1,952 matches
-
și de edificare pentru orașele În declin se poate compara cu situația opusă, a orașelor În dezvoltare, de la sfârșitul secolului al XIXlea și Începutul secolului al XXlea: fără elaborarea unui Întreg arsenal de instrumente noi de urbanism și arhitectură, evoluția urbelor ar fi fost de neconceput. Și pentru evoluția arhitecturii, ideile de comunitate, planificare, organizare sau de modele de finanțare au fost la fel de Însemnate ca și materialele, sau tehnologiile noi de construcție, care au contribuit Împreună la dezvoltarea urbană. În mod
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
academice. Noul capital a fost asigurat și stabilizat, fiind transmis cu succes generațiilor următoare prin educație, dar și prin achiziționarea unei locuințe proprii în zona rezidențială a orașului, unde locuiau familii de profesori universitari, doctori, avocați sau înalți funcționari ai urbei. Renunțarea la promovări spectaculoase nu oferea însă garanții absolute. Familia a avut un deținut politic. Unchiul respectiv, "om de viață, de petreceri" și-a organiza o aniversare de ziua onomastică, alături de prietenii săi, oameni importanți în oraș, "la care s-
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cucerirea Imperiului cuman, Dești-Kipciak, ulus-ul lăsat moștenire de către Gingis-khan lui Giuci, care se întindea de la Volga până la gura Tisei, cuprinzând în el și Țările Române, cum am arătat mai sus, și nu din dorința de a vedea „puterea stăpânului din urbea eternă”, adică a Papei de la Roma. Operațiile militare au început în primăvara anului 1236. Subutai cucerește mai întâi Ungaria Mare și dărâmă orașul Bolgar de pe Volga, unde a masacrat pe toți bărbații care au purtat armele, iar pe ceilalți prizonieri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
clipă. În schimb, gândul că le-ar putea scăpă cineva îi innebunește. Oferta lor este ochi pentru ochi. Și, vorba lui Gandhi, uite așa ne procopsim cu o lume de orbi. Dacă observi că umblă în pielea goală prin centrul urbei, ești denunțat drept rinocer. Dacă îi prinzi faslificând documente și îi pui pe două coloane, ești numit huligan. Dacă dovedești că micul lor dejun e minciuna, prânzul - răzbunarea, iar cina - dezinformarea, ești declarat dușman al umanității. Fiindcă, să fim înțeleși
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
din Sărăriei să ajung în Piața Unirii, iar de acolo în Lăpușneanu, unde m-am așezat pe o bancă, să privesc cum trec călătorii, locuri asupra cărora aveam să mai revin cu privirea și documentarea, de cunoaștere mai îndeaproape a urbei de care nu credeam că mă voi lega atât de mult sufletește, ca un adevărat localnic. Aici, pe băncile de pe Lăpușneanu, locul de promenadă a lumii Iașiului, nu numai a tineretului, am făcut cunoștință cu doi tineri, studenți la medicină
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cunoșteam pe nimeni în acel oraș, așa că am fost tare bucuroasă să aflu că bunii mei prieteni din Paris, Florence și Alain de Penanster, au acolo un frate și cumnat pe care l-au și anunțat că a sosit în urbe o ființă pierdută prin lumea occidentală. Așa că bietul Christophe s-a simțit obligat să vegheze asupra mea și mai ales să mă ghideze prin regiune. Într-o duminică, mi-a propus să mă ia cu mașina și să vedem împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și amenințări din partea caraliilor, precum: „Vezi, că te expediez ramburs la Închisoarea de unde ai venit”..., „Uite că În loc de Baltimore ai nimerit la Peninsula”..., (denumirea orașului american era pronunțată de Ghinea după cum se scrie; de unde să știe el, pronunția corectă a urbei cu pricina?!) „Să vă iasă din cap fumurile și prostiile”..., „Tu, ce-ai fost afară?”... Cel care se agită cel mai mult și care avea gură cea mai mare era Ghinea, ajutat de Stan. Dobrescu (taciturnul), plictisit și asudat, stătea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
instituțiile abilitate”. La 31 octombrie 2001 În ziarul Obiectiv din Iași personal - Ion N. Oprea - semnăm articolul ,,Blestemul de a te lupta cu morile de vânt”: „Alexandru Gh. Tăcu, poet și mare animator cultural În tinerețe, este o personalitate a urbei. Fost deținut politic, este membru al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici. Luptător anticomunist, dizident cu statut de persoana cunoscută În perioada de până În decembrie 1989, urmărit informativ de securitatea română În perioada 1983-1989, nu numai el, ci Întreaga să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
respectiv”...Iată cum suna un necrolog: „Săftica Vrânceanu născută Pleșescu, socia iubită nu numai de sociul ei, Vasile Vrânceanu”... Prostii gogonate se scriau și la case mai mari. Poftim de citiți ce putea să scrie o instituție importantă: „România, Protoieria urbei Iassi, 1871 octombrie 11, No. 265. Onorabile părinte, din motivul Înalții Ordonanți no. 1651 subsemnatul Protoiereu are onoare a vă face cunoscut, că sunteți oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna până când veți da probe de îndreptare întru aceasta atunci veți
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
am reușit să deprind de la părintele meu multe din însușirile sale și în primul rând dragostea de muncă, indiferent că era fizică sau intelectuală și tenacitatea de a-și atinge scopul propus. Relatările sale despre copilăria și tinerețea sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Relatările sale despre copilăria și tinerețea sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea orașului, când într-o seară, din timpul celui de al II-lea război mondial, un avion de recunoaștere sovietic a lansat o bombă luminoasă, etc. Am avut șansa ca în anul 1955
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nebătătorite ale spiritului, ale culturii. Convorbirea liniștită și cursivă făcea abstracție de epocile care ne despărțeau, el, marele renascentist, îmi atrăgea elegant atenția că vremurile noastre nu se potrivesc, de aici și ideile opuse, eu, un oarecare locuitor dintr-o urbe a Moldovei, cu problemele altei epoci, de departe lipsite de drumurile care duc prin celălalt spre sine sau prin sine spre celălalt, el care dorea să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp, orașul nostru și-a păstrat ființa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu amețitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotnițelor, privim seninătatea cerului ocrotitor, călcăm pietrele străzilor lui cu vibrații adânci, simțim monumentele și clădirile urbei ca pe niște făpturi apropiate, peste tot spațiul acesta își poartă ambianța magică și atmosfera unică. Mai presus de toate însă spiritul locului, genius loci, se exprimă prin sensibilitatea pentru cultură, istorie și pentru creațiile minții, umanismul fiindu-i forma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice exigent la sentimentul grandorii trecutului istoric și cultural, răbdătoare să se aplece cu admirație asupra memoriei iluștrilor înaintași. Am asistat cândva la un cordial sfat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aplece cu admirație asupra memoriei iluștrilor înaintași. Am asistat cândva la un cordial sfat de taină, se vorbea de "duhul" locului ca-ntr-o istorie a culturii, chiar dacă lipseau Anatole France sau Robert Frost, ca-ntr-un metadiscurs despre personalitatea urbei, se fixau parcă liniile și trăsăturile unui portret pentru a întrezări ceva din mitologia acestui spațiu, trecut din vârstă în vârstă pentru a-l apuca și noi, cei de azi. Iașii noștri poartă pecetea unui "senior inspirat/creator în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la principalele sale instituții, mai ales la cele care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din media. Este monotonă această simplă înșiruire dar ea înfățișează marea forță intelectuală a Cetății. În asemenea condiții cum să se renunțe la speranța în afirmarea biruitoare a culturii, cu influențele ei binefăcătoare asupra omului? Lipsa stării de spirit în urbe ar însemna cedarea în fața indiferenței și scepticismului, ignoranței și haosului, incompetenței și hazardului. S-ar cuveni să amintim și numele unor personalități în calitatea lor de creatori și diriguitori ai faptelor de cultură, cerând clemență pentru necuprinderea altor și altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vremurilor, peste episoadele tragice derulate de-a lungul istoriei, peste adversități, incertitudini, înfruntări, încercând să descoperim prin memoria altora și a noastră acel târg cu uliți vechi peste care au plutit întâmplări și evenimente, luând seama la mitologiile locului, acea urbe care și-a format un stil și o fizionomie proprii, exprimate prin monumente, edificii, relicve, mărturii și cărți, multe cărți care stau la temelia culturală a orașului. Revenim tot la magistrul Constantin Ciopraga: "Lui Mihai Codreanu sonetistul istoria locului îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ochii sufletului, și cu reperele valorii trecutului sau prezentului. Plimbările pot fi inițiatice intrând în tainice chemări afective și în același timp memoria va reține până și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui filozof, ai unui poet, cărturar, artist, savant... Într-o anume accepție, aceste locuri au găzduit cândva miezul unei gândiri, sclipirea unei idei care aveau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căutăm și să nu iubim orașul acesta, purtător de "amprente" intelectuale peste tot? Cetatea gânditoare își are parcă cerul ei, izvorul vital și infinit pentru generații și generații, trăitoare sub obolul minții, din care s-au născut nume sonore pentru urbe și pentru țară. Poate Eminescu se întâlnește în nemurire cu măritul Ștefan, Alecsandri cu Miron Barnovschi, Negruzzi cu Vasile Lupu, Creangă cu D. Cantemir, Sadoveanu cu Al. I. Cuza, poate... În memoria noastră, Iașul se va asocia pentru totdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ștefan, Alecsandri cu Miron Barnovschi, Negruzzi cu Vasile Lupu, Creangă cu D. Cantemir, Sadoveanu cu Al. I. Cuza, poate... În memoria noastră, Iașul se va asocia pentru totdeauna cu numele celor care au dat strălucire Moldovei și României. Memoria unei urbe, și nu a uneia oarecare, implică o actualizare mereu reînnoită, dar și o încercare de a sădi în cuvânt lumină și iubire pentru a reda în mișcare imaginea Iașului nostru. Ne dorim să rămână "poarta" unei lumi de legendă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și au creat. Acum, de la vârsta înțelepciunii lor, totul pare simplu și frumos, atât de simplu încât lucrurile complicate ale vieții parcă nici nu au fost, s-au pulverizat, au dispărut. Acum, ei înșiși sunt figuri pitorești, remarcabile personalități ale urbei de pe care nu-și mai dezlipesc ochii. De aici, din istoricul Turn al Goliei, ei parcă trec în revistă mirajul orașului, cu atâtea succesiuni de generații strălucite de intelectuali, care i-au conferit aureolă culturală. Iubirea se revarsă din prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în memoria vârstnicilor și în evocările așternute pe hârtie, în acestea din urmă pare a fi salvarea. Am recitit în ultimul timp câteva volume interviuri din care rezultă că părerea de rău pentru ceea ce a fost frumos și temeinic în urbe nu poate fi trecută ușor cu vederea. Atmosfera lirică de odinioară amplifică nostalgii pentru istoria inimitabilă. Nu punem totul pe seama distrugerilor de vestigii, din fericire nu prea multe la Iași, nici pe absurditatea că ieșeanul nu ar fi evoluat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
doar cunoscuse bună parte din perioada fastă a interbelicului, s-ar fi afișat contemporanilor numai cu mijloacele gazetăriei adevărate de altădată, neavând acum voința de a se adapta la noile condiții ale epocii. Vasluian de baștină, ieșean prin adopție, iubea urbea trecutului cu toate ulițele, liliecii înfloriți, teii cu aromă lirică, crinii și rozele, trăia boema sa, atât cât mai era prin anii '60-'80 ai veacului lăsat în urmă. Sincer și "naiv" ca un joc copilăresc, accepta boema nu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică lirică la întrecere cu zborul păsări și cu plutirea sincopată a fluturilor pastelați. Întorși acasă din brâul verde ideal al urbei, ieșenii parcă au un alt ritual al înțelegerii frumosului și a vieții libere, ei își deschid ferestrele caselor și mai larg pentru a pătrunde aerul, poemul și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]