3,608 matches
-
eram eu. Am avut noroc, vorbea frumos cu mine pentru că avea doi copii cărora le fusesem profesor de informatică. Altfel, diferența socială dintre noi era ca de la cer la pământ. Sau, pe vremea aceea, ca de la ditamai măcelarul la un umil profesor universitar. Prin 2002, am internat-o pe maică-mea. Asistenta din tura de noapte se uită la noi și zice cu bunăvoință, generată de o bancnotă în buzunarul halatului: - La stadiul în care este, cred că ar fi bine
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
tot felul de întrebări stânjenitoare. Acum arhiereul știa că la sfârșitul slujbei Tiqvah avea să-i pună tot felul de întrebări incomode. Reluă însă calm cuvântul său: -Iată fraților cum în psalmii de la început din cele citite astăzi de mine, umilul rob al Domnului, se incriminează și înfierează ceea ce sminteala acestui Iisus galileeanul a putut aduce în popor asemenea hulă: ,,Să nu iei aminte la zvon deșert; să nu te unești cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos !”. Iată prieteni un
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
nu am crezut. Și-atunci ai invadat inima mea, În ziua când eram mai abătut. M-ai urmărit tot timpul tu în gând, - Iar visele timide le-ai furat ! Ai așteptat o zi să-ți vină rând, Să mă găsești umil, descurajat. - Eu patimi mari în sânge am avut ! Când tu te-ai întrupat voit în mine. - Și liniștea atuncea s-a pierdut ! În ziua când te-am cunoscut pe tine. Brăila, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Eu patimi mari în sânge
EU PATIMI MARI ÎN SÂNGE AM AVUT... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375869_a_377198]
-
în jurnalism european, dansul ne reprezintă cultura română de la înălțimea unui for internațional”, prezența culturală ubicua, „de o energie și un hâr scriitoricesc proverbial, este întâlnit la conferințe, simpozioane, prezentări, întruniri, mereu atent să răspundă chiar și la cele mai umile solicitări care afluează spre ordinatorul sau”, așa cum ni-l prezintă dna Melania Rusu Caragioiu. Evident că efortul de a aduce în peisajul culturii contemporane fapte de limbă și viața din diaspora nu se limitează la acesti autori, și nici la
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne scrie-n marea carte/ citind recitindu-ne iar/ hieroglifa din chihlimbar,/ ne trece sublim în netimp/ prin inelul purului nimb” (Sublimare ÎI). Lumea este contemplata sub zodia poeticității, căci ea îi favorizează
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
în stare să caute unele care să o facă pe bunica să se răzgândească. Inutil. - Dacă așa a zis Colonelu`, ne supunem, tată, că altfel ia foc, spunea bunicul în orice situații mai mult sau mai puțin similare, cu o umilă îngăduință învățată în anii lor de lungă viețuire împreună sau poate, mai de departe, din alți ani ai lui, de tristă și mai multă îndurare. Erau și zile când o numea, șugubeț, Hitler (că doar trecuse peste două războaie mondiale
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
-vă din joacă ! doar asta le mai zise. căci se`nălță năvalnic tumult de apă mare cu uriașe roiuri de picuri plini de sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
Toate Articolele Autorului De pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea cu ape-mpovărate de zbucium și tumult și unde-adânc ascunsă le este nemurirea acelor vieți pierdute în veacuri de demult. Deodat`, un val puternic, în stâncă se oprește cerându-mi înspre unde umil să mă închin tu, ești chemat de zeul Neptun care domnește adâncurile-albastre, el m-a trimis să vin ! Coboară deci din gânduri în casa de cleștare și-ți vom vădi priveliști străine pân`acum răspunsuri la trecuturi cu miez de
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
client, nici atunci când lipsea din localitate. Când le-a zărit întrând pe ușa salonului, s-a ridicat de pe scaun și le-a ieșit în întâmpinare, sărutându-i mâna Gloriei, întârziind voit să i-o elibereze imediat. - Bine ați venit în „umila” mea unitate, doamnă Gloria și domnișoară Dalia, spuse el ațintindu-și privirea surprinsă asupra unei frumuseți de fată, nevenindu-i să creadă că ea este cea din rezerva de spital. - Bună seara și bine v-am regăsit, domnule Dunca. Vă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
Articolele Autorului IARNA E, IARNA, COPILE ! Fluturi sunt, dar nu sunt flori, Iar pe deal alte cărări S-au deschis de două zile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Gerul strânge râu-n clești Și acoperă ferești, Crengile-mi par mai umile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Bate vântul, nu e praf, Dealu-i alb ca un cearșaf, Norii par niște sedile; Ce se-ntâmplă ? Zi, copile ! Cerul cerne iar și iar - Și mi le trimite-n dar - Reci petale de zambile
IARNA E, IARNA, COPILE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376714_a_378043]
-
sonet) Troiene de speranțe ne-au inundat simțirea, Păcatele-s în clocot și-n inimi se-ntronară - Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează lumina-n roi de stele, Cum boabele de rouă devin de-odată sori! Cum galaxii de nuferi se-aprind înspre amurg, Cum pufii
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
că sunteți așteptați !...” Când le dădu porunca, un cor ceresc, deodată, A-nfiorat văzduhul pe-ntreaga lui tărie Cântând „Osana, Ție ! Osana, Fiu și Tată ! Slăvit să fii, Iisuse ! Slăvită fii, Marie !”... O stea din cer își pleacă strălucitoarea rază Peste umilul staul unde un PRUNC zâmbește Părinților și celor veniți aici să-L vază, În timp ce-ntreaga lume pe veci se re-nnoiește ! ------------------------------- NR: Imaginea atașată este un fragment (prelucrat) dintr-un tablou pictat de autor. Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
ta măreață Și sufletul tău sfânt! Pot să mai plâng o clipă, Dar strict revelator, De ce să fac risipă De forțe pentru zbor? Aș vrea să simți Lumină În ochi-mi de copil, Să te-mplinesc, senină, În drumul tău umil. Nu mi-ai întins o cursă, Dar m-ai înlănțuit, Aveai, însă, o scuză - În taină, m-ai dorit. Să nu regreți, căci gata, Eu m-am rugat atât, Încât schimbăm și soarta În Rai, din vis urât. ------------------------------- Diana CIUGUREANU-ZLATAN
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CULMEA DISPERĂRII Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Să nu regreți ,măicuțo, că te-ai dus și n-ai mai apucat aceste zile, când viețile sărace și umile ni le batjocoresc cei ce sunt sus. M-ai fi-ntrebat: Copile, te-ai supus fără să simți în tine crunte sile? M-ai fi certat: De ce suporți copile să fii de ei în acest hal adus? Și eu, de griji
CULMEA DISPERĂRII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375237_a_376566]
-
27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Răsun-a plopilor romanțe, când rătăcesc eu printre cruci, în lacrimi fără de speranțe, te las „acasă” să te duci... Să te păstrez că pe o taină, de frica te-am ascuns în piept, purtând umil, o neagră haină, mi-a mai rămas un singur drept. În gânduri ce n-au alinare, rămâi un vis plin de dureri, pierdută dintr-o răsuflare, ca flori de nea în reci tăceri. Pierdut mă simt prin umbră nopții, cu
PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375228_a_376557]
-
mobilată pentru mobilitatea mentală). Și-ar alege acum un rost, întemeiând o familie, cum s-ar spune. Acum în România se poartă autosiguranța decentă, nu obraznică, așa cum era la modă pe la începuturile democrației noastre pubertare. Să fim depășit oare situația umilului învățăcel, poziția copilului ignorat, până își dibuiește singur, pe pipăite, drumul? Oare am ajuns în fine la vârste mai coapte? Și dacă da, atunci oare plătim asta cu prețul renunțării la candoarea tinereții noastre naive, de popor vesel? Am fost
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
văzut o stafie. Mara avea încă zâmbetul acela larg de mulțumire pe buze când preoteasa începu să se vaite. Ică își apucă de mână nepoata, trăgând-o după ea spre poartă, înșirând mii de scuze, care mai de care mai umile și pline de durere. Nu o lasă să culeagă florile de pe jos, nici macar nu aștepta să își ia rămas bun de la fetiță cu care se jucase atât de frumos. - Ică, am facut ceva rău? Bunica nu ii putu răspunde decât
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
Ulei și spațiu duc pieirea Într-un colind cuprins de dor Oglinda cerului se varsă Ca un albastru clopot surd Din mâini de aur se revarsă Lumina Marelui absurd Rămâne-nțepenită-n pânză Iubirea sufletului-zeu Iar o copită prinde-o mânză Suflet umil de Dumnezeu... Referință Bibliografică: Impresie și culoare / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IMPRESIE ȘI CULOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373066_a_374395]
-
și nu te mai găsesc. Și rând pe rând, tristeți nedumerite S-au rătăcit în lumea de coșmar. Mor visele... de tine neprimite Și doruri mor... și totu-i în zadar. În mine, totul a-nceput să moară. Mă simt umil... și trist. Nefericit... Îi las iubirii dreptul să mă doară. Durerea ei... e parte din iubit. Referință Bibliografică: Îi las iubirii dreptul să mă doară... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul I, 13 august 2011. Drepturi
ÎI LAS IUBIRII DREPTUL SĂ MĂ DOARĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373118_a_374447]
-
prospere, drum ce trecea și printr-un sătuc neînsemnat, având doar câteva căsuțe amărâte, dărăpănate, uitate de zeci de ani în același peisaj de nisip și prăpăstii bolovănoase, lipsite aproape în totalitate de vegetație și de apă. Una dintre acele umile căsuțe ale micului sătuc era bordeiul unui beduin, numit Hodja, care numai bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperișul spart, iar un perete se înclina amenințând să se dărâme. Mai avea improvizat un
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
așteptăm divinitatea să repudiem escrocii Noi le-am pregătit ignatul să sfârșească precum porcii- Vine ziua judecății și-i vom condamna la moarte - Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte Venetici veniți de-aiurea, luați-vă tot armamentul În umila Românie vi s-a interzis gheșeftul Învățati ce e respectul, învățați să dați cu sapa Plecați, cât avem răbdare, unde-a-nțărcat mutul iapa! Virgil Ciucă București nceput de martie, 2016 Referință Bibliografică: Judecata scurtei veșnicii / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
JUDECATA SCURTEI VEŞNICII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373224_a_374553]
-
fost elogiat pentru ceea ce a fost, pentru fermitatea, blândețea și bunătatea lui; a fost deplânsa dispariția lui, pentru ca, odată cu ea, s-au spulberat speranțele celor care așteptau că Dădu să mai acționeze pentru binele lor. Iar eu, cel mic și umil, n-am îndrăznit să spun cu voce tare ceea ce mi-a trecut atunci prin minte: că soarta a fost bună cu el; că Dumnezeu cel mizericordios l-a luat la el, nu numai în modul blând în care a făcut
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
hoinar buimac, Mai lasă veșnicia să te poarte Pe drum întins, prin negurile sorții, Cu falsa ta mândrie te socoate! Vei mai păși pe nori de fum himeric Când ochii tăi vedeau doar steaua ta Sau vei căta-n pământ, umil, mesianic, Un dram de-nțelepciune-n mintea ta? Autor Urfet Șachir Mangalia, 09.08.2015 Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Deșartă aroganță ți-a fost viața / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015
DEȘARTĂ AROGANȚĂ ȚI-A FOST VIAȚA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372206_a_373535]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRISTEȚE DE TOAMNĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRISTEȚE DE TOAMNĂ Picături de ametist Cad peste orașul trist, Picurând, parcă, durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
ce puritate morală?! Nu degeaba este senator al țării, domn’le! Un lord, o eminență, o majestate!... Așa ceva rar am văzut la alți politicieni. -Măi, Ghiță, dar parcă adineaori altfel vorbeai despre „Dințosu’”! Te-ai răzgândit între timp?! -Prietene, după umila mea părere, de ziarist independent, orice om politic, dacă are destui bani și știe să-i dea cui trebuie, în ochii mei, poate deveni un om bun.(?!!) M-am scuzat frumos, motivând că vreau să vizitez toaleta terasei, am plătit
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]