37,166 matches
-
Dl Vîntu s-a disculpat, atît cît a fost în stare, de acuzațiile unor foști colaboratori, dar nu a sărit la înalte beregăți politice și nici n-a provocat o criză de guvern, așa cum se afirma. Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
binefacerile modernizării, cât mai ales "exigențele îngrozitoare și consecințele funeste ale acesteia".1) Generoasa frățietate a pașoptiștilor, ce a fundamentat unul dintre miturile noastre moderne - solidaritatea dezinteresată, ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se va dovedi infinit mai complexă decât se vedea prin ochii avizi de cunoaștere ai tinerilor noștri școliți la Paris. Ei, pașoptiștii, concretizau dorința de a fi a națiunii; rămânea să edificăm însă esențialul, anume
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deșertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-și da cu părerea" a devenit o expresie orientală, care "trage" limba română către alte zări. Tradiție și inovație Facem decorații pentru Crăciun, ne pregătim să urmărim emisiunile despre tradiții populare românești, vine vremea lor. În primăvara trecută, mare
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
unei epoci în două țări despărțite de ocean, dar și de tot ce ține de cultură, civilizație, tradiție, educație și mentalități. Așa cum se va vedea din numeroasele citate, povestea despre nonconformismul americanilor și calmul britanic nu e o vorbă în vânt, tot așa cum ,,talentul" poate să sară în ochi chiar și atunci când nu e asociat cu intenția literară. Această corespondență personală devine, printr-o întâmplare fericită, un adevărat roman. Cum raționalizarea alimentelor după război va dura în Anglia până către 1960
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi plete, probabil blonde, îi țin loc de cască. Tînăra despică vîntul ronalpin agitînd un gigantic ac de pălărie. Din poncioul ei de piele aranjat cu artă - un croi amintind puțintel ținutele de scenă ale lui Johnny Halliday - se detașează două globuri de oțel. Amplasamentul globurilor corespunde vag cu al sînilor"... Hélène
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ce trebuia să facă, ci doar așa ca să-și pună capul În poala ei și să plângă cum făcea atunci, În copilărie, când era bolnav. Căci „bolnav“ era și acum. Se simțea greu de atâtea gânduri și singur În bătaia vântului, amenințat de forțe oarbe și ucigașe. Un fulg ușor i-a trecut prin față și a avut o tresărire. A avut senzația că Îl aude pe Valerie Floroiu, șoptindu-i de pe celălalt tărâm: Curaj, Mihai! Aceasta e menirea pe pământ
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
decît o alternativă: fie îl abandonează pe bătrînul stalinist, sărind în barca lupului mai tînăr, fie înfruntă riscul ieșirii din cărți, rămînînd fideli refrenelor "Katiușei" și ale lacrimogenului "Sulico". Pentru un neinițiat e uluitor că guvernul ezită să profite de vîntul în pupă primit de dincolo de Atlantic. Mesajul anti-euforie al premierului a lăsat presei române o impresie excelentă. În cor, condeierii s-au grăbit să exclame: "Ce om înțelept!" Dar nu înțelepciunea vorbea în domnul Năstase, ci teama. Spaima că nu
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
este evocat de cîteva ori - cel mai șocant detaliu fiind poate acela că regizorul a fost lăsat în libertate, evident în numele libertății de expresie (Primul Amendament...). Nu lipsesc din volumul Războiul împotriva tăcerii studiile literare, cel despre La răscruce de vînturi fiind spectaculos. Cartea e greu de lăsat din mînă și datorită faptului că majoritatea textelor sînt discursuri rostite cîndva, rămase vii datorită stilului percutant și concis și permanentei actualități (mai ales la noi) a problemelor atacate. Andrea Dworkin - Războiul împotriva
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
comunist și criminal. Pentru cine o fi mai greu să conviețuiască cu celălalt? Pentru Lenin sau pentru monșerul Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-au gîndit că "achiziția" e bună din orice direcție ar bătea vîntul. Vine Anul Caragiale, scot statuia la vînzare, cu mici modificări și... oameni s-au făcut! Bate vînt nostalgic de la Răsărit, scapă de fața lui Caragiale și îi fac chip nou lui Lenin, ce se va potrivi minunat trupului existent, lăbărțat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
monșerul Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-au gîndit că "achiziția" e bună din orice direcție ar bătea vîntul. Vine Anul Caragiale, scot statuia la vînzare, cu mici modificări și... oameni s-au făcut! Bate vînt nostalgic de la Răsărit, scapă de fața lui Caragiale și îi fac chip nou lui Lenin, ce se va potrivi minunat trupului existent, lăbărțat și ghiftuit, cu talpa destul de bine dezvoltată. Dacă se grăbesc și nu pot aștepta nici unul din prilejuri
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
că nu observ și m-am așezat pe o bancă ceva mai alături. Cu mișcări furișate, foarte precaute, ea și-a vârât banii în sân, încolăcindu-și mâinile în jurul capului bărbatului ei, care se poticnea într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul și nu știu ce să fac. Cu cei doi mi-ar fi cu neputința să intru în vorbă. Un târgoveț este întotdeauna suspect la țară, mai ales
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
trăit-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin mai departe, și apărea totdeauna
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ocoli polemica, această sare în bucate (pentru unii, sare-n ochi, cum ar spune un colaborator al nostru), care dă gust presei. Firește, nu ne vom dori a fi o casă cu ușile și ferestrele deschise, în care să bată vîntul și ploaia, ci o instituție cu un program fondat pe respectul valorii estetice, al posturii democratice, al unui cod etic." Ilustrat cu grafică de Alexandru Lungu, primul număr, din toamna lui 2001, adună cîteva zeci de semnături dintre cele mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în tinerețe, fără să-i fi mărturisit însă vreodată acest lucru
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
din ce în ce mai greu de acceptat fără comentarea adecvării lor. Dintre cele șase eseuri dedicate poeților, se remarcă "Poezie și radicalitate morală", despre Mariana Marin. Autorul aduce o perspectivă bibliografică diferită asupra poetei, accentuînd influența poeților germani din România. Un volum colectiv, Vînt potrivit pînă la tare, care-i cuprindea pe cei mai importanți dintre aceștia (Rolf Bossert, William Totok, Richard Wagner), a apărut în 1982. După demonstrația lui Bodiu, ne convingem că influența poeților germani (nu numai în cazul Marianei Marin) nu
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
oralității populare și familiare, prezumtivul e desigur bine reprezentat și în publicistica actuală. Cum se știe, forme ale viitorului popular (simplu și anterior) s-au specializat în exprimarea valorilor de prezumtiv: prezent - "Astăzi, o fi mai cald, dar se zbîrlește vîntul" ("România liberă" = RL 2692, 1999, 11) - și perfect - "O fi făcut-o și eu nu știu" (EZ 2277, 1999, 3). La acestea se adaugă construcția absolut specifică, din viitorul verbului a fi și gerunziul verbului de conjugat: " Oare ce-o
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
-l privea de sus prin geamul monoclului", ca și ceilalți convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei primejdii, a unei molime. Cu privirile lui leneșe, poetul păru a înțelege scena; panica tuturor îi trezi o bucurie
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
iar dacă reușim să-l citim în cheie ironică, efectul e delirant. Iată ultimele două propoziții: "Îi sărut secera Măriei, pierdută prin arșiță și lanuri. Îi sărut lăcătușului pieptul ars de vîltoare și opărit de sudori." (26) Oricum, adie un vînt de primăvară în acest al șaselea volum. Atmosfera literară iese încet din noaptea groaznicului deceniu și se pregătește pentru dezghețul care urma. Alți poeți, atinși cît de cît de aripa esteticului (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Florin Mugur), alți prozatori (D.R.
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
nu continuitate, ci ruptură cu vechiul regim, despotic). Lipsa de rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd suflă, trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass media din Occident nu mai e interesată
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd suflă, trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass media din Occident nu mai e interesată prea mult de România, pe care o trece sub tăcere
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
devenit atenți la reacțiile acestei puteri de la care așteaptă tot ce e mai rău. Cu o excepție sau două, "marii editorialiști" de anțărț s-au retras cuminței în adăpost, de unde scot cu timiditate degetul umezit spre a vedea dincotro bate vântul. Cum afară e urgie groaznică, instinctul de conservare le spune că e preferabil s-o dea cotită, ori, ca să folosesc noul esperanto de lemn, "to keep a low profile". Însă a fi politicos e una, iar a fi eficient - cu
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează o rouă de lumină alb-albăstruie, care nu arde deși este o lumină de foc. Patriarhul, cu ochii scăldați în lacrimi, se ridică
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează o rouă de lumină alb-albăstruie, care nu arde deși este o lumină de foc. Patriarhul, cu ochii scăldați în lacrimi, se ridică de la pământ emoționat de lumina primită de la Bunul
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]