2,974 matches
-
Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu vedeam prea bine, dar cum ar fi putut Iacob să nu-și dea seama că eram eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și purtat de multe generații de mirese care trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și purtat de multe generații de mirese care trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit să-și dea seama că era Lea acolo, sub vălul de mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească totul. De ce n-a făcut-o? Și plângea amarnic. Când lacrimile s-au oprit, Iacob a luat-o la pieptul lui și a ținut-o așa îndelung, de părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat de oameni și câteodată se ducea lângă ei să-i vadă mai bine. Mie mi-era rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Esau despre fiii lui, iar acesta i-a numit pe fiecare plin de mândrie: - L-ai cunoscut deja pe Elifaz, primul meu născut de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel, a continuat el, înconjurând cu brațul un omuleț negricios, slăbănog, cu barba deja crescută. El e fiul lui Basemath, arătând înspre o femeie dulce, care avea un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile nepoților ei: - O, surioară, zicea ea, n-ai văzut ce frumos era vălul, țesut cu fire de aur și prins cu bănuții primiți de zestre. Arăta ca o zeiță. Dar Lea nu se lăsa înduplecată: - Vrei să spui că te-ai ridicat cu burta plină de la masă? Dar Lea nu era nemulțumită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aproape la fel de înaltă. Avea ochii negri, limpezi și pătrunzători, fardați în stil egiptean - un model făcut cu kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
său. Isaac n-a răspuns nici la salutul soției sale, nici la entuziasmului fiului. A mers mai departe, imperturbabil, așezat confortabil pe spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Isaac i-a luat mâna și a dus-o la buze. I-a sărutat palma și apoi i-a dus-o la obraz. Pe chipul lui Isaac a apărut un zâmbet din care cine voia, înțelegea că femeia acoperită cu văl era tovarășa inimii sale. Tata a venit înaintea lui și a zis „Tată?”, cu o voce gâtuită de lacrimi. Isaac s-a întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte albe a întins masa și festinul a început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și, din când în când, se întindea și-l atingea pe Iacob - își punea o mână tremurătoare pe umărul lui sau pe obraz lăsându-i urme uleioase pe care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora lui cea acoperită cu văl. Se zvonea că umbla acoperită pentru a-și ascunde buza de iepure, dar așa ceva era de necrezut, pentru că dacă ar fi avut buză de iepure, ar fi fost aruncată la naștere. Când venea la Mamre, Esau trecea mai întâi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar se grăbea apoi să-l întâlnească pe Bunicul și-l însoțea înapoi la Arba, unde cei doi se bucurau în liniște și savurau vinul de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea cu văl. Am auzit toate astea de la celelalte care purtau veșminte albe. Erau drăguțe cu mine. Mă băteau pe umăr când îmi aduceau mâncarea, apoi îmi pieptănau părul și mă lăsau să mă joc cu fusele lor de fildeș. Dar nu spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ziua aici fără noroc. Meryt a desfăcut atunci colecția noastră de nimicuri: o plăcuță incrustată pe care se pisează malachitul și se transformă în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fluviu, se oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au condus maestra afară. Câțiva dintre servitori au adormit pe jos, prea obosiți ca să mai poată strânge înainte de răsăritul soarelui. Casa era complet liniștită. Mai erau câteva ore până dimineața când am găsit locul în care dormeau muzicienii, Cea cu văl stătea rezemată de un zid fără să se miște. Am crezut că dormea, dar s-a întors și și-a întins mâinile să-și dea seama cine se apropie. Mi-am pus mâinile într-ale ei, și ele erau mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar ai fost ucisă, Werenro. Eram acolo cu Bunica când te-au adus. I-am văzut arzându-ți rămășițele. Chiar te-ai întors dintre cei morți? A fost o lungă tăcere și capul i s-a lăsat în jos pe sub văl. - Da, a zis ea. Și apoi, după o clipă: - Nu. Nu m-am întors. Adevărul e că sunt moartă. - Ce ciudat să întâlnesc o stafie din acele vremuri aici, în această casă mare de lângă fluviu. - Spune-mi, a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durerea adevărului fără consolarea muzicii. Cei morți înțeleg. Ai văzut fața morții? a întrebat ea. - Da, am zis eu, amintindu-mi umbra cu față de câine care asistă la atâtea nașteri, răbdătoare și grăbită totodată. - Ah, a zis ea, ridicându-și vălul dintr-odată. Buzele nu-i erau atinse, dar restul feței era rupt și plin de cicatrici. Nasul îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi adânci, iar orbitele ochilor îi erau albe ca niște pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
culoarea unui rahat de câine bornav. O să te aud plângând și atunci o să vedem dacă ești femeie sau stafie”. Și atunci au început să-mi facă ceea ce vezi. N-am mai vorbit despre asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de oaie și le-a pus în traista mea. Și-a trimis băiatul în oraș, el a găsit un negustor care mergea la Mamre și acesta i-a dus știrea morții mele Bunicii. Femeia din Canaan mi-a dat un văl și un toiag și m-a condus în Tyr. A căutat o caravană care mergea spre ținutul marelui fluviu. M-au luat în schimbul unui animal și cu promisiunea că o să-i distrez cu povești și cântece. Negustorii m-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
crepul negru care atârna de jur împrejurul pălăriei, la început am crezut că e bunica, dar apoi am văzut că totuși nu e ea, fiindcă femeia asta era cu mult mai înaltă și mai slabă decât bunica, iar când și-a ridicat vălul, am văzut că și mult mai bătrână, nu știam cine e, dar se pare că ea ne cunoștea, i-a spus mamei, servus, draga mea, și s-a aplecat și a pupat-o, s-a dat un pas înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care a ascuns scrisoarea de adio din care s-ar fi aflat adevărul, dar nu-i bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin văl, și se auzea cum plânge în hohote, între timp mama mă luase de braț, trăgându-mă după ea spre capelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin văl, și se auzea cum plânge în hohote, între timp mama mă luase de braț, trăgându-mă după ea spre capelă și zicându-mi să ne grăbim, să nu pierdem începutul ceremoniei, eu mi-am întors capul, să mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]