1,675 matches
-
destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții copiilor), de fete (Drăgaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu măști), de însurăței (Malanca, Geamala) și de vârstnici (Moșnegii, Munții, Urâții). În Evul Mediu, când intervenția bisericii în spectacolele populare devine intensă, jocurilor cu măști le sunt opuse forme de manifestare proprii teatrului religios. Cultivată mai întâi de dascăli și dieci, drama liturgică a fost susținută de boierime și domnitori, pentru ca
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
mine, nu știu la ceilalți colegi cum s-au comportat, dar la mine a mers mai greu. Amândoi anchetatorii mei au fost unguri; da’ era unul Nagy Wilhelm, o brută de om, care mă Înjura și care vorbea extraordinar de urât și se comporta mizerabil, dar de bătut, nu m-a bătut. Și pe lângă asta, mâncarea era proastă de tot... La-nceput n-am vrut să mănânc și ei credeau că voi declara grevă, da’ io nu știam Încă ce Înseamnă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
chiar obligatoriu. A ajuns astfel să-l verifice prin mine, lucru numai în aparență amuzant. Aseară mi-a telefonat să-mi ceară numărul lui Costin, să l blefturească și să-l înjure pentru că i-a îmbătat bărbatul! Vorbea înspăimîntător de urît și, pe deasupra, era sadică: „N. bate la ușă, gata s-o spargă. Nu-i deschid, să vadă tot blocul că e un bețiv!” M-am simțit obligat să-i iau apărarea. „Doamnă, vine de la sărbătorirea unui coleg, nu din altă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la Casa Pogor. Ajunși, În periplul nostru la Rădășeni, l-am prelungit până În Lămășeni, unde ne-a mai Împărtășit unele date Învățătorul Mihai Niculăiasa. În casa acestuia, deosebit de primitoare, ieșenii „s-au documentat” (eu a trebuit să le țin de urât...), până au uitat și pălăria la plecare... Obiectul cu pricina aparținea lui Ion Arhip. 648 M. Niculăiasa * P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
ale liricii franceze și, sub influența lui Baudelaire, se cristalizează una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
liricii franceze și, sub influența lui Baudelaire, se cristalizează una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
cristalizează una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului Odéon din Paris). A tradus, cu talent și meșteșug, piese reprezentative din poeții preferați: Cântecul toamnei și Colocviu sentimental din Verlaine, câteva dintre Himerele lui Gérard de Nerval, din Baudelaire, Abel și Cain, Urâtul, Femeia. A adaptat - primul în literatura română - sonetul lui Rimbaud, Voyelles. Articolele sale, Arta nouă, Literatură și artă (1896), au fost, odată cu cele ale lui Macedonski și Șt. Petică, între puținele luări de poziție teoretice prosimboliste din acel moment de
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
empirică și folosesc în general un text literar. Eficiența acestora, reală, se datorează leacurilor provenite din plante și, în bună măsură, autosugestiei. Vrăjile sau farmecele, mai puțin răspândite și practicate după un ritual mai strict, sunt menite să provoace dragostea, urâtul, sărăcia, belșugul etc. „Facerile”, „desfacerile”, „descoperirea hoților” și alte practici de aceeași natură, de asemenea însoțite de d., cunosc o răspândire restrânsă. Varietatea tipologică a d. decurge din practicarea lui în cele mai diverse situații, de fiecare dată acordându-i-se
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici Catulle Mendès, J.-M. de Heredia, J. Lemaître, H. W. Longfellow apar alături de Burns, Petöfi
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
mică Înfrîngere În raportul cu societatea, ci cea mai mică victorie. Dacă Lafcadio omoară gratuit un om, eroul lui Oster Își face procese de conștiință pe pagini Întregi pentru intenția de a fi luat zilele muștei care-i ținea de urît. Nu-i mai pușțin adevărat că, Între timp, fuseseră uciseră În războaie mai multe zeci de milioane de oameni, la vederea cărora Lafcadio s-a transformat brusc dintr-un estet arogant și criminal Într-un luzăr circumspect și plin de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Grigorescu sau Bacon, englezul care te uimește în momentul în care vezi un tablou de-al lui, portretele unor oameni desfigurați. Ceea ce te emoționează. Bineînțeles că dansul are menirea să te emoționeze nu numai prin frumos, ci și prin frumosul urâtului... sau invers, prin urâtul frumosului. Chiar este reductiv să arăți numai părțile frumoase ale vieții, sau părțile frumoase ale corpului. Ați spus adineaori că totul este posibil și asta trebuie să ne mărească nouă simțul responsabilității. Adaug, nu pentru că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care te uimește în momentul în care vezi un tablou de-al lui, portretele unor oameni desfigurați. Ceea ce te emoționează. Bineînțeles că dansul are menirea să te emoționeze nu numai prin frumos, ci și prin frumosul urâtului... sau invers, prin urâtul frumosului. Chiar este reductiv să arăți numai părțile frumoase ale vieții, sau părțile frumoase ale corpului. Ați spus adineaori că totul este posibil și asta trebuie să ne mărească nouă simțul responsabilității. Adaug, nu pentru că totul este posibil, totul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
preferau. Balaurii cu șaptezeci de capete aveau gusturi monstruoase, pervertite, se dădeau în vânt după zâne în luna a șaptea! Și asta o știau și ele și profitau din plin. De aceea, în ultimul timp, majoritatea zânelor, conformându-se „esteticii urâtului“, foarte la modă, pluteau dizgrațioase și lubrice... Atunci, într-un amurg gros, cu norii învălătuciți greoi, a apărut și Degețica... Avea doar nouă ani și cinci luni și se rătăcise... Scăpase de broscoiul cel râios, de cărăbuși fusese alungată fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
seara se potolesc zgomotele constructorilor, încep televizoarele date la maximum, astfel că poți ști cu exactitate audiența de pe fiecare post. La miezul nopții artificii, ca împușcăturile de lăsata-secului, după ora 1, numai cîinii comunitari cu lătrături și cu urlete de urît și de-ntristare. La 6, matinale, ciorile sparg tăcerea nopții luîndu-și zborul cu țipete negre din platanii de la marginea parcului. În orașul asurzit, începe o nouă zi. Bucureștiul pîrîie ca un pepene copt, cînd îl tai. În mai puțin de
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
Ea desfășoară credibil tribulațiile groazei unui grup de soldați rătăciți pe timp de noapte și viscol între cele două fronturi. Înregistrarea senzațiilor de dezastru, fiorul morții prevestesc stările psihologice, mai bine articulate și mai ingenios dezvoltate în alte nuvele, Frigul, Urâtul, Sfârșitul sau Semnele lui Dănuț, pe care autorul le va selecta în cele două volume publicate. Dintr-o a doua categorie de texte ar face parte nuvela din finalul volumului, Tatăl, o recuperare postumă ce a fost prezentată ca inedită
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
infractor dovedit care mai are procese pe rol poate fi considerat grațiabil de tot soiul de ortaci. Dacă Justiția română ar fi fost ceva mai harnică, unii dintre cei care luptă azi pentru grațierea lui Cozma, i-ar ține de urît în pușcărie. l Într-un ziar din categoria celor care apar, dar nu se văd la chioșcuri, citim un interviu în serial cu Miron Cozma. Nu e o exclusivitate. Pur și simplu ziarul cu pricina publică fragmente dintr-un lung
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
Dorin Tudoran aduc deja semnele pregnante ale unei estetici a inadaptării (inadaptarea fiind un tipar lăuntric al acestui poet, care se manifestă, pe de o parte, prin insurgență morală, în zona unei istorii insuportabile, pe de alta, prin propensiunea pentru "urît", în zona unui lirism rebel față de "frumosul" consacrat). Realiile estetizate în răspăr și moraliile refuzului sarcastic ori numai nostalgic se condiționează reciproc. Autorul pare a-și trata copilăria precum o taină inenarabilă: "în noaptea aceea începuse copilăria/ despre care nu
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
în fond, desăvârșite, tocmai prin participarea noastră discret selectivă și ordonatoare la desăvârșirea lor. În anumite împrejurări, m-am surprins că nu pot distinge binele de rău. De fapt, în arta modernă încep să se confunde așa-zisul frumos cu urâtul, așa-zisul adevăr cu falsul. A distinge între etic și imoral devine o problemă esențială de cunoaștere. Eu am întrevăzut și probat, încă de pe la 25 de ani, o închipuită teorie a erorilor. Din erori, din catastrofe, din dezagregări și discontinuități
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare negativă, în răspăr, cu acele hiperbole înscrise pe portativul esteticii urîtului, cu acele crude devisceralizări ale realului refuzat pe care le putem întîlni la Arghezi sau la Ion Caraion și pe care intimitatea melancolic-aristocratică a lui M. Ivănescu nu le-ar putea produce. Ne aflăm într-un spațiu ð„dincolo de bine
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
totuși, pînă la urmă, ca nu-s capabil să trec la fapte. Acest ceva, acest ăglasă, tare mi-e teamă că o să tacă acum; de cîtăva vreme cel putin, îl aud din ce in ce mai rar". Și cum puteau fi ocolite plictiseală și urîtul în care trăia că în elementele sale, care contribuiau la sentimentul acut al singurătății sale depline. "Niciodată, se destăinuia odată, n-am pronunțat sau scris cuvîntul singurătate fără să am o senzație de voluptate". Și: "dineuri în oraș, vizite, psihologi
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
alte probleme: homosexualii și homosexualitatea, acceptarea acestui dat sau revoltă împotriva lui, aroganță și reținerea, exhibiționismul și boală, durerea, suferință, iubirea și ura, o luptă cu păcatul și cu Dumnezeu, cu prejudecățile și cu propriile limite. O estetică nu a urîtului, nu a negativului, nu a răului, neapărat. O estetică a lui Lucifer. Scrisă și elaborată prin anii ^80. Văzînd însă aceasta co-productie a Teatrului Nottara, a Companiei Teatrale 777, a Fundației pentru o societate deschisă (cu sprijinul Programului Caleidoscop Teatral
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]