4,445 matches
-
Dispariția cailor, pângărirea apelor, împuținarea florilor sunt efectele unei mentalități nu mai puțin barbare decât cea care îndemna la arderea și osândirea cărților. Barbaria e pustiitoare din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opacității și consistenței pozitive a realității. Realitatea e „plată” și „vulgară” numai pentru cine nu știe să privească (nu vreau să spun mai mult), iar „evadarea” din ea și plutirea pe „aripile” fanteziei nu duce altundeva decât la foarte insipide utopii. Insist foarte mult să nu fiu greșit înțeles; nu uit nici un moment de fantezia shakespeariană, nici de basme și mituri, nici de legende. Nu-l uit nici pe E.T.A. Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unii sau alții dintre noi pot avea vreo eficacitate; nu știu nici măcar dacă astfel de soluții există. Cine știe ce ne rezervă viitorul! Nu cred în dezvoltarea liniară a premiselor pe care le oferă stadiul de azi al tehnicii. Nu cred în utopiile anticipației. Dar dezvoltarea unor fenomene care au cauze obiective nu poate fi împiedicată nici prin deziderate, nici prin decizii. Și nici nu cred că se pune aici problema de optimism sau pesimism. De unde putem ști ce forme va lua acea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
reflex al istoriei politice, acela de a se Încredința șirului de biografii la „nivel Înalt”. Titlurile celor 8 capitole ale cărții se grupează În jurul cîtorva poli explicativi: tragedia (războiul), mitul (indigenizarea comunismului În anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
își va urma sminteala nobilă, va fi înghițit în pântecele Leviatanului sau îl va întâlni pe urmașul cavalerului Amadis de Gaula plutind pe un vas fantomă. Ajuns în Lumea Nouă, Cavalerul Tristei Figuri va da semnalul începerii unei noi Reconchiste. Utopia va sfârși înecată în sânge, iar cavalerul se va topi în finalurile multiple, mișcătoare ale apocrifei. Alte povestiri imaginează finaluri necanonice ale luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul sau versiuni ale unui nou potop, corupt, inventează narațiuni de asemenea necanonice în jurul
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
volum ca istoric literar, cu monografia Traian Demetrescu, apărută în 1956. Prima carte de versuri, intitulată Incunabule, îi este editată târziu, în 1969. Urmează Ceremonia faianțelor (1971), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) și Ora reveriilor (1989). O antologie de autor, Utopia nopții, îi este tipărită în 1998. Versurile târzii sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
simbolismului românesc, București, 1981; Sensuri moderne și contemporane, București, 1982; Poveștile de la ora șapte, București, 1983; Dimitrie Stelaru, București, 1984; Spațiu etern, București, 1985; Ora reveriilor, București, 1989; Infernurile noastre, București, 1993; Galaxia Eros, Galați, 1997; Cafeneaua literară, București, 1997; Utopia nopții, cu o scrisoare a lui G. Călinescu, București, 1998; Ion Caraion, București, 1999; Vesperalia, București, 1999; Eminescu în timp și spațiu, București, 2000; Generația literară a războiului, București, 2000; Viața lui Marin Preda, București, 2003. Ediții: Ion Minulescu, Opere
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
critic al autorului. Recanonizarea lui Odobescu din Istoria critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială, cadrul cosmic, filosofia și finalmente modelul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
VI: O ușă abia întredeschisă, București, 1986, vol. VII: Desenul din covor, București, 1988; Prelegeri de literatură română comtemporană. Autori și opere. 1944-1974 (în colaborare cu Dumitru Micu), București, 1974; Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Sadoveanu sau Utopia cărții, București, 1976; Arca lui Noe, I-III, București, 1980-1983; Despre poezie, București, 1987; Istoria critică a literaturii române, I, București, 1990; Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea, București, 1991; Cărțile au suflet, Iași, 1995; Arhivele Paradisului. Un dialog
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
punea paza pădurilor mari, oamenii care trăiau În vecinătate continuau să Își pască acolo animalele, să taie lemn de foc și surcele, să fabrice cărbuni și să folosească pădurea astfel Încât să Împiedice realizarea deplină a proiectului silvicultorilor. Deși, asemenea tuturor utopiilor, silvicultura științifică nu și-a atins scopul, rămâne important faptul că a reușit parțial să Își lase amprenta asupra aspectului pădurilor. Principiile silviculturii științifice au fost aplicate, aproape tot secolul al XIX-lea, cu toată rigoarea posibilă, În majoritatea pădurilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
militari și civili să accepte orice documente, cerere sau act În care nu erau folosite numele oficiale. Toate documentele În care se Întrebuințau alte nume erau nule și neavenite. După cum era de așteptat, În practică, lucrurile erau foarte diferite de utopia administrativă a lui Claveria privind o comunitate lizibilă de contribuabili Înregimentați. Faptul că au supraviețuit supranume de origine nespaniolă, precum Magsay sau Macapagal, arată că o parte a populației nu a putut fi niciodată supusă acestui exercițiu. Funcționarii locali trimiteau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau pasivă, lipsită de capacitatea de a opune rezistență planurilor. Ideologia modernismului extrem pune la dispoziție dorința, statul modern oferă mijloacele de a acționa conform acesteia, iar societatea civilă neputincioasă reprezintă terenul nivelat pe care să se poată clădi (dis)utopiile. Ne vom Întoarce la premisele modernismului extrem, Însă este important să precizăm mai Întâi că multe dintre calamitățile susținute de stat În secolul al XX-lea au fost opera unor conducători cu planuri utopice grandioase pentru societatea lor. Se poate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În ceea ce privește munca, obiceiurile, stilul de viață, conduita morală și viziunea oamenilor și au lansat ceea ce Václav Havel numea „arsenalul ingineriei sociale holistice”. Aspirațiile utopice per se nu sunt periculoase. După cum remarca Oscar Wilde, „o hartă a lumii care nu menționează Utopia nu merită nici cea mai mică atenție, fiindcă ea omite tocmai țara În care debarcă Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor elite conducătoare nepreocupate de democrație și de drepturile civile, care vor folosi, cel mai probabil, puterea nelimitată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și protecție. În al doilea rând, trebuie menționat că noi suntem cu toții, În nenumărate privințe, beneficiarii diverselor proiecte extrem-moderniste. Modernismul extrem al secolului al XX-lea Ideea unei reorganizări complete și raționale a unor Întregi sisteme sociale pentru a crea utopii „realizabile” este, În cea mai mare măsură, un fenomen caracteristic secolului al XX-lea, când o serie de circumstanțe istorice par să fi fost deosebit de favorabile ideologiei modernismului extrem. Printre acestea, s-au numărat crizele puterii statale (de pildă, războaiele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
strict administrativă, având așadar un singur scop, munca de proiectare a fost mult simplificată. Brasília ca negare (sau transcedere) a Braziliei Brasília fost concepută de Kubitschek și de Costa și Neimeyer ca un oraș al viitorului și dezvoltării, ca o utopie realizabilă. Nu avea nici o legătură cu obiceiurile, tradițiile și practicile din trecutul Braziliei sau din celelalte mari orașe ale țări, Săo Paulo, Săo Salvador și Rio de Janeiro. Ca pentru a accentua acest lucru, Kubitschek Își numea reședința din capitală
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
foarte semnificativ. El este și titlul unui extrem de popular roman a lui Nikolai Cernâșevski, În care un „om nou” din cadrul elitei intelectuale se hotărăște să distrugă vechea ordine, iar apoi să conducă țara În mod autocratic, pentru a instaura o utopie socială. Aceasta fusese cartea preferată a mult adoratului frate mai mare al lui Lenin, Aleksandr, executat În 1887 deoarece complotase Împotriva vieții țarului, și a rămas cartea favorită a lui Lenin chiar și după ce a devenit marxist: „m-am familiarizat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aspră (căci muncitorii Înarmați sunt oameni ai vieții practice, și e cert că nu vor Îngădui să se glumească cu dânșii), Încât necesitatea respectării regulilor simple fundamentale ale oricărei comunități umane va deveni foarte repede o deprindere”. Dincolo de faptul că utopia lui Lenin este mai egalitaristă și plasată În contextul unei dictaturi a proletariatului, similitudinile dintre ea și modernismul extrem al lui Le Corbusier sunt evidente. Ordinea socială este concepută ca o enormă fabrică sau un mare birou - „o mașină bâzâind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
arhitectul elvețian nu au fost singurii care au Împărtășit această viziune, Însă influența lor a fost excepțional de puternică. Asemănările dintre ei ne reamintesc cât de subjugate erau atât stânga socialistă, cât și dreapta modelului standard de organizație industrială modernă. Utopii comparabile - „un vis privind un socialism birocratic, egalitar, militar și autoritar care să admire deschis valorile prusace” - se Întâlnesc și la Marx, la Saint-Simon și În literatura SF, care era extrem de populară În Rusia acelei vremi (este vorba mai ales
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Stites sugerează că există un fel de relație inversă Între aspectul exterior al ordinii și scopul afișat, pe de o parte, și cvasi-anarhia ce domnea În societate În general, pe de altă parte: „Așa cum s-a Întâmplat În cazul tuturor utopiilor de acest gen, organizatorii Își descriau planul În termeni raționali și simetrici, În limbajul matematic al urbanismului, al cifrelor de control, statisticii, proiecțiilor și ordinelor precise. Ca și În cazul proiectului coloniilor militare, cu care planul urban se asemăna vag
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
orașe extrem-moderniste perspectiva aeriană asupra capitale administrative estetica segregarea funcțională În simplitatea geometrică a ierarhia funcțiilor În proiectele nerealizate ale lui Le Corbusier clădiri prefabricate În proiecte de curățare a mahalalelor din inconsistența scopul transcendental al zonele neplanificate ale ca utopie ordinea vizuală vs. Ordinea trăită vezi, de asemenea, Brasília; Chandigarh Cetățenie Clark, T.J. Claveria y Zaldu, Narciso Clay, Jason Colbert, Jean-Baptiste Cooperative limita recoltelor potrivite pentru cooperativele Potemkin În satele tanzaniene Colectivizare atracția americanilor față de restructurarea zonelor rurale de către bolșevici
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Thomas Morus, de exemplu, erau proiectate să fie perfect uniforme astfel Încât „acela care cunoaște unul dintre ele să le cunoască pe toate, Într-atât de asemănătoare să fie, mai puțin acolo unde natura terenului nu permite acest lucru” (Thomas Morus, Utopia, citat În ibid. p. 327). Sankt Petersburgul este cel mai uimitor exemplu de capitală utopică planificată. Este o metropolă pe care Dostoevski o numea „cel mai abstract și mai premeditat oraș din lume”. Vezi Marshall Berman, All That Is Solid
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și un nou popor. Václav Havel, discurs ținut la Victoria University, Wellington, Noua Zeelandă, la data de 31 martie 1995, reprodus În New York Review of Books 42, nr. 11, 22 iunie, 1995, p. 36. Citat În Zygmunt Bauman, Socialism: The Active Utopia, Holmes and Meier, New York, 1976, p. 11. Pentru o discuție remarcabilă privind originea intelectuală a ecologismului, vezi Douglas R. Weiner, „Demythologizing Environmetalism”, Journal of the History of Biology 25, toamna 1992, pp. 385-411. Vezi Michael Adas, Machines as the Measures
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Publishers, New York, 1929, p. 28. Citat În Robert Conquest, „The Somber Monster”, New York Review of Books, 8 iunie 1995, p. 8. știm, de asemenea, că Lenin admira și o altă operă utopică, Orașul soarelui de Tommasso Campanella, care descrie o utopie religioasă ce conține puternice elemente pedagogice și didactice menite să modeleze mințile și sufletele cetățenilor. Metaforele clasei și cazărmii se potriveau perfect cu reputația lui Lenin În cadrul partidului, unde tovarășii Îl numeau „germanul” sau „Herr Doktor” ca o aluzie nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
University Press, Princeton, 1978. În urma unei vizite În Uniunea sovietică, H.G. Wells scria plin de entuziasm despre conversația avută cu Lenin În octombrie 1920: „Lenin, care, ca un bun marxist ortodox, Îi denunță pe toți «Utopiștiiș, a cedat În fața ultimei Utopii: cea a specialiștilor În electricitate” (Russia in the Shadows, George H. Doran, New York, 1921, p. 158). Lenin, The Agrarian Question, p. 46. Astăzi, ne este ușor să uităm cât de uimitoare li se părea electricitatea celor care vedeau așa ceva pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Velea, Banchetul, București, 1985, 43-106; Mircea Iorgulescu, Meandrele confesiunii, RL, 1989, 20; Ioan Holban, La stânga, unde-i inima, CRC, 1989, 28; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 214-223; Ierunca, Dimpotrivă, 254-257; Gheorghe Grigurcu, Dificultatea desprinderii de „Idee”, RL, 1996, 11; Daniel Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un sâmbure tare, ALA, 1998, 422; Estetică și moralitate. Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață, îngr. și introd. Marin Diaconu, București, 1998; Ion Ianoși. O viață de cărturar, îngr
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]