3,550 matches
-
Numărul meu se potrivește întotdeauna cu numărul capetelor care sunt agățate de poarta orașului a doua zi. Colegii mei de școală vorbesc între ei așa: O să te omor și o să-ți agăț capul într-un cârlig, și apoi o să-ți vâr între dinți o pipă cu opiu. Urăsc școala. Sunt subiectul atacurilor pentru că nu am tată și mama mea lucrează în slujbe care stârnesc suspiciune. O implor pe mama să mă transfere la altă școală. Dar situația nu se schimbă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unui proces de configurare am strania senzație cè oricât de solid m-aș agèța de tastatură ascultètoare de pe biroul meu un alt Matei, însuflețit de-o neașteptatè zvâcnire interioarè, și-a pèrèsit deja modelajul de gips în care l-am vârât cu forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nici controlorul n-a venit deși mi-am pèstrat biletul la îndemânè, în buzunarul de la pantaloni, încè nu-mi dau seama unde am ajuns, ceața deasè fècând imposibilè orice încercare a mea de a reconstitui locurile, Cu-cu! și-a vârât capul pentru o fracțiune de secundè pe ușă compartimentului meu glasul ei jucèuș, smulgându-mè din concentrarea cu care fixez geamul aburit, mè sperie puternic, îmi întorc capul spre ușè, dar abia o observ dispèrând pe culoar în ritmul unui cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din intercity. Ești bine ascuns În acest marfar, Îți cureți ostentativ pipa, ca și când te-ai pregăti să ieși pe culoar, dar de ce tăcerea asta dezaprobatoare? A, da! E un compartiment de nefumători, e interzis să fumezi În tren, te-ai vârât sub banchetă, te ghemuiești, te faci mic, tot mai mic, tot mai mic, printre roțile care se Învârt. Stai În patru labe și-ți ții respirația, de-acolo, din plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
jur, Încruntată. Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lucru și planul de măsuri, știe elce plan, da’ să vină pe loc, nu când se trezește din mahmureală! Și nu-l poate da nici afară din secție, pentru că nu a dibuit Încă cine sunt mai sfinții care i-au vârât În secție jigodia asta. Dar o să-l facă să-și rupă gâtul singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se compară bețivul de Felcer cu ditamai doctorul ovrei al Șefului cum se compară un răcan cu generalul Doicaru! De la Felcer nu auzi un mulțumesc, dar ia cu o mână dibace sticluțele, le preferă pe astea micile, de plastic, le vâră În geanta În care ține trusa medicală de prim ajutor. La sală! zice tare, pe urmă. Dă burtica asta jos! Și mai ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Normal că n-o să stau eu! Doar ăsta e locul lui Victor! Nu vezi cum se bate Victor cu șoferul lui Stan, care din ei să ducă valizele? — Totuși, pentru mine e un mister cum de a reușit să se vâre pe sub pielea lui tocmai Victor! — Asta fiindcă numai Victor Îl știe din copilărie! — Ce greu trebuie să-i fie bietului Victor să scrie atâtea scrisori, tocmai el, care nu se Împăca În școală cu scrisul! — Uită-te la profesorul Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ce greu trebuie să-i fie bietului Victor să scrie atâtea scrisori, tocmai el, care nu se Împăca În școală cu scrisul! — Uită-te la profesorul Stan, e ca titirezul În jurul lui! — Dacă te deranjează că profesorul e piua-ntâi, vâră-te-n față tu, prezintă-te, fă glume! Unde vrei să mai Încap de profesorul Stan și de șleahta lui? — Ce, să mă duc, să-și Închipuie că am vreun interes? Să spuneți pe urmă voi că m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
despre care știm sigur că vor muri peste o zi, două. De altminteri, toate declarațiile viitoare ale celor de față vor consemna că de la Începutul serii Mihnea a fost șucărit, de mâncat, n-a mâncat cine știe ce, de băut, s-a vârât de la Început În tării, foarte repede s-a pilit, drept care a spus numai prostii - de pildă, ce-i povestise unul care văzuse nu știu ce pe un video. De mai multe ori Mihnea a Întrebat câte camere sunt de acolo până la fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bani suficienți, chiar și pentru un Golf. Și ultima frază pe care o mai aude, atunci când Închide ușa, o rostește tot Cătă: — Hai, Mihnea, las-o moartă! Nu vezi că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine și Îți vâră capul sub robinetul cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii, ci pe relatările corului antic, tot atât de discontinue, sincopate și confuze ca și propriile mele impresii. Din ceea ce am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altele, ar fi atras atenția colectivului asupra pericolului pe care Mihnea Îl reprezenta pentru ei toți, atât prin mersul lui debusolat, de colo-colo, cât și prin tentația permanentă de a deschide ușa dinspre balcon. — Luați-l careva p-ăsta și vârâți-l În scutece, să nu ne vâre el pe noi În vreun bucluc! Dacă cineva crede că doar dintr-atât m-am pilit, a strigat Mihnea, să meargă cu mine afară, să se convingă ce excelent pot să trec eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pericolului pe care Mihnea Îl reprezenta pentru ei toți, atât prin mersul lui debusolat, de colo-colo, cât și prin tentația permanentă de a deschide ușa dinspre balcon. — Luați-l careva p-ăsta și vârâți-l În scutece, să nu ne vâre el pe noi În vreun bucluc! Dacă cineva crede că doar dintr-atât m-am pilit, a strigat Mihnea, să meargă cu mine afară, să se convingă ce excelent pot să trec eu din balcon În balcon, până la a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altminteri, făcuseră asta tot timpul, un spectacol cât se poate de dezagreabil. Și continuau să stea toți grămadă În jurul valizei mele, care ajunsese un adevărat teatru de luptă: fiecare Încerca să dea la o parte celelalte pachete ca să și-l vâre pe al lui. Pe unul dintre ei l-am surprins În timp ce scotea pe furiș trusa mea de voiaj, ca să vâre În locul ei, ce credeți? Niște linguri de lemn! Atunci m-am enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mele, care ajunsese un adevărat teatru de luptă: fiecare Încerca să dea la o parte celelalte pachete ca să și-l vâre pe al lui. Pe unul dintre ei l-am surprins În timp ce scotea pe furiș trusa mea de voiaj, ca să vâre În locul ei, ce credeți? Niște linguri de lemn! Atunci m-am enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit, dar știți ce răspuns mi-a dat? Stupefiant! „Vere dragă”, mi-a spus omul acesta, pe care nu-l văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
voi timpul Înseamnă bani. Dar, și dacă te enervezi, spune-mi ce o să câștigi? Potolește-te! Vino-ți În fire! O să punem toți mână de la mână și În câteva minute bagajul tău are să fie gata! Ce nu Încape În valize vârâm frumușel În pungi! Avem pungi, lasă, nu ne purta tu de grijă! Pe urmă o să legăm cât se poate de artistic și valiza cu fermoarul rupt! Ai să vezi că nici n-o să se observe și oricum nu vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
semănați deloc... Și să nu crezi că spun asta pentru că Îi port pică pentru această călătorie... Argumentația Christei este cu atât mai convingătoare cu cât vocea ei, casantă la Început, s-a tot catifelat pe măsură ce vorbea. La sfârșit și-a vârât În poșetă bricheta și pachetul de țigări, și-a pus ochelarii și s-a uitat la ceasul atârnat cu un lănțișor la gât. Dar soțul ei Încă mai are ceva de spus: — Când ocupi funcții importante cum ocupă el, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-a fost prea elegant din partea ta să scapi așa! — Dar intenția mea nici nu a fost să scap, crede-mă. Eram decis să dau măcar un telefon, Înainte de plecare, la adresele și numerele de telefon pe care mi le vârâseră În mână, scrise pe petice de hârtie. Le-am pus În buzunarul hainei și n-am avut Încotro, a trebuit să merg la un restaurant, probabil cel mai elegant din oraș, Împreună cu personalitățile locale, cu cei de la Institut și, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a scos o foaie de hârtie, evident pregătită dinainte, pe care se aflau câteva nume scrise cu cerneală. Mi-a vârât hârtia În buzunar cu un gest categoric: „Un simplu cuvânt al uneia din aceste persoane ar fi suficient ca să ni se uite păcatele de familie”, mi-a șoptit. „Și intervenția ar trebui să vizeze În primul rând serviciul lui Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu plosca! Să fiu el, chiar dacă pentru asta o să am osteoporoză, artroză, artrită, lumbago, pentru că În schimb o să port pantofi veritabili Todd! Chiar așa am văzut scris În interiorul pantofului, moale, și cum arăta, cum mirosea! De parcă nimeni niciodată nu-și vârâse În el piciorul! Nu știu cum de a căzut lumina de pe culoar chiar pe pantofii lui, erau chiar lângă ușă când am Întredeschis-o. * Așteptam pe culoar, În nopțile alea două de la Cărbunești, să se termine bairamul, să-l văd că intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot plimbe așa, până și-o scrântește! Dacă se gândește că o să troneze În biroul ăsta, se Înșală! La Sfântu-Așteaptă! Familia mea e aparatul! Aici am fost, aici rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia, de către doamna contesă. După toate probabilitățile, asta se întâmpla în timpul unei pauze, când ea tocmai lăuda din vârful buzelor cataiful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]