130,170 matches
-
ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care o cheamă Pitica, și imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e fă ăsta? o întreabă cu un glas cam pânzos și bleg, de care i se face imediat rușine. Și
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se putea hotărî ce imagine să scoată. Plus că mai era
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se putea hotărî ce imagine să scoată. Plus că mai era și șarpele. Găsi din prima secvența și se uită din nou. Era un șarpe cu buze umede, gri-argintii, ca o fâșie de inox, ca o curea proaspăt lăcuită. Ca un ciob de sticlă prins în mâlul unei ape. Era în tot cazul o imagine familiară. Ceva cald, ca o
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
alta, ca un fir de apă, spre capul râzător al unui șarpe desenat, pe care cineva îl filmase într-o zi crâncenă. Și din mormanul ăsta de fapte, se ridica lin șuieratul și suspinul unei vieți pe care Gil o uitase demult. Sub borul călduț al pălăriei lui invizibile creștea o bucurie densă și temătoare, venită din gura morții, căci tatuajul de pe cadavru era cheia mâncătorului de știri.
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
capătul opus al mesei cu fața spre geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea praful, nici măcar femeia de serviciu care se uita suspicioasă la noi, puteai să te semnezi cu degetul. Dacă ar fi putut fi conservată, ar exista acum o masă mare de lemn cu multe semnături de nouăzeciști, în originalul de acum 20 de ani. La începutul ședinței de cenaclu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
care și eu, venită din exteriorul grupului, debutată de Alex Ștefănescu în SLAST, după ce acesta îmi răspunsese la poșta redactiei, primul exercițiu critic din viața mea pe un text de anca mizumschi, exercițiu pe care nu am cum să-l uit vreodată, pentru că mi s-a întâmplat în ultimul an de liceu și a născut dorința de a merge la București, unde mergeam oricum, pentru că intrasem la Medicină. Era de fapt dorința de a cunoaște Bucureștiul cenaclurilor, ceea ce pentru provinciala de
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mi-a demonstrat că volumul n-ar fi fost potrivit pentru o editura comercială, chiar mică. La un moment dat, anul trecut, o astfel de editură chiar acceptase să publice cartea, dar și-a retras acordul după ce directorul s-a uitat mai îndeaproape la text: "overintellectualized" a fost verdictul. Măcar publicul restrîns căruia i se adresează o editură universitară poate citi fără să tresară o carte care mie mi se pare clară și directă (cum i s-a părut de altfel
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
de rușine, mai ales când a doua zi ningea, și o țigară de sus, stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul peste noapte, într-o gară ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să urce în apartamentul rece de o săptămână, de la ultimul etaj. Noaptea se ciupea de plopi
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd, în lumea cenușie au viețuit ca și mine Uitînd că în urma lor se întindea pegra roșie Ca și cum nu li s-ar fi întîmplat niciodată nimic. Eu sunt rezultatul durerii mele A splendorii în care am ars Acum sunt la fereastra princiară și natura îmi aparține Fîntîni arteziene și șampanii
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
prima mea hrană minunată și care mi se potrivește, cuvintele. Cred însă că între timp chiar am pierdut războiul și am devenit altul, mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
se încleștaseră dinții, gata-gata să o iau și eu razna. Însă povestea ei nu s-a încheiat. După o vreme tanti marioara mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa o văd: fragilă, delicată, are o privire arzătoare și o piele translucidă, de sfântă. În momente diferite (în curtea casei sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la umbră, degustând dulceață de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi într-o zonă care nu-ți place, o zbughești și te așezi în altă parte, ocolești răul. Mă uitam la tanti mary cu infinită admirație și mă întrebam: "Oare, dacă tot vorbește mereu despre asta, ea o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că da. Și se pare că nu m-am înșelat pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
colo, de colo. Acolo a fost chiar raiul. Vinetu dinamo a ajuns barosan. El se fudulea cu numele său (al dracu taică-său, ce nume ca lumea-i găsise!) și toți i-l rosteau cu subliniat respect, fiindcă toți se uitau la el ca la tartorele lor. Ce mai, el nu mișca niciun deget, dar îi punea pe alții la treabă: muierile proaste și puradeii ciordeau de pe unde se nimerea tot ce prindeau. Parfumeturi, adidași, telefoane, câte și mai câte. Le
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
naivitate lumea. Mă simt cauza acestui univers iluminat, mă simt pământul din care totul mistic rodește... După ce am notat aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
simt cauza acestui univers iluminat, mă simt pământul din care totul mistic rodește... După ce am notat aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum. Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă încearcă, întruna, deloc
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua. Mai mult: m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum. Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă încearcă, întruna, deloc în glumă, serios
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
oglinzii făcea asta de când era mică își ridica brațele se întindea cât putea se ridica pe vârful picioarelor se răsucea la stânga la dreapta se rotea o dată de două ori de trei ori de atâtea ori până când îi venea amețeală tot uitându-se așa în oglindă a observat că-i crește părul pe pubis Acum chiar că-i scriu o scrisoare, una adevărată pe care să i-o trimit prin poștă cu timbru, ștampilă și tot dichisul. Mă duc cu ea la
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
reprezentat pentru femeile din această țară ușor reacționară un model și un îndemn la emancipare. Fără ea n-ar fi existat nici Christine Angot, nici Camille Laurens, nici alte condeiere de mare talent. Și ar fi fost păcat... Și am uitat-o pe Justine Lévy, despre care chiar azi am citit un articol în Journal du Dimanche semnat de cunoscuta jurnalistă literară Laure Delorme sau așa ceva. Ce mai tura-vura, literatura franceză e pe mâini bune. Nu te supăra dacă din când
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
-l iau dintr-un film. Și filme s-au realizat cu nemiluita. E drept, unele scenarii s-au inspirat tot din romane. De pildă, mi-aduc aminte de filmul ăla polonez, nu, cred că era ceh sau poate unguresc, am uitat, mă rog, n-are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
citit stau învălmășite undeva în fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinată de catâr... Asta am găsit într-un dicționar, eu nu cunoșteam decât expresia în franceză - peau de chagrin, da, bineînțeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul. Dar pe vremea lui Balzac nu existau camioane... Afară plouă. O ploaie măruntă și deasă. Aștept un telefon de la Milena care vrea cu orice preț să mergem să dansăm. Da, chiar așa, să dansăm. A descoperit ea un
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]