2,982 matches
-
ca o tendință către o astfel de întrerupere-mister, atunci când survine moartea celui drag termenii situației evocate aici par a se răsturna. Sentimentul ce ne străpunge în asemenea situații extreme este că moartea se mișcă spre noi, tinde să-și proiecteze vârtejul de pe trupul fără spirit al celui ce ne-a fost drag către prezența noastră îndoliată. Ce rol ocupă aici acest zbor crepuscular al morții spre noi, această planare dinspre mortificare spre viața ce încă se agită întru corporalitatea noastră? Este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
modul în care suferindul privește și înțelege lumea ce-l împresoară precum și de posibilitatea asumării transcendenței în acest context survine într-un mod problematic și pentru al trei-lea tip de suferință amintit aici. Așadar, cum percepe cel pătruns în vârtejul existențial insuflat prin suferințele de ordin sufletesc mundaneitatea ce-și răsfiră pulsația în succesiunea temporală? Survin deschiderile transcendenței și în acest context spre a fi asumate? Să reluăm fidel exemplul celui care suferă îndepărtarea sau chiar moartea celui drag. Solitudinea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-și consolidează constant evoluția sub semnul banalității agitate și-al artificialului de entuziasme puerile. Acest complex existențial nu poate fi primejduit de vârtejuri metafizice ce absorb ființa umană spre un dincolo fundamental. Din perspectiva acestui imperativ, și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în profunzimile și revelațiile pe care le aduce conștiinței dar trebuie, totodată, abordată cu deplinătatea energiilor active
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
el va fi construit sub spectrul și în formula coordonatelor deja impuse, el va fi edificat drept una dintre variațiunile arhitectonice posibile ale unei teme singulare, ale unei matrițe primordiale. Această temă menține templului ținuta vizuală de zidire asemeni unui vârtej răsturnat, de construcție-rostuire ce vizează constant o absorbție spre înălțimi, absorbție în care ea însăși ca structură materială tinde să se ancoreze ascendent. Conform unei astfel de matrițe primordiale, arhitectonica templului trebuie să reflecte asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale dinților tăi. Eee, ce-i asta ? Ce vârtej ! Ce încurcătură ! Doar a trecut atâta vreme de când ai mușcat-o de deget pe Muti ! Nu cumva visezi ? Nu cumva ai adormit, trezește-te ! Slavă Domnului că te-ai trezit ! Slavă Domnului că mergeți cu trăsura să-l luați pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
printre care și Tanacu. După documentele catagrafice, Tanacu a făcut parte din ocolul Crasna, ținutul Vasluiului. În privința toponimiei, denumirea Tanacu pare a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
poartă o uniformă verde, de maior, și are un diplomat ros, plin cu otravă, pe cele două chipuri vesele Împietrește stupoarea, veștejindu-se, de pe poză zboară coji. Pentru o fracțiune de secundă, nu sînt altceva decît o supă umană Învolburată, vîrtejuri de culori și sunete și mirosuri se Învîrt unele după altele, se răsucesc, uniformizîndu-se. Pentru doar o clipă, nu mai am trup, sînt un contur desenat cu creta pe asfalt. SÎnt umbra care puțin mai devreme, cînd habar nu aveam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-o zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
familiară, întrucât în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în intimitate. Robinetele își revărsau cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt în conflict cu ele. Nu la nivel politic se exprimă acest conflict sau această indiferență, ci într-un mod ludic. Ludic care, să ne amintim aici de Caillois sau de Huizinga, poate fi și agonal sau cuprins de un vârtej excesiv. Avem aici, din nou, una dintre mărcile mitului "copilului etern", pentru care calificările morale de judecată sau normative proprii logicii politice sunt inutile. Reluând o expresie curentă, atitudinea "cool" față de sine însuși, de ceilalți sau de viață în general
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
structurează pe o activitate care poate vindeca tulburările psihologice, iritabilitatea, suprasolicitarea. Competiția dirijată prin joc pare, precum religia reprezintă un simbol al luptei cu moartea, cu elementele potrivnice, cu eul, jocul aduce strălucirea victoriei, ori umilința înfrângerii prin intermediul hazardului și vârtejului, creând totalitate, regulă și libertate, dar mai ales spontaneitate, jocul propune o credință repetabilă, pe când religia propune o credință definitivă. La origine, jocul se raportează la sacru, la sărbătoare, era un rit social, un ceremonial, ce exprimă și întărește relația
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
activități intensive, o activitate care poate vindeca tulburările psihologice, iritabilitatea, suprasolicitarea. Competiția dirijată de joc pare, precum religia reprezintă un simbol al luptei cu moartea, cu elementele potrivnice, cu sinele, jocul aduce strălucirea victoriei, ori umilința înfrângerii prin intermediul hazardului și vârtejului, creând totalitate, regulă și libertate, dar mai ales spontaneitate, jocul propune o credință repetabilă, pe când religia propune o credință definitivă. La origine, jocul se raportează la sacru, la sărbătoare, era un rit social, ce exprimă și întărește relația socio-psihologică între
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu forme variate pentru tânăra generație și pentru masele de oameni, cărora li se adresează fie prin antrenament, fie prin competiție, ca rezultat direct al antrenamentului, centrul fenomenului rezultând ca ansamblu pentru spectacol. Funcția de spectacol satisface gustul public și vârtejul teoriilor, formează o țesătură cu particularități de integrare ce exclud izolarea sau ignoră voit ierarhii sociale, prin jocul adrenalinei. Fenomenul de conștientizare a comportamentului de spectator al publicului sportiv se bazează pe latura cognitivă a situației sportului de performanță, în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu forme variate pentru tânăra generație și pentru masele de oameni, cărora li se adresează fie prin antrenament, fie prin competiție, ca rezultat direct al antrenamentului, centrul fenomenului rezultând ca ansamblu pentru spectacol. Funcția de spectacol satisface gustul public și vârtejul teoriilor, formează o țesătură cu particularități de integrare, ce exclud izolarea sau ignoră voit, socialul prin jocul adrenalinei. Între extreme, nihilism și internaționalism condițiile create de sportul de performanță trebuie să se încredințeze unor specialiști căci principiul de organizare al
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: "Haidem să trecem dincolo de lac." Și au plecat. 23. Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, care s-au potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar risca să facă o eroare sau să repete tezele atât de contrarii ale filozofilor lumii, de zece mii de ani încoace. Dincolo de amurgul spre care vârtejurile târâsc totul nu se află nici sfârșitul, nici alt început, ci doar o lecție de astronomie. Iar pe Ostrov, în urmă, a fost doar un vis: „Numai umbrele noastre o vreme aici locuiesc. Numai umbrele”. Afirmația amintindune de Platon, care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
o clipă. Chiar atunci pe peron, după ce mă întorsesem din mlaștină, am avut un moment de confuzie și derută. Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un beduin în deșert. Și deodată am avut senzația că din norul de praf apare un tren, roșu-cenușiu ca și ceața uscată care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
una din ferestre figura unui bărbat. Semăna cu mine și nu mă mira asta. Apoi, cu același scârțâit prelung, trenul s-a pus în mișcare, s-a îndepărtat și, înainte de a ajunge la jumătatea câmpului, a dispărut într-un alt vârtej de praf spulberat de vânt. Cam așa s-au întîmplat lucrurile totdeauna. Mi-am trăit viața ca un somnambul. I-am spus Eleonorei: ― Uneori, mă simt aici ca într-o gară de tranzit... Dar poate că toată lumea trăiește într-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mele. Mă simțeam în gară aproape ca în camera mea. Nu-mi lipseau nici cărțile pentru că nu vroiam să caut nimic în ele, ci numai în memoria mea. Doar când ieșeam pe peron și vedeam dunga neagră a pădurii sau vârtejurile de praf ridicate de vânt, mă copleșea, brusc, oboseala. Cum mă întorceam însă la foile mele, îmi recăpătam energia să merg mai departe. Iată și apărarea. 24. "Subscriu la tot ce-a spus acuzarea împotriva fricii. M-a scutit pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]