17,320 matches
-
lămpi cu ulei de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure. La lumina lămpilor, am zărit numeroși lilieci uriaș de mari atârnând de bolta tunelului: ochii lor lucitori scânteiau în întuneric, iar deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din tunel, iar după aceea ne-am suit pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
piele, apoi îi făcu semn unui subaltern, apărut pe neobservate în birou, să se apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez, nici pentru mama! Domnule director, știu și cei de la Centrală, vă rog! Bărbatul cu trăsături fine, din spatele uriașului birou, se metamorfoză brusc. Un pumn puternic cutremură masa și răsturnă vaza de cristal. Era gol vasul, directorul nu suporta florile, locul acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la bancă, noi cursul nu trebuie să-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întâlnim. La un moment dat, Petrache Tălparu își dădu seama că nu mai înțelege nimic: cei doi vorbeau de sute de mii de dolari, de bani virați în afară, în bănci de care nu auzise. Se făcu mic în fotoliul uriaș din piele, cu privirea ațintită spre bărbatul elegant, bine făcut, de un calm imperturbabil. Da, era la doi pași de fostul activist de partid, care răspunsese de un județ, de sute de mii de suflete... Se afla în fața modelului pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
despart.“ „Bateți mai tare. Cineva tre buie să le bage mințile-n cap.“ „Bate tu, cucoană, dacă ești mai deșteaptă.“ Ne-am pus, într-un târziu, să tragem toți zdravăn de ușă. Mi-am amintit de povestea cu ridi chea uriașă. Probabil, la ora asta, peste tot în lume, părinții le citesc povești copiilor. Am rămas cu clanța în mână. Speriat, băiețelul a luat o la fugă. Din mașina luxoasă a coborât un domn elegant. S-a îndreptat spre noi. A
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care merge cu o pisică moartă pe stradă e foarte dubios, așa că am învelit-o în jachetă. Îmi dăduse 73 de mărci și 48 de pfenigi. Era o sumă uriașă, mai mult decât câștigam eu în două zile de muncă cu multe roți la mijloc. Și primisem banii ăștia în câteva minute. În mintea mea a încolțit ideea. Am luat hotărârea vieții mele. Prima zi a fost cea mai grea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu pot să-l iau de la petrecere tocmai acum, doar și-a pregătit atâta toasturile alea scânteietoare, e seara lui. În fond, sunt doar cinci mi nute de mers pe jos. O, Doamne, nu și pentru mine, fiecare pas e uriaș pentru omenirea cu tocuri. Atâta zăpadă, parcă nu ar mai fi călcat nimeni pe aici niciodată. Și nu se mai oprește din nins. Doamne cât sună. 11.55. Apăs butonul fără să mă mai uit și turui: Michael, zău, sosesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se renovează clădirea. M-am bucurat, crezând că este vorba de revigorare culturală, ca să aflu cu stupoare că s-a vândut unui particular care are de gând să facă un en-gros, deci comerț. De la cultură la comerț este un pas uriaș și nu În sus, În nici un caz. Nu știu a cui proprietate era clădirea, dar primăria și comitetul de cultură județean trebuiau să nu accepte acest jaf la drumul mare, indiferent de suma oferită... Și așa cum se făcea și altă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
superior strălucea ca un brad de Crăciun. Era chiar generalul. Îl recunoscu și pe primar. Bondoc, gras, transpirat, mergea de la masă la masă, se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid pe picioroangele uriașe, cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un vierme dezgolit în țărână. Nu se lăsa convertită de bunele ei intenții exprimate și nici de naivitatea și dezinteresul arătat. Știa că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai putea măsura cu bătrâna. Știa de asemenea la fel de bine că dacă în loc să fie bătăioasă și neîndurătoare, nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai ca să-i mulțumească și să-i sărute dreapta pentru tot efortul depus în folosul tuturor ! Deschideți-i porțile mânăstirii pentru ca să se bucure de rezultatul muncii ei și a soțului încă de pe acum. Eu cred că după o asemenea muncă uriașă, pentru și în favoarea omenirii, merită să-i oferim tot ce e mai frumos în această lume: un mulțumesc și o floare. și lui George Văsâi la fel. Așa cum au spus și ei, au început să vină și alții după dânșii
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
autohtone. Căldură mare, insuportabilă, termometrul depășește cu mult cele 33 de grade la umbră, înregistrate cândva pe strada Pacienței din București. Astăzi, orașul întreg pare că se coace într-un imens cuptor. Clădiri, străzi, oameni, chiar și cerul se scurge, uriaș val de lavă incandescentă. Nimic de făcut. Oricât ne-am dori sau chiar am lupta, natura se dovedește, aproape întotdeauna, mai puternică decât omul și gata să ne dea lecții, de fiecare dată. E duminică dimineața și, cel puțin teoretic
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
moarte asupra autorului. Nu numai Pirandello și-a scăpat personajele de sub control, dar și Othello l-a păcălit pe Shakespeare, și Mefisto l-a înșelat pe Goethe. Când Brecht, în Însemnările lui despre teatru, accentua ideea supradimensionării unor detalii (măști uriașe, ochi imenși), aceasta nu era doar o componentă a viziunii expresioniste, ci necesitatea de a conferi "stabilitate" iluziei, de a-i da un contur real care să amplifice concretețea vieții. Spontaneitatea se bazează pe calcul, improvizația pe regie. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment de la narcisism și grandilocvență deșănțată. Un sentiment de liniște însoțește performanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dimensiune decât aceea banală, cotidiană. El trăiește într-o dimensiune în care elementele - toate - sunt vii și dialoghează cu artistul Boancă. Din această împrejurare, care este excepțională (puțini fiind ca dânsul), a fost firesc să se creeze, aproape spontan, o uriașă poveste care îl impresionează pe artist, care se înscrie firesc în această lume mirifică. Neținând seamă de canoane rigide, nici de „învățături” tehnice, care l-ar fi fixat în dimensiuni forțate, din această lume - spațiul lui de care dispune doar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parte, focuri năprasnice, pe de alta sutele de topoare au lucrat în zeci de ani la tulpinele brazilor și au doborât la pământ și ce era bun de lucru și ce nu era, și mare și mic. [...] dintr-un brad uriaș din care, [...] s-ar fi scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
personal medical mediu, 120 de posturi de asistență medicală. Există, de asemenea, un cabinet școlar cu 2 medici și 3 personal medical mediu. Datorită frumuseților peisagistice și ale condițiilor climatice ale orașului Breaza aici sa înființat Complexul balneoclimateric “Eden”-o uriașă “uzină de sănătate”. Acesta are profil naturist și utilizează o paletă terapeutică ce include dietoterapia, fitoterapia, cărbunoterapia, helioterapia, terapia fizică sau gimnastica de recuperare, aeroterapia și nu în ultimul rând 64 terapia prin credință. Dispune de 80 de locuri și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
inimii. (De căutat biografia artistei!) Așa se întâmplă în lume: un potențial unic, de iubire și creativitate, poate fi retezat de un cancer organic, precum în cazul artistei, sau de un cancer politic, cu metastaze „galopante” prinzând în plasa lor uriașă mii și milioane de indivizi, între care a fost și P.H.Lippa. Nu știu ce-mi veni să asociez impresiile de lectură cu referințe muzicale accidentale. P.H.L nu-și complică eroii cu trimiteri... culturale. Ei își trăiesc povestea într-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus” de brațele vânjoase ale unui bărbat uriaș, căruia îi ajungea la genunchi. Simțea imediat pe față apăsarea unui obraz rece și țepos, al tatălui bucuros de regăsirea familiei după o zi de muncă în toiul iernii, la pădure. Își amintește perfect de clipa când se deschidea ușa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la urmă, pe calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la televiziune despre marea descoperire a elevilor din satul Poiana. Se și vedeau în fața microfoanelor și camerelor de luat vederi dînd interviuri, prezentînd peripețiile, lăudînd comoara de o valoare nemaiîntîlnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]