7,316 matches
-
ieșea oricum, chiar lup să fi fost, se uită oleacă într-un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lup să fi fost, se uită oleacă într-un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Demeter, în cuvinte puține, dar simțite, au toastat în cinstea autorilor, urându-le viață lungă și puterea de a termina acest serial. A urmat un scurt, dar reușit program artistic susținut de grupul de cadâne din episoadele 37-40 și de ursul din episodul 30. Ospățul a decurs într-o atmosferă de caldă voie bună. Episodul 201 ROMA Roma! Simpla rostire a acestui nume, ce începe cu rostirea amenințătoare a „r”-ului și se sfârșește domol, dulce-senzual, ca o mângâiere, provoacă fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de argint, mică și delicată, se plimbă, învârtindu-se, peste tot. El, primul vestitor, mic și plăpând, a scos căpșorul de sub plapuma de nea. Fluturașii cei zglobii stau la rând pentru a fi pictați în culori deosebite de minunata primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino, ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai astmaticii, perioade pentru albi, perioade pentru negri, pentru Înalți, pentru scunzi, moartea parcă și-ar alege victimele pe căprarii. Planificarea, spune Nino, fiecare specie cu exterminatorul ei: morcovul cu iepurele, iepurele cu vulpea, vulpea cu lupul, lupul cu ursul, ursul cu vînătorul, sau mai exact, necalificatul cu calificatul, calificatul cu șeful, șeful cu directorul, directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îmi spuneam eu. Asta nu înseamnă că numele nu pot fi transcrise, pentru că ele pot fi transcrise. Dar cine o face, minte. Nu recunoaște ceva, te înșală. Pentru că vechiul nume se ascunde sub cel nou, în taină. Simțeam că un urs e mai legat de numele său decât de forma pe care i-a dat-o taxidermistul și, înainte de a fi părăsit institutul, am luat un sac pentru cartofi, ceva de cusut și l-am ușurat pe Gedeon de surplusul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sac pentru cartofi, ceva de cusut și l-am ușurat pe Gedeon de surplusul său de iarbă de mare. Cred că, în afară de Adél, nimeni nu a observat asta vreodată. Și iată că, după săptămâni de zile, nu pot chema un urs pe numele de Gedeon. Pentru că asta ar însemna să scot din el o mulțime de paie, ceea ce ar influența negativ mersul afacerii. Așadar, din voința profesorul Angelo, trăiam în mijlocul unei colecții remarcabile. Dar ar fi nedrept să spun că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
balneară. Să aștepte și ea împreună cu mine. — Nu de mine o să ai tu acum nevoie - mi-a spus ea. Și am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
socială din Piața Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui, mi-a povestit apoi de multe ori că, la începutul începuturilor, el a frunzărit și a analizat revistele din toate țările, Doamne iartă-mă, mai dezvoltate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul, pe care i-a împușcat cu mâna lui. Iar la sfârșit a insistat să sfințim casa. N-am reușit să-l fac, cu nici un chip, să renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja toți cei de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile ca să-i fac să uite seara aceea. Iar acum, hai să-ți arăt ursul. S-ar putea să fie chiar bunica sau străbunica celui pe care-l fugărește Amália uneori. Deci numai atâta am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o copilărie adevărată. Pizda mă-sii de viață, dați-mi voie să-mi definesc copilăria prin aceste bucurii de doi bani, ca astea, deși, cronologic, nu e tocmai corect. Cred că am rămas acolo fiind că Engelhard mi-a arătat ursul. Pe care nu l-aș fi putut boteza Gedeon, pentru că asta ar fi presupus să-l supun la o cură de slăbire temeinică. Ar fi trebuit să scot din el vreo doi saci de paie, ceea ce ar fi dăunat serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
boteza Gedeon, pentru că asta ar fi presupus să-l supun la o cură de slăbire temeinică. Ar fi trebuit să scot din el vreo doi saci de paie, ceea ce ar fi dăunat serios întregii afaceri. Să te pozezi cu un urs slab nu-i nici o scofală. Eram un ucenic trup și suflet. Ceea ce îi făcea mare plăcere lui Engelhard, fără să forțeze nota. Uneori mă trimitea să mă odihnesc sau sus, în bibliotecă; pentru că acolo, jos, pe raftul patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]