6,525 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIREA TA Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea ta străjer mi-e la fereastră Când lupii urlă în amurg pe deal De frica mă pătrunde pân-la oase Iubirea ta mi-e liniștit liman. Iubirea ta m-alintă și m-adună La pieptul tău când grele patimi ard Pe soare cald sau vreme de furtună Iubirea ta mi-
IUBIREA TA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362330_a_363659]
-
pentru cele trei stații pe care le avea de parcurs. Era aglomerat, lume amestecată, majoritari erau tinerii, mai toți, elevi de liceu. Le ghiceai apartenența socială după câte o aluzie spusă în argou, à la dirigu’ , profa, mate... Mai mult urlau decât vorbeau. Nu se auzeau, fie că aveau căștile în urechi, fie că-i împiedicau distanțele?! Când sosise toamna?! Când începuse școala?! Ceilalți călători tăceau, înghițindu-și pseudo-indiferenți obida, agresați de sunetele guturale scoase de băieții cu părul dat cu
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
ea cu sete în nespălați.Scenele se derulau rapid,cu urlete,pocnete,icnete,țipete și vaiete.Gigi icnea și el:așa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai privești?l-a întrebat nedumerită Silvica. -M-a făcut curios.Să văd cum îi termină gălbejitu pe nespălați.Că mă enervează.Îmi vine să le car și eu pumni. -Fii cuminte
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
de câte un școlar silitor pentru ora sa de română ... ) Personal, am trăit ani de-a rândul lângă personagii oculto-securiste, care nu știau altceva decât să-ți scuipe aproape zilnic obrazul și demnitatea. „Ce tot atâta puritate?” - mi s-a urlat într-o zi dintr-o gură ce împroșca bale de câine turbat la orice silabă articulată dur, atunci când puținele sale forme lingvistice lipsite totalmente de semnificații adânci țâșneau cu o viteză ametitoare din propriile-i corzi, moment teatral pentru care
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
pe crengi și pește frunzele ude zăcea - Cu fata de ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi minutul să zbărnăie-n gură de drac, Că dintr-o stâncă, sub care adâncul veghează; Doar mai lasă-mi secundă să-mi urle, apoi eu să tac, Și-apoi să simt cum pleoapa lumină forțează. Înspre ochii goliți și-necați, un înger coboară Din cerurile-n care-au pătruns flori de narcise. Mătură-mi racla, spală-mi cu lapte crucea murdară, Lasă-l
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
de băut, mi-a luat ochii și voința.... Țiganul tot țigan, încearcă totul ca să-și salveze pielea. - Am să fac tot ce-mi porunciți, domnule, dar... poate... Alături, frumoasa-i soție cu frânghiile pătrunse adânc în carne, se zvârcolea și urla de durere și spaimă de ce va urma. Aștepta cu sufletul la gură, sigură că, după ce va termina cu țiganul, bărbatul o va omorî. Își dădea seama că merită să plătească nebunia care a dus-o la dezastru. Colonelul abia abținându
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
voiam să-ți dau oglinda ce lacrima usucă. - Mă simt iar întuneric și marea-i volburată... - ... să nu încerci minunea s-o măsuri c-altădată. - Ba mi-ași zvârli chiar umbra, nimic să nu mă ție, ca să alerg spre Tine, urlând de bucurie, mi-ar fi cărarea mării văzduh ce zarea zboară! - ...mă mai iubești tu, Petre? te-ntreb a treia oară. ORFEU MERGEA CU FAȚA ÎNAPOI (Floricăi Bațu Ichim la trei ani orfeici) Eu știu, grăi Euridice, un loc ce
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
ieri îi invidiam că păreau deștepți și maturi azi râd de ei ca de o curcă plouată fiindcă te știu iubito nu-ți plac curvele masculine dar cel mai mult m-a scârbit tipul acela care se dă parlamentar și urlă pe toate antenele că vrea să facă un partid a cărui grijă unanimă va fi cea a omului de rând și uite la el, ce grijă are bastardul! are grija ta, de parcă tu ai fi o femeie de rând, băga
IUBITO, TI-AM SPART PAROLA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361209_a_362538]
-
apune ochii- albaștri Nimic din ce-am iubit nu mai iubește Iar eu îmi caut umbră-ntre sihaștri Acolo nu m-atinge nici minciuna Și nici iubirea nu mă mai rănește Eu sunt doar VioDor și nu nebuna Ce-și urlă visele și le îmbătrânește Referință Bibliografică: Viodor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VIODOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361233_a_362562]
-
atent. Odată s-a înverzit la față și a sărit în picioare. În clipa aia, hop și Ionuț cel viteaz și mămica lui de aur. Parcă era la București copileșu acum vreo două minute, ai?! Mămicuța era pe canapea și urla că a orbit. Mămicuțo, ce ai? Ce are mămicuța mea? se lamenta zelosul imberb. A luat-o în Mercedes și a dus-o la București. A doua zi apare madama acasă cu ochelari pe nas, cu niște lentilele groase cît
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul mamii, ce s-a întâmplat? Elena se apropie de ea și o luă de deasupra cadavrului, o așeză pe un scaun și-i spuse: - Geta, băiatul tău s-a electrocutat, nu am putut să îl
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
des întâlnite în literatura de detenție sunt: damnarea la un iad pe pământ și moartea continuă; de aici și leitmotivul „Eli, Eli, lama sabahtani” (vezi poemul lui Ionel Zeană, „Golgota românească”); irosirea tinereții (Simțim în gură gust de vis amar,/ urlăm ca lupii între patru muchii,/ am vrut să biruim văzduhul - dar/ ne-au biruit, în închisori, păduchii. (...),Andrei Ciurunga, „Penitenciarul Brăila, 1945, poem din închisoare”, p. 160); cimitirul închisorii (Azi dormim pe câte-un șir,/ fără cruci, fără sicrie./ Pace
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
a vindecat apoi pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi în jos. Ne-am rugat și am văzut cum, la clipeala ochiului, mușchiul lui a prins iarăși putere. A sărit din pat, a început să facă genuflexiuni și să urle în gura mare: „Dumnezeu m-a vindecat! Cristos m-a vindecat!”. Ceea ce n-a putut omul, a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, pentru că în sângele lui Isus Cristos este putere. ........................................................................................ Se spune că Michelangelo se plimba cu un prieten, iar
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai venit să ne mai vezi? Noi o ducem foarte bine nimenea nu ne mai sapă nu ne trebuie nimica poate cîteodată apă.” Mă
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUPĂRAREA LUI BOSCHITO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Boschito mârâie la oameni pentru că l-au supărat și, după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat... Strămoșii săi au fost mai liberi și se plimbau noaptea prin sat ori se distrau grozav de bine pe ulițe, în lung și-n lat... Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
sunt de piatră! Timpul se măsoară în frunze care cad. Copilul strigă la stele. Cerneala se varsă pe străzi, pe copaci, pe zidurile albe ale caselor, în iarba aurie, pe mâinile tale încrucișate. În casa bunicilor e liniște. Singurătatea mea urlă la lună. Bunicul, cu părul nins și ochi căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
și cade. Mintea omului a ajuns la un impas. Nu mai gândim, nu mai citim o carte, mergem doar la cârciumă și adunări electorale unde se capătă ceva. Teatre, cinematograf nu mai există. Au fost înlocuit de ANTENA 3 care urlă ANTIBĂSESCU. La atât se reduce cultura poporanilor de rând. Unde este cultura muncii? Dumnezeu ne spune să ne ajutăm singuri ca să ne poată ajuta. Cum poate oare Dumnezeu să-ți dea avere dacă nu te ajuți și singur cumpărând cel
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
pleci, dar eu...” Praporică ăsta era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
devenise sclavul ighemonicului, iar furnica îl tortura cu o evidentă plăcere de parcă ar fi știut ce se întâmplă. Disperat, după ce se termină de intonat Marele Imn, împăratul, spre uimirea tuturor, fugi către o încăpere secretă a catedralei, încercând să nu urle de durere. Marele Medic împreună cu Marele Șambelan îl urmară. În cameră îl găsiră pe împărat fără pantaloni, fără izmene, având însă coroana și tunica de ceremonie, scărpinându-se inghinal și călcând în picioare ceva ce numai el vedea. Cei doi
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
ale Politehnicii, îngerul meu păzitor mi-a îndrumat pașii către singura specialitate unde nu era nevoie decât de un pix, pe vremea aceea și de tastatură, astăzi. Fără unelte și aparate de măsură, că am două mâini stângi. Să tot urli și să plângi, Inginer cu două stângi. Știți ce scule știe el? Windows, Google, Word, Excel. Dacă e să fiu sincer, am început să mă simt depășit și la tastatură. WORD-ul, care pare cel mai simplu program, îmi corectează
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în lume doar viermii cum mănâncă [24] E-o așteptare albă ca și cum ar ninge golul ce spre centru-i viscolește urlând pietrele așteaptă-n sine marginile luminii un Cal Troian visează în golu-i orice gând [25] America ce fuse Calul Troian al lumii Columb și astăzi pare ochiul acestui Cal America ea însăși își inventează-n sine în clipa asta Calul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]