7,058 matches
-
de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului, dimpotrivă, uzând mai mult formule deja încercate, devenite manieră. În pofida unor momente inegale, lirica semnată de N. respiră vitalitate, într-un discurs cu amprentă personală, nuanțat și fastuos. SCRIERI: Cuvintele, frumoase flori, București, 1972; Biciul albastru, Cluj-Napoca, 1974; Inorogul alb, București, 1976
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
funciară dintre cuvânt și real, dintre viață și tot ce ține de sfera lingvisticului. E o poziție opusă autenticismului propovăduit de scriitorii interbelici. Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade și ceilalți credeau și ei că, folosit într-un anume fel, uzat de instituția literaturii și de convențiile retorice curente, cuvântul poate deveni pervertitor. Dar își păstrau încrederea în posibilitatea unei narații directe care, ocolind artificiul, ar avea, totuși, forța să transcrie, să stenografieze, să radiografieze realul. Povestitorii și ascultătorii-anchetatori din romanul
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări și instituționalizare. Al treilea tip ideal al modernității este Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
schimbat. Subiecții din această categorie au În codul genetic datoria „de a spune”, de a transmite practicile moștenite, dar și consemnul de a nu se lăsa convinși să accepte influențe, schimbări ideologice sau de conduită. Ei știu că fascinează și uzează de această știință. Cei ce studiază clasele superioare știu ca tinerii sunt obligați să Întreprindă o călătorie de inițiere, o „mare călătorie” pentru a cunoaște și a se cunoaște, pentru a se confrunta cu ceilalți. Modelul acesta a fost transmis
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea și cu ideologia ei denotă modernitate. Apelul la înțelepciunea celor vechi ține de tehnica umanistă a cercetării tradițiilor Antichității. Uzând de seriile de maxime și sentențe - așa cum face în capitolul Cartea să începe pentru cinstea icoanelor -, autorul se întâlnește cu modalitatea, practicată asiduu de umaniștii italieni, datorită căreia au ajuns în timpurile moderne numeroasele liste de citate, maxime, exemple și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
puțini și nu de mâna doua, fiindcă ei se numeau Alexandru Paleologu, Al. Zub, Al. Ivasiuc, I. D. Sârbu, erau strașnic păziți, ca să nu își manifeste în vreun fel gândurile, să nu converseze, să nu-și arate cunoștințele, să nu uzeze de limbile străine pe care le cunoșteau. Însă ei izbutesc să își păstreze nealterată demnitatea și, ca să-și deghizeze nefericirea, țin în secret conferințe, schimbă idei. Al. Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
într-o poezie bogată în semnificații umane și diversă sub raportul formulelor i-l oferă o călătorie în Japonia, unde urmele catastrofei nucleare de la 6 august 1945 erau încă vii la Hiroshima. Poemul Surâsul Hiroșimei (1958) realizează o panoramă apocaliptică, uzând deopotrivă de reportajul modern și de viziunea dantescă, îmbinând visul, reveria și realitatea de infern din „a XX-a vale” a plângerii, „ascultând” corul vocilor celor neantizați într-o fracțiune de secundă și alăturând vocea poetului, solidar cu ei în fața
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
testul consubstanțialității cu liturghia eclezială. În situațiile fericite, „reprezentarea” devine o actualizare a unei prezențe absolute, pe scurt o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de paradoxuri și antinomii, artistul caută să facă vizibilă sfințenia netrecătoare a lui Hristos. În acest caz, poetica liturgică nu ne informează despre un personaj pierdut în umbrele trecutului, ci vorbește credinței, nădejdii și dragostei, invitându-ne la conversația cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se încumetă să vorbească: Ă Domnule căpitan, n-am încredere în parîma asta Ăpare foarte uzată, din pricina căldurii și a umezelii în care-a stat atîta vreme. Ă O să țină, bătrîne. Dar ce, pe tine căldura și umezeala te-au uzat? Tu pari să te ții tare încă. Mai bine zis, viața te ține pe tine, nu tu pe ea. Ă Eu țin mosorul, domnule căpitan. Dar să fie așa cum ziceți dumneavoastră. Cu părul ăsta cărunt, n-are rost să stau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frecventă este graba apolitică. În acest sens, nemulțumirea universală față de producția literară nouă, reproșul dur, critica nimicitoare, pornesc din dorința de a Împinge pe creator la realizări superioare, de a grăbi procesul de trecere la calitate. Iată de ce, fără a uza prea mult de asemenea argumente, tov. Beniuc, Într-un articol recent din Contemporanul Îndemna poezia să-și depășească piedicile, neajunsurile, să-și Înmulțească semnele calității, mai vizibile dealtfel În acest domeniu decât În nuvelă. Iată de ce tov. Crohmălniceanu, În ultimul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
veci, este importantă nu doar pentru sugestiile privind definirea personajului, ci și pentru terenul deschis unui cu totul alt gen de literatură. Temele și motivele enunțate acum vor supraviețui de-a lungul întregii cariere a lui Chandler, fără a se uza total vreodată. Nu este cazul să reiau aici discuția despre avatarii lui Marlowe, despre personajele din povestirile anterioare ale lui Chandler unde, sub nume diferite, se creionează un erou care avea să izbucnească în Somnul de veci cu forța unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea lui de a se adapta mișcărilor dinamice ale vremurilor să aibă ca efect și astfel de interpretări ale realității. Marlowe se percepe ca fiind expirat, aparținând unei alte lumi (vorbind la telefon cu Orfamay, el uzează de obișnuitul stil cinic, dar înțelegem imediat că se autoplasează în aceeași categorie a bărbaților stilați care nu mai au trecere în lumea contemporană: „Ce-ar fi să încerci la Clubul Universității? Am auzit că le-au mai rămas câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să cadă rapid sub ochii cititorului. Cuprinsul poate indica doar titlurile părților și ale capitolelor, iar uneori chiar ale paragrafelor. Cărțile americane mai ales menționează cele mai mici subdiviziuni. În privința tehnoredactării cuprinsului, sunt și aici mai multe variante. Metoda clasică uzează de un șir de puncte Între ultimul cuvânt al fiecărui capitol și pagina corespunzătoare. Este inestetic și școlăresc să se marcheze cu un șir de puncte corespondența dintre titlul capitolelor sau subcapitolelor și numărul paginii unde se află În cuprinsul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul Îi refuză iertarea. Înainte chiar de execuție, sosește telegrama expediată de la palat. Uzând de formulele comprimate sintactic ale telegramei, mesajul regal sună astfel: EXECUTAT. NU GRAȚIAT! Recepționând mesajul, funcționarul de la poștă, cuprins de sentimente umanitare demne de veacul XX, Își permite o minimă intervenție grafică, mutând punctul după NU. Depeșa sună acum altfel
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
proporții. Mircea Beuran, ministrul plagiator”, http://www. cotidianul.ro. Scridon, 2003. Șoica, Mihai, „Hoție fără frontiere”, Evenimentul zilei, nr. 2987, 12 aprilie 2002, p. 7. http://www. plagiat.ro. XI. Corectura textului științific „Corectura e o meserie ingrată, care surmenează, uzând atențiunea și nervii, din cauza marii Încordări și concentrări sub care stai tot timpul. Cu toate acestea, corectura este ucenicia unui bun ziarist, căci nicăieri ca la această corectură nu prinzi mai bine secretele gazetăriei.” (Nicolae Straje, 1933) Exigențe sporite În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
relațiile cu numeroase persoane sau în diverse situații). Opinia lui Bergeret (1972/1986) este similară, autorul insistând asupra faptului că nu se poate spune despre un subiect că este bolnav „pentru că recurge la apărări”, ci pentru că apărările de care el uzează în mod obișnuit pot fi calificate drept ineficiente, prea rigide, prost adaptate realităților interne și externe și/sau exclusiv de același tip. Funcționarea mentală este incomodată în suplețea, armonia și capacitatea ei de adaptare. Apărările patologice sunt inadecvate, pentru că pot
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cum este graviditatea. Această definiție trebuie comparată cu aceea a retragerii apatice, dată în a doua parte a prezentului volum. Provenind din vocabularul juridic (în care desemnează decăderea dintr-o facultate sau dintr-un drept de care nu s-a uzat în limita duratei prescrise), termenul a fost propus de Lacan (1981) ca echivalent al vocabulei germane Verwerfung („respingere”). Privită ca un mecanism de apărare propriu psihozei, forcluderea se referă la respingerea reprezentărilor insuportabile 22 chiar înainte ca ele să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
et al. (1956), Hill și Sarason (1966) și Goldschmid (1968), cercetări deja clasice, care arată că, în cursul copilăriei, rezultatele obținute prin evaluarea refuzului pe o scală a minciunii au corelații negative cu vârsta subiecților studiați. Mai târziu, alți autori, uzând de metodologii diferite, ajung la aceleași rezultate (Smith și Danielsson, 1977; Glasberg și Aboud, 1982; Tero și Connell, 1984; Smith și Rossman, 1986; Cramer, 1987; Cramer și Gaul, 1988). De pildă, într-un studiu experimental, Smith și Rossman (1986) au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În acest caz, se pune problema dacă nu cumva ne aflăm în fața unei apărări activiste, susținută de fantasme de putere absolută, care apar în confruntarea cu inevitabilul. Un alt exemplu de activism ne este oferit de echipele de educatori care uzează în mod intensiv de metode pedagogice sau educative destinate elevilor cu probleme la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de simptomul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în patologia psihotică, unde nimic nu se opune unei crize de delir, acest sistem de protecție lipsește. În schimb, în patologiile nevrotice, această apărare se arată a fi foarte activă și antagonică față de puternica refulare ce le caracterizează. Obiectul fobic uzează de contrainvestire. După Freud (1900/1967), „fobia este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este precizia cu care poate funcționa mecanismul ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mintea omenească rămâne uluită. Totuși, facerea nu e întotdeauna un act inofensiv. Las la o parte facerile grele, anormale, care pricinuiesc femeilor enorme suferinți și uneori chiar moartea. Dar trecând peste aceste suferinți și pericole, chiar facerile normale des repetate uzează femeia, o îmbătrânesc înainte de vreme, îi sleiesc puterile, prin alăptare, și foarte deseori o îmbolnăvesc. Morala care condamnă o femeie ce refuză să facă mulți copii, pentru motivul că nu vrea să sufere, e o morală necinstită. Îndrăznesc să merg
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în lumina lunii, nu-l mirau: adesea, violența luminii soarelui părea că înnegrește, la amiază, pământul și frunzișul din jurul casei. Dar, ajunși la jumătatea micii punți care se leagănă pe frânghii, totul se schimbă pe neașteptate. Copilul nu vede șipcile uzate peste care femeia înaintează clătinându-se, nici vidul care se cască între șipcile care lipsesc, nici spuma fosforescentă a torentului. Cu toate astea ghicește, fără să știe de ce, că femeii care-l duce în brațe îi e frică. Iar această
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aspect obositor și neelegant. În alte situații, ghilimelele devin indici textuali ai opiniei: „Democratul” Băsescu. Mare atenție la diferite capcane semantice. De pildă, a aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce la o cumplită monotonie de limbaj: megastar, superstar, galactici, atmosferă incendiară, stare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
probabil, fiul natural al Anei Botez. Pentru a-și întreține familia, se apucă de traduceri, lucrate la repezeală, lăsându-se pe mâna unor editori avizi de câștig. A semnat mai ales George B. Rareș, dar în periodice, când nu a uzat de numele real în diverse variante (George Emil Botez, Gh. Em. Botez, Gh. Em. Botez-Galați, G.E.B., G. Em. B., G.e.b., Geb) a recurs la alte pseudonime: G. Răzvan, C. Adrian și, poate, Ion Costin. Două dintre cărțile proprii
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]