6,589 matches
-
casa lui”) pe drumul către moarte, la Stanbul. A stat închisă, împreună cu femeile, întâi în sinistra temniță a Celor Șapte Turnuri, apoi în palatul Domnilor țării Românești, din nou la Ediculè, până în ziua tragediei. A fost de față ea la uciderea soțului și a fiilor (cum afirmă unele relații care au circulat în Apus: „Ces 6 corps morts furent ensuite transportés par des porteurs devant la grande porte de la Cour, pour servir de spectacle à tout le monde, et le lendemain
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
liturghie tot în genunche la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului și sângelui Domnului nostru Isus Hristos. Iar cînd au fost seara, pre la cină, l-au omorât în trapezăriia mănăstirii”. Faima individuală și onoarea familiei Stoica Ludescu, în urma uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino din porunca Voievodului Grigore I Ghica, se lamentează (declanșează un fel de „plângere universală”) și blesteamă: „O, diavole, rău pizmaș neamului omenesc, cum prelăstiși tu pre Gligorie-vodă de omorî pre Costandin fără judecată, fără vină nimic? Iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru repararea acestui prestigiu, Cantacuzinii exploatează toate circumstanțele favorabile și, în clipa când pe tron urcă un Voievod care le era obedient, Antonie Vodă din Popești, ei deschid un proces (ideea de „judecată dreaptă” este primordială) contra celor vinovați de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino. „Hrisovul de îndreptățire”, emis ulterior de cancelaria voievodală - un soi de prezentare a împrejurărilor, a lucrărilor din „divanul cel mare”, a sentinței și a comutării ei, ne spune că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reprezentante în iad - unde se putea ajunge ușor prin sex - erau - vom vedea - preotesele recăsătorite), lor li se punea în seamă și capacitatea (necenzurată) de a întreține relații sexuale nelegitime (acompaniate de utilizarea mijloacelor contraceptive sau avortive ori chiar de uciderea pruncilor la naștere), în urma cărora apăreau copii -, „feciori de văduvă”, „feciorași de văduviță” (Ov. Bârlea) - născuți ca urmare a unor aventuri postconjugale cu tați necunoscuți și crescuți dincolo de cadrul unei familii obișnuite. Erau - adică - pericole (uneori deloc potențiale) pentru comunitate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de intențiile criminale ale unei mame ucigașe („Știa că mumă-sa vrea să-i pună capul, dar nu purta mare frică”). Continuă probele la care este supus de mamă (la început în înțelegere cu balaurul) și, după smulgerea lemnelor și uciderea balaurilor, feciorul este trimis după „apă vie și apă moartă, de unde să bat munții în capete”, după un „purcel de scroafă selbatecă cu dinții de fer”, după o „pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau va deveni văduvă: ea nu va cunoaște, totuși, în mai mică măsură, secretele celei cu care are relații sexuale” 496. Văduva visată difuzează - în cele mai multe tâlcuiri - negativul în care mentalul o încadrase (francezii, de pildă, numesc văduvă [veuve] instrumentele uciderii - spânzurătoarea, ghilotina, dând expresie „sensului castrator dat de limbajul popular sau argotic acestui cuvânt” - la veuve poignet „văduva lu’ Pumnu”, adică „mâna masturbatorului” 497). Văduvă de vei visa „înseamnă supărare” - zice o Carte de vise alcătuită (pretinde necunoscutul autor) „după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea, dar ea transcrie, desigur, niște modalități de intervenție vechi de secole 552), fierturi sau infuzii din ierburi contraceptive („băuturi stricăciose fătului din lăuntru”), administrate uneori în cadrul unor ritualuri tainice (ele își făceau datoria și omorau fătul în pântecele mamei - „uciderea fătului în pântece” -, provocau lepădatul ori chiar sterilitatea prin „defectarea” uterului) și care făceau să dispară urmele neconvenabile ale unor relații sexuale. Erau nelegiuite aceste intervenții - le condamnau și le pedepseau pravilele Bisericii („Muiarea, de va omorî feciorul în sine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
caracteristicile unei alterități ostile (doar Ureche spusese despre turci că „sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste obiceiul lor, al păgânilol” (Cronica Bălenilor) -, aflându-și asemănări doar într-un Fiziolog al răpitoarelor: „Că ei [turcii] ca niște lei căsca gurile să-i înghită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
publică două astfel de „zapise de iertăciune”, unul (transcris și mai sus, la nota 292) din 1756 (în Studii și documente..., vol. VI, p. 495, nr. 201) - „[...], mergândǔ omul mieu - scria văduva lui Petru Boroiu din Cârligel - cu vrăjmășie de ucidere asupra lui Bran și a fiiu-său Sandu, noaptea, fiindǔ îndemnatǔ omul mieu și de așți dușmani a lu Bran, déci Bran, văzăndǔ groză la capul lui, s-au apăratǔ de moarte, și au dat de au spartǔ capul omului mieu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile toamnei îndeosebi, sau e marcat de obsesia griului ori a albului, totul cenzurat de conștiința trecerii clipei: „Și ziua, și ora, și
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
francezi, s-a văzut prins În tot felul de probleme, căci Își epuizase vistieria investind În echipament militar. Nici măcar surplusul obținut prin fabricarea de monedă contrafăcută nu ajungea pentru a acoperi suma care trebuia trimisă la Istanbul. Mai mult, poruncise uciderea unui comandant 86 (trimis probabil de sultan pentru a-i lua capul); din acest motiv, Poarta porni război Împotriva lui, iar totul se sfârși cu luarea sa În captivitate. Afost dus la Constantinopol, unde a fost iertat de sultan - l-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cetate, unde locuia Împreună cu Kurruk Singh, cele două batalioane de gărzi de corp recent organizate și dădu ordin ca santinelele celor trei porți ale fortăreței, care erau devotate lui Dhian Singh, să fie schimbate dimineața devreme În ziua stabilită pentru uciderea ministrului. Dar Dhian Singh află de complot, astfel Încât se grăbi să Împiedice acest act de trădare, lucru pe care reuși să-l facă beneficiind de intervenția prințului No-Nehal Singh și a câtorva serdari. Ajutat de cei doi frați ai săi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
familia și partizanii săi221. Acesta a fost Începutul războaielor sângeroase din Panjab care au luat sfârșit numai prin intervenția englezilor. No-Nehal, singurul fiu al lui Kurruk Singh, uzurpă tronultc "No‑Nehal, singurul fiu al lui Kurruk Singh, uzurpă tronul" După uciderea lui Chet Singh, guvernarea a trecut În mâinile lui No-Nehal, unicul fiu al lui Kurruk Singh, care porunci tatălui său să se retragă În locuința sa particulară din oraș, unde se și Îmbolnăvi curând. Câteva luni mai târziu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
știuseră atât de bine cum anume să cucerească Încrederea amândurora, Încât reușiră să-l distrugă atât pe maharajah, cât și pe vizir, fără ca ei să-și dea măcar seama. Conspirau Împreună cu Sher Singh Împotriva lui Dhian Singh, punând la cale uciderea ministrului, dar În același timp urzeau cu Dhian Singh asasinarea lui Sher Singh. Nu doar regele, dar și ministrul erau informați unul despre celălalt că fiecare făcea pregătiri de război - și mai știau, de asemenea, că cei din neamul Scindawalla
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sabia sa o vacă, animal pe care brahmanii Îl consideră sacru. De atunci, oricum, boii nu sunt uciși numai la Lahore, dar și la Amritsar, orașul sfânt, iar carnea e vândută În public la bazare. Sikhșii și hindușii, care consideră uciderea boilor și a vacilor un păcat capital, nu pot face altceva decât să deplângă sacrilegiul și neputința lor de a-l preveni. Cu toate acestea, sentimentele lor pot lua uneori o Întorsătură mai puțin pasivă și mai periculoasă; o dată, când
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fericire, totuși, rezidentul a fost informat de conspirație și au fost luate toate măsurile pentru a ne asigura securitatea, altminteri mă tem că am fi avut mari probleme, deoarece cartierul trupelor era la Anarkhali, la cinci mile depărtare de grădini. Uciderea lui Agnew și Anderson, la Multan. Bătălii decisive la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării oficiale a autorului ca medic al curțiitc "Uciderea lui Agnew și Anderson, la Multan. Bătălii decisive la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi avut mari probleme, deoarece cartierul trupelor era la Anarkhali, la cinci mile depărtare de grădini. Uciderea lui Agnew și Anderson, la Multan. Bătălii decisive la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării oficiale a autorului ca medic al curțiitc "Uciderea lui Agnew și Anderson, la Multan. Bătălii decisive la Multan și Gujarat, În 1849. Sfârșitul angajării oficiale a autorului ca medic al curții" Starea precară a sănătății l-a determinat pe rezidentul oficial să-l Însoțească pe guvernatorul general, Lordul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Urgența acestor cereri repetate era atât de mare, Încât i-am solicitat În mod ferm fratelui meu să accepte dorința maharajahului - așa Încât și-a Început călătoria de la Brașov la Lahore. Ajuns la istmul Suez, a auzit, spre uimirea sa, de uciderea maharajahului și a vizirului (wuzeer) său, precum și de alte oribile masacre din capitală, pe care le-am menționat mai Înainte. În 1844, toți europenii sunt concediați de către sikhșitc "În 1844, toți europenii sunt concediați de către sikhși" Și-a continuat totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau Jurrah (chirurg), sau Nai (bărbier), sau Hajam (cel care ia sânge). Bărbierul e reprezentat cum rade În cap un client. Lângă el se află instrumentele necesare. Condus de un gust Înțelept, regele neîndurător Al animalelor doar din sânge și ucidere trăiește; Tigrul, asemenea deprins cu carnea crudă, Ar muri de foame În iesle; de stirpe blândă, Calul cel generos la ierburi și la grăunțe Își limitează dorința sa - deși miturile grecești răsună de Armăsarii traci Încrâncenați În sfârtecarea oamenilor. Îndemnată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
7; „Corespondenție În Persia”, nr. 9; „Vânarea elefanților sălbatici pe insula Ceylon”, nr. 14; „Răpirea de femei În Ost-India”, nr. 15; „Hurii pe cămile”, nr. 18; „Tiutiunul sau tabacul”, nr. 28; „Indienii cei vechi și a lor zidiri”, nr. 36; „Ucidere de fete În India”, nr. 37; „Ananasul”, nr.43; „Cvardia de femei a lui Ranjit Singh” (fără număr specificat), Cuprinsul materiei pe anul 1841, Icoana lumei, Iași, nr. 43 (fără paginație) șnesemnatț „Tincuiala indică”, Icoana lumei, nr. 2, p. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o cămilă)”, Icoana lumei, nr. 3, p. 21 (cu o litografie) șnesemnatț „Kafeoa”, Icoana lumei, nr. 5, pp. 37-40 șnesemnatț „Prinderea elefanților sălbatici”, Icoana lumei, nr. 6, pp. 47-48 șnesemnatț „Lupii la Ostindia”, Icoana lumei, nr. 7, p. 59 șnesemnatț „Uciderea prin elefant”, Icoana lumei, nr. 8, p. 64 șnesemnatț „Bambu (un copac)”, Icoana lumei, nr. 11, p. 83 șnesemnatț „Meșteșugul de a călători”, Icoana lumei, nr. 13, p. 102 șnesemnatț „Arabii În Africa”, Icoana lumei, 1840, nr. 13, p. 103
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Studentul român”, iar în volum cu o „povestire cinematografică”, Boieri și țărani (1955), pentru a trece apoi la roman, cu Cezar Dragoman (I-II, 1957). Ambiția narațiunilor sale romanești este de a evoca nu numai mediul citadin interbelic, ca în Uciderea pruncilor (1966), ci și problemele intelectualului aflat în conflict cu mediul său social, cum se întâmplă în Cercul (1968). Fragmente din piesele sale de teatru, articole îi sunt publicate în „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Veac
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
hazardului care face ca născocirea să devină câteodată realitate și întâmplările petrecute aievea să ia turnura unui spectacol aranjat. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Boieri și țărani, București, 1955; Cezar Dragoman, I-II, București, 1957; Regele, spionul și actorul, București, 1957; Uciderea pruncilor, București, 1966; Cercul, București, 1968; Noaptea speranțelor, București, 1973; Impostorul, București, 1977; Descăpățânarea sau Pragul de taină. Menajera. București, 1979; Eseuri critice, București, 1982; Îngerul bătrân, București, 1982; Don Juan apocalipticul, pref. Ion Ianoși, București, 1984; Memoria durerii, București
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
în colaborare cu Maria-Alice Botez); Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: B. Elvin, „Boieri și țărani”, GL, 1955, 28; Z. Ornea, „Cezar Dragoman”, GL, 1958, 5; Mircea Braga, „Cezar Dragoman”, ST, 1958, 3; Al. Ruja, „Uciderea pruncilor”, O, 1966, 7; Magdalena Popescu, „Cercul”, RL, 1968, 11; Georgeta Horodincă, Cercul infinit, RL, 1969, 11, 12; Mircea Iorgulescu, „Noaptea speranțelor”, LCF, 1974, 3; Ștefan Borbély, „Impostorul”, VTRA, 1978, 5; Elena Tacciu, Puterea dialogului, RL, 1979, 41; Marius Robescu
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
îi încearcă și pe bărbați, și pe femei, care se lasă orbește în seama patimii. Hangița Iana, din nuvela Pe drumul Bărăganului (1908), dominată sufletește de argatul Mitrea Cazacu, e o variantă feminină a lui Sima Baltag. Făptuiește împreună cu argatul uciderea soțului ei, dar, măcinată de gelozie, îl denunță pe Mitrea că face parte dintr-o bandă de hoți. Atmosfera de mister apăsător, de teroare, amintește de Moara cu noroc a lui Ioan Slavici. La fel de încordată și bine surprinsă este atmosfera
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]