2,898 matches
-
pentru bunăstarea companiei, Emma. Adevărul e, că sunt sigură că, fără tine, toată petrecerea asta ar fi un dezastru. Jack se oprește. Se Întoarce lent spre ea. — Lasă-mă să ghicesc, spune amabil. Tu trebuie să fii Kerry. Da ! zice uimită. Așa e. — Mama ta... tatăl tău... Le scrutează fețele, pe rând. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev râzând. — Foarte frumos ! spune mama râzând și ea. Văd că Emma ți-a spus câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cifrele obținute În urma lui, și, având În vedere distribuția destul de slabă a revistei... sunt absolut incredibile ! Rămân cu gura căscată la el. Deci anunțul meu chiar a avut efect ? — Serios ? spune Nick, făcând eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la o ciocolată pentru adolescenți Într-o revistă pentru babalâci ? — Păi... Nick Își aranjează mai bine butonii de la manșete, fără să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ăă, zic, ferindu-mi privirea. Deci de-aia... Nu voiam decât să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din cap. Ai fi uimită să afli ce teorii absolut halucinante sunt În stare oamenii să conceapă, când n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sunt vaccinat. Că vreau să vând compania... că sunt gay... că fac parte din mafie... — Ăă... pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din lume, pe care o am de la un magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să mi‑l dați acum, spun cu voce scăzută către recepționer, care s‑a întors și caută ceva într‑un sertar. El ridică capul și mă privește uimit. Nu am înțeles, domnișoară Bloomwood. — E în regulă, spun, și mai apăsat. Puteți să mi‑l dați, acum că Luke a plecat. Pe chipul recepționerului se citește cea mai sinceră nedumerire. — Ce anume... — Puteți să‑mi dați pachetul. Îmi cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic. În depărtare, un clopot începe să bată și o văd pe călugăriță că începe să murmure ceva încet. Mă întreb ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simt că mi se pune un nod în gât și că îmi dau lacrimile. Nu‑i adevărat! Luke și cu mine suntem un cuplu! Însă în clipa în care privesc toate fețele care se uită la mine - unele ostile, unele uimite, altele amuzate - nici nu mai sunt atât de sigură că așa e. Dacă am fi un cuplu, ar trebui să fie aici, nu? Ar fi aici cu mine. — Mă duc să... zic cu glasul tremurându‑mi. Mă duc să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu sar în picioare imediat. — Suze, nu mă duc la New York, zic și‑i iau mâinile. O să rămân aici să te ajut să treci cu bine de situația asta, indiferent despre ce e vorba. A... murit cineva? Nu, spune Suze uimită, și eu îmi înghit nodul din gât. — Ești bolnavă? — Nu. Nu, Bex, sunt vești bune! Doar că... nu‑mi vine să cred. Atunci despre ce e vorba? Suze, ce e? — Mi s‑a oferit șansa de a‑mi lansa propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te duci la sală? zice Luke, împăturindu‑și Daily Telegraph‑ul. În fiecare zi citește toată presa, și americană și britanică. Ceea ce e foarte bine, fiindcă pot să‑mi citesc și eu horoscopul din Daily World. — La sală? îl întreb uimită. — Parcă asta‑ți era planul, zice, luând FT. Gimnastică în fiecare dimineață. Tocmai sunt pe cale să‑i spun „Nu fi ridicol!“, când îmi aduc aminte că e posibil ca azi‑noapte să mă fi furat valul și să‑i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, luând o gură de cafea. Păi, cred că aș putea să mă duc... Dacă nu cumva vrei să‑ți faci cumpărăturile, ca ă‑ți iei de‑o grijă! adaugă Luke, luând The Times, și eu mă holbez la el uimită. Nu te duci la cumpărături „ca ă‑ți iei de‑o grijă“. Alte lucruri se fac ca ă‑ți iei de‑o grijă. Ceea ce îmi cam dă de gândit. Poate ar trebui să fac turul ăsta cu ghid, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nostru. Ai pantofii comozi? Se uită la ghetele mele (grena aprins, cu puțin toc, de la reduceri de la Bertie, de anul trecut) și zâmbetul vesel îi dispare. Știi că e un tur de trei ore, numai pe jos, da? — Sigur, zic uimită. De‑asta mi‑am și luat ghetele astea. — A, zice Cristoph după o pauză. Păi... OK. Privește în jur. Cred că suntem gata, așa că haidem la drum! Iese în fruntea noastră din hotel și, în timp ce toată lumea îl urmează pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de parcă aș fi gata‑gata să înfloresc în fața ochilor lor. — Ți‑am văzut casetele, spune Kent, aplecându‑se spre mine. Și suntem foarte impresionați. — Da? zic, și imediat îmi dau seama că poate n‑ar trebui să par atât de uimită. Da, repet, încercând un ton mai nonșalant, ce pot să spun, evident, sunt destul de mândră de emisiune... — Așa cum știi, Rebecca, noi producem o emisiune care se numeste Consumatorul, spune Kent. În clipa asta nu avem încă rubrică de sfaturi financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cornwall e obiceiul ăsta, adaug. — Zău? spune Judd cu interes. Bunica mea e din Cornwall. O s‑o întreb despre asta! — Numai în anumite părți din Cornwall, îi explic. Doar în zonele mai de deal. Judd și Kent schimbă priviri uimite, apoi izbucnesc amândoi în râs. — Ai un simț al umorului atât de britanic! spune Kent. E atât de revigorant. O clipă, nu știu cum să reacționez, apoi încep și eu să râd. Doamne, ce bine. Ne înțelegem de milioane! Kent se luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea pe masă! Criză de personal? Mă holbez la el. Apoi, în clipa în care îmi cad ochii pe fusta neagră și am o revelație subită, izbucnesc într‑un râs uimit. — Nu, eu nu sunt... adică, eu sunt, de fapt, una dintre... Cum să‑i spun asta, fără să‑l jignesc? Sunt sigură că meseria de chelner e o meserie plină de satisfacții. Oricum, probabil că în timpul lui liber e actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
râs. — Stai, că mă duc să iau vreo câteva, spun și dau să pornesc spre camera lui Suze, unde le ținem. — Mai bine... zice Suze și se oprește brusc din râs. Nu, nu intra acolo. De ce? spun, rămânând pe loc, uimită. Ce e în... Tac în clipa în care obrajii lui Suze se colorează vizibil. Suze! spun, retrăgându‑mă discret din fața ușii. Nu‑mi zi. E cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să nu aleg una chiar așa, de fată. Sau să nu‑i aduc nici una. Dar mi s‑a părut atât de potrivită cu ocazia. — „Prietene, știu că am greșit, dar putem s‑o luăm de la capăt?“ John Gavin citește textul uimit. O întoarce pe partea cealaltă, crezând că e o glumă. Ați dat bani pe așa ceva? — E drăguță, nu? zice Suze. E de la New York. — Înțeleg. Am să țin minte. O pune pe masă și rămânem cu toții uitându‑ne la ea. Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru trei jachete? O nimica toată. — Patruzeci! mă aud strigând, înainte de a mă putea opri. Toată asistența se întoarce să se uite la mine și simt cum mă înroșesc vertiginos. — Vreau să zic... oferă cineva patruzeci? Licitația continuă și sunt uimită de câți bani se strâng. Colecția mea de pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar Tom Webster oferă 600 de lire pentru computerul meu. — Tom, zic agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
face să tresară. — Becky... — La fereastră sau la culoar? îl întrerupe fata de la check‑in. — La fereastră, vă rog. — Becky... Mobilul lui începe să sune strident și el îl oprește, iritat. — Becky... vreau să vorbim. — Acum vrei să vorbim? zic uimită. Bravo. Ți‑ai ales perfect momentul. Exact când trebuie să mă îmbarc. Îi dau una ziarului. Și cu ședința de urgență ce faci? — Poate să mai aștepte. Viitorul companiei tale poate să mai aștepte? Ridic din sprâncene. Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
valiza mea. Înțeleg că asta înseamnă că ai acceptat‑o. Se oprește, iar eu mă uit la el, tremurând ușor, fără să spun nimic. — Becky, nu te du la Washington. Vino să lucrezi pentru mine. — Să lucrez pentru tine? spun, uimită. — Vino să lucrezi pentru Brandon Communications. — Ai înnebunit? Își dă părul de pe față și, brusc, pare tânăr și vulnerabil. Pare un om care are mare nevoie de o pauză. — N‑am înnebunit. Personalul meu a fost decimat. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la luarea capetelor celor care i-au omorât pe membrii familiilor lor. Dar trebuie să renunți, ca să poți câștiga mai mult... Ca acum, nu trebuie să merg până la capăt. Trebuie să știu când să-mi înfrânez trupele... Nu mai sunt uimită că poate să facă dragoste în timp ce-și pune ordine în gânduri. Pentru mine, asta a devenit o parte din ritualul nostru. În clipa în care îmi dau seama că și-a pierdut firul gândurilor, trupul meu o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit să o umple. În zori, simte cum nervii ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai înțeleagă. Se simte ușoară și uimită. Se gândește să-i trimită ea însăși concubine lui Mao, cu tot cu oale cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè plec! Cu mine cum rèmâne? ea mè întreabè cu ea cum rèmâne, Voi trece mâine pe aici, oricum am nevoie de un program de reinstalare, Nu ți-ai bèut cafeaua! îmi caut precipitat geantă, Nu mè lèsa aici! eu uimit, unde sè n-o las?! se referè firește la ecranul calculatorului, o imagine nefamiliarè pentru ea, a fișierelor de directori și subdirectori, din câteva mișcèri grèbite îi readuc pe ecran interfață binecunoscutè și îl închid, Pe la ce orè vii mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și subdirectori, ordonându-și probabil informația dupè o anumitè logicè, deschid la întâmplare un fișier, format html, Dernier message anniversaire de notre Mère Tres Aimante a Conyers, 13 octobre, 1998, Mes chers enfants... citesc pânè la capèt, pește mèsurè de uimit, je suiș venue me joindre à vous aujourd’hui, et c’est à titre de Mère Tres Aimante que je viens de vous donner ces conseils, sar peste câteva rânduri, amuzat și curios, Si vous avez choisi de vivre à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut că era vreo farsă, că totul făcea parte din organizarea petrecerii, până când mi-am văzut prietenul privind uimit spre Zass. „Dar ce se petrece, generale? A dat năvală turcimea de ne-ai adus, foaie verde și-o lalea, toată căzăcimea?” Omul încă mai spera că era vorba doar de o glumă. Generalul Zass și-a pus paharul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]