200,946 matches
-
Firesc, și simplu, și uman". Recuperez, de aceea, firescul din paginile memorialistice ale lui Peltz. Călătoriile lui Slavici, pe care Peltz le-a ascultat povestite, istorisirile despre cărți vechi, scoțînd din el pe anticarul amator, impresia morții aceluiași Slavici. Pe urmă, munca la Gazeta ilustrată, înflorind fotografiile cu texte explicative, și întîlnirea cu Rebreanu. Ceva din atmosfera de la Sburătorul, tablou de epocă pe care vremurile de după '60 nu-l deranjează deloc, trece prin rînduri. Lume literară nesiluită de nimeni și nimic
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
profund afectată de cele două regimuri totalitare ale secolului XX. Pe vremea Protectoratului german, copil fiind, fusese deportat, împreună cu părinții și cu un frate mai mic, în lagărul de la Terezín, organizat în interiorul fostei cetăți Theresienstadt, înființată cu două secole în urmă de împărăteasa Maria Teresa. Deși majoritatea rudelor și cunoscuților au murit la Auschwitz și în alte lagăre, familia Klíma a supraviețuit condițiilor inumane de la Terezín și, după eliberare, în mai 1945, s-a întors la Praga. Atras din copilărie de
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
am fost eu în stare să înțeleg, îmi amintesc însă că atât călătoria până aici, cât și ciudata ședere într-o încăpere plină de femei străine, mi s-au părut de-a dreptul o excursie excitantă, poate ușor periculoasă. La urma urmei, și contele Monte Christo a stat în închisoare, însă eu nu eram sigur dacă mă aflu într-o închisoare adevărată, fiindcă aveam voie să alerg pe coridoare sau chiar prin curte." În evocări concise, aproape laconice, își fac apariția
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
fost eu în stare să înțeleg, îmi amintesc însă că atât călătoria până aici, cât și ciudata ședere într-o încăpere plină de femei străine, mi s-au părut de-a dreptul o excursie excitantă, poate ușor periculoasă. La urma urmei, și contele Monte Christo a stat în închisoare, însă eu nu eram sigur dacă mă aflu într-o închisoare adevărată, fiindcă aveam voie să alerg pe coridoare sau chiar prin curte." În evocări concise, aproape laconice, își fac apariția, în fața
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
cu pretenții și arivist, purtînd numele poetului exilat Ovidiu, în cronica lui despre culegerea de nuvele intitulată întîmplări dintre amurg și noapte, m-a criticat violent pentru dragostea mea față de animale, pe două coloane! (...) Și problema era în cele din urmă pusă astfel: - Dacă pretinde că-i plac animalele, de ce nu și-a luat un pechinez în locul dogului german? Asta da, perfidie. Din cauza asta, eu nu sînt doar perversă, ci și fascistă!" în opoziție cu Crohmălniceanu și compania "realist-socialiștilor", prozatoarea evocă
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
câte o oglindă, și își aranjează părul, deși nu-i nevoie. Și Valeria se uitase la mine, cu complicitatea celor vii, care au de a face cu ins pe ducă. Cu mirare, deci, întrucât doar cu vreo unșpe ore în urmă, cu Octav făcusem bancuri, prefăcându-mă. Ca într-o veșnică întoarcere, expediție în interior... Pe catafalc, el zâmbea, puțin încurcat. Cum face fizionomia pielii umane, încă intactă, încă vie, parcă, cu ale ei. Iar cei ce mor de inimă, se
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
excavînd numai acele nuanțe ce țin strict de limitele problemei alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în adîncul ei. Analiza aceasta prin înșurubare va duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
Rodica Zafiu E foarte greu să prevezi schimbările lingvistice: ipotezele despre evoluția viitoare a limbii sînt adesea infirmate și răsturnate spectaculos de desfășurarea reală a faptelor. Cu un an în urmă, discutam în această rubrică despre denominarea monedei naționale și despre desemnările oficiale și populare pe care le primea noua unitate monetară ("Leu greu", în România literară nr. 13, 2005). Comparam atunci sintagmele leu nou și leu greu și mă întrebam
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
ca și clădirile de piatră pecetluite cu vulturul rășchirat și, ca și la dânsele, se amestecă o întipărire de sălbăticie ciudată, venită din locuri foarte depărtate. Barbari năvălitori, mulți, foarte mulți, având încă mai mulți, mii de mii, miriade în urmă, par că trec printre ziduri ciclopice și monumente de Faraoni, făcute cu munca robilor și legate cu sângele lor. Casărmi în toate părțile, musici care încearcă imnuri războinice, ofițeri în grupe strălucitoare, sau singuratici, pe jos, în trăsuri, pe velocipede
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
numele lor se află pe indicatoarele străzilor, pe tăblițele de la intrarea în localități și pe frontispiciul școlilor din Banat, puțină lume ar putea să spună ceva despre operele lui Nicolae Stoica de Hațeg, Eftimie Murgu, A.C. Popovici (în anii din urmă opera politică a acestuia a fost redescoperită cu uimire, în condițiile redesenării contururilor Europei), Ioan Popovici Bănățeanul, George Augustin Petculescu, Victor Vlad Delamarina (celebrele sale versuri în dialect bănățean au fost pentru mulți o invitație la a-l bagateliza ca
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
din nevoia de mituri culturale de care Provincia a dus întotdeauna lipsă" (p. 227). Dacă Lenau s-a născut într-un sat din Banat pe care l-a părăsit la vârsta de un an, fără ca opera sa să păstreze vreo urmă, mult mai aproape de spritualitatea bănățeană este marele prozator sârb Milos Crnjanski, cel care și-a făcut studiile la Timișoara și își petrecea vacanțele la Buziaș. Cartea lui Cornel Ungureanu nu urmărește să stabilească priorități și ierarhii noi la nivelul literaturii
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
eveniment muzical stârnește reacția - chiar și intuitivă - a publicului. Este drept, publicul nostru de concert etalează reacții prioritar intuitive. Viața muzicală dispune, la noi, de o tradiție limitată de nici două secole. Și totuși, ne aducem aminte, cu decenii în urmă, chiar și în anii '50 sau '60, puteai întâlni la Ateneu melomani care urmăreau concertul cu partitura în mână, iar programele de sală - inclusiv la Operă - includeau notații de portativ ale temelor muzicale. Și astăzi, în centrul, în vestul Europei
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
de cîteva "întîlniri esențiale", precum cele cu episcopul Justinian al Maramureșului care l-a hirotonit diacon, cu Ioan Alexandru care i-a adresat rînduri "de îmbărbătare", cu arhiepiscopul Bartolomeu care l-a chemat "să-i fie alături", în cele din urmă hirotonindu-l preot, dar mai cu seamă cu N. Steinhardt, figura providențială a vocației și existenței sale. în numeroase pagini, amintirea lui N. Steinhardt se dovedește vibrantă: "Am dobîndit ceea ce nu dețineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
lui Henri Michaux (...). N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri. întîlnirea noastră mi-a garantat de la bun început că pot conta pe o însoțire de durată care în cele din urmă a devenit și ucenicie și ascultare și, deopotrivă, prietenie". Pe de altă parte, preotul Pintea a resimțit o chemare irezistibilă către literatură. Distanțîndu-se în această privință de personajul lui Bernanos, căruia "îi era groază de preotul literat", d-sa socotește
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
unor clerici cu păgubos exces de zel. "Ahtiat după valori culturale", pur și simplu "înnebunit" de poezia optzecistă, taxat el însuși, în calitate de poet, de către Laurențiu Ulici drept "un optzecist întîrziat", autorul vădește tactul de-a nu confunda valorile. Realizează, pe urmele lui Mircea Eliade, că harul divin poate fi implicat în orice valoare spirituală. Curiozitatea intelectului îl mînă către bogate lecturi care nu contravin posturii de sacerdot, ci îi amplifică negreșit orizontul, o înzestrează cu o mai complexă cunoaștere a materiei
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
multă vreme subapreciată tocmai pentru că era diferită de ceea ce creaseră în tinerețe... În fine, există o întreagă pleiadă de plasticieni a căror inventivitate creatoare și capacitate de reînnoire s-au epuizat mult înainte de sfârșitul unei cariere îndelungate. Printre aceștia din urmă, alături de Ensor, Derain, De Chirico, Chagall, se numără și Edvard Munch (1863-1944). În consecință, o retrospectivă Munch organizată de Muzeul de Artă Modernă din New York nu a inclus decât puține lucrări din a doua parte a carierei pictorului norvegian propunând
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
plătit prea scump talentul de spadasin al cuvântului și martirizat de cuvânt. în Frații Karamazov, starețul Zosima interpretează, pentru Ivan, atitudinea martirului care "simte un fel de satisfacție să ia în deriziune propria deznădejde, tot din deznădejde". în cele din urmă, râsul e pentru Sîrbu o soluție de dominare a disperării și a cauzelor ei. Are aceeași funcție, ca și ironia. Cum nu o dată o spune, Sîrbu avea acel l^esprit drôlatique, descoperit și de Blaga, ca dat nativ al "bufonului
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
adaptarea lui la nevoile producției filmului scoate capul alt strat. Cum el, anume Steve Coogan, stă la baza legăturilor fine care se țes între straturi, are un "tour de force" de prestat, plus că operatorul de imagine e mereu pe urmele lui cu aceeași cantitate de rigoare și obsesie ca o femeie îndrăgostită. Pe de altă parte, trebuie spus sus și tare că Winterbottom și-a asumat un risc consistent. Printre cei care se ocupă de ecranizare, nu toți au citit
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
deceniului patru e, de fapt, un anonim. Totuși, își dă, ici și colo, importanță, își ia refuzul în serios: "scuip cît pot, din fundul inimii, spre soare." Spurcarea exteriorului, sau eliberarea de interior, care se rupe și se-aruncă? La urma urmei, greu de spus. Doar că, Hamlet vorbind cu propria-i fantomă (,o oboseală hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele interioare și
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
patru e, de fapt, un anonim. Totuși, își dă, ici și colo, importanță, își ia refuzul în serios: "scuip cît pot, din fundul inimii, spre soare." Spurcarea exteriorului, sau eliberarea de interior, care se rupe și se-aruncă? La urma urmei, greu de spus. Doar că, Hamlet vorbind cu propria-i fantomă (,o oboseală hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele interioare și le
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
nimeni nu-i spusese că ar fi suferindă cu inima, începe brusc să se simtă rău. Forța de sugestionare a verdictului medical pus de clarvăzător este atît de puternică că doamna începe să îngaime cîteva cuvinte bîlbîite, pentru ca pînă la urmă să confirme nu numai că suferă de mult cu inima, dar că pe deasupra extrasistolele și tahicardia au apucat-o chiar acum, în timpul emisiunii. "Dar cu coloana de cînd aveți necazuri?" De astă dată telespectatoarei începe să-i fugă pămîntul de sub
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
scenă de teatru sau de operă, ale relației dintre ucenic și discipol, ale relației regizor-actor, se explică sieși. Își explică forme ale sinelui. Scrie cu fața spre una din ipostazele sinelui mărturisit aici. Se privește privind în jur, privind în urmă. Artistul și omul se însoțesc pe acest drum, cedîndu-și unul altuia partitura protagonistului. Cred că autorul a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru noi tiraje. Emoționant
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
este intelectualul puțin bizar, rupt de viața socială, care trăiește mai mult în amintire. Poartă în suflet Portugalia tinereții sale, pentru el timpul a înghețat în Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la care visa în urmă cu un sfert de veac. După ce se stabilește în Portugalia are șansa de a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
de la ora 14 și ceva din Cluj către București, ajungînd în capitală abia la 7 AM luni și nereușind să termin articolul, ultima jumătate a acestei pagini vă va lămuri cărui entretien notabil îi datorez întîrzierea și, în cele din urmă, absența din ediția trecută. La un moment dat = o seară de ianuarie din 1937, un Hamlet (Laurence Olivier) și un Laertes (Michael Redgrave) se duelau. O luptă care a fost - nu eu zic asta, ci eroina acestui articol - una dintre
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]