslaviei cu Austria era la Maribor. Îmi planificasem etapele cam așa: Belgrad - Maribor - Viena. C. I.: Ajunseserăți la Maribor? S. Ț.: Am ajuns noaptea în Maribor și am dormit în niște tufișuri. A doua zi am intrat într-un magazin situat la vreo 200 de metri de graniță să-mi iau ceva de mâncare. Afară m-am uitat cam pe unde era linia de graniță, să-mi fixez mental niște repere și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-a făcut din mână că să fiu liniștit. Mi-am continuat drumul și nu m-am dus pe strada care o lua la stânga, către locuința mea. Am mers înainte, am făcut la dreapta și am traversat strada către niște tufișuri mari. Ieșisem deja din raza vizuală a urmăritorului meu. Am trecut prin tufișuri, apoi printr-o scară de bloc și m-am întors la clădirea în care locuiam. Ajuns în casă, m-am uitat discret și prudent pe geam: individul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și nu m-am dus pe strada care o lua la stânga, către locuința mea. Am mers înainte, am făcut la dreapta și am traversat strada către niște tufișuri mari. Ieșisem deja din raza vizuală a urmăritorului meu. Am trecut prin tufișuri, apoi printr-o scară de bloc și m-am întors la clădirea în care locuiam. Ajuns în casă, m-am uitat discret și prudent pe geam: individul venise după mine și acum mă căuta disperat, că i se citea nedumerirea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bărboasa,pelinița, laptele câinelui, ș.a. Vegetația stepică este întâlnită în lungul văii Bahluiului, pe forme joase de relief, fiind formată din pajiști, în care se întâlnesc asociații de colilie, negara, păiuș, firuța cu bulb, bărboasa, pir gros, ș.a. Izolat, apar tufișuri de arbuști pitici( porumbar, măceș, păducel, trandafirul pitic, migdalul pitic, ș.a. Vegetația de lunca este caracteristică solurilor aluvionare și lăcoviștelor inundate periodic și cu exces de umiditate freatică. Pajiștile sunt formate din specii hidrofile și mezofile, graminee(pir, păiuș, coada
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
când să aleg?... Chiar nu știu, și-atunci, o să citesc ultima poezie din această culegere, "Și totuși". Nu am fost pregătită, nu m-am așteptat, dar nu e nimic. E OK. Ca ogarii amușină zarea sânii fetei lăutarului Dezgoliți în tufișuri. Dintr-un salcâm, o frunză de aur lent se desprinde Punând în grădina cât palma temelia morții lui viitoare. Iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară târzie, și lumea îmi pare o femeie înarmată până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în care planurile sînt multiple, ordinea evenimentelor din Biblie - aleatorie, iar dimensiunea personajelor - variabilă. În plan apropiat, în centru, Dumnezeu - care admonestează tînăra pereche ("Să nu gustați din fructul interzis!" sau, poate: "De ce ați gustat din fructul interzis?"), printre flori, tufișuri și animale pașnice. Probabil că scena nu s-a petrecut chiar în ziua Genezei, de vreme ce Adam are deja și barbă și mustață. Sau poate că astfel va fi fost creat, dintru început, de Ziditor. În fond, nu avem documente scrise
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
menit să lumineze/să lipsească de lumină fuga din Rai a cuplului primordial, urmat, la o distanță respectuoasă, de cîteva animăluțe cam speriate. Fugă la care asistă, volens-nolens, dar mai mult întorcînd spatele dezastrului, și niște îngerași stîrniți dintr-un tufiș. Dar tot în stînga, pe fundal, vedem și niște stînci în echilibru destul de precar (să fie oare o anticipare a Turnului Babel?), în vîrful cărora se leagănă în vînt multiple conifere care par cam instabile. În mare - și simplificînd destul de
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
capitalei sunt acoperite de afișe, care vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre și tarafuri, deslănțuite, îți sparg urechile; te orbesc luminile multicolore, focuri bengale și artificii. La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe iarba verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]