2,042 matches
-
altceva decât azile pentru bolnavii săraci, pentru invalizi și, în general, pentru bătrânii săraci. Termenii pe care îi întâlnim, desemnând pe cei asistați, erau de "mișel" pentru cei care prezentau infirmități fizice, și de "nemernici" pentru elementele sociale: cerșetori și vagabonzi" (Mănoiu, Epureanu, 1996, p. 4). După războaie, domnitorii sau unii boieri înălțau biserici sau mănăstiri pentru a mulțumi lui Dumnezeu de biruința împotriva dușmanilor țării. Pe lângă aceste locașuri sfinte se înființau bolnițe sau azile pentru nevoiașii suferinzi, nevolnici sau pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ci și dorința de a-și alinia țările la tendințele europene ale acelor vremuri din punctul de vedere al politicilor sociale. * În secolul al XVI-lea întâlnim măsuri explicite în ceea ce privește politica de asistență a săracilor: controlul administrativ al săracilor și vagabonzilor; interzicerea cerșitului public în cazul cerșetorilor valizi (înșelători, răi creștini), precum și eliberarea autorizațiilor ("cărți de pace") de cerșit pentru cei invalizi; supravegherea copiilor cerșetori prin plasarea lor ca ucenici pentru a învăța o meserie ajutorul social destinat săracilor bolnavi sau
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
e vizibilă la tot pasul, peisaje, monumente sau viață monahală -, doar două lucruri au intrigat-o la culme pe studenta noastră de peste ocean, și ambele poartă numele de pet: mormanele de sticle de plastic folosite, aruncate peste tot, și câinii vagabonzi. La sticlele de plastic, în discuție a fost nu atât indolența oamenilor și a serviciilor comunale care le lasă peste tot pigmentând nefast o dezordine și o neorânduiala jegoasă cu care noi ne-am obișnuit deja și nu o mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ceva mai complexă. Noi locuim dintotdeauna la bloc și tema "celui mai bun prieten al omului" a fost mereu doar una livrescă, însă, când, la etajul al optulea, nu poți închide un ochi toată noaptea din pricina concertului sinistru al câinilor vagabonzi din Tătărași, chestiunea livrescă devine una cât se poate de existențială. M-am uitat cât de terifiată privea tânăra canadiancă hoardele de jivine flămânde și împuțite, lătrând amenințător și gata să îți composteze gamba piciorului la cel mai mic semn
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate la televizor de euthanasierea câinilor vagabonzi, fiind însă insensibile la drama copiilor din orfelinate, condamnați la infracționalitate sau moarte atunci când sunt aruncați afară, fără bani, fără pregătire, fără viitor, a doua zi după ce au devenit majori, mi se pare mai mult decât elocvent. Desigur că eliminarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
însă insensibile la drama copiilor din orfelinate, condamnați la infracționalitate sau moarte atunci când sunt aruncați afară, fără bani, fără pregătire, fără viitor, a doua zi după ce au devenit majori, mi se pare mai mult decât elocvent. Desigur că eliminarea câinilor vagabonzi e o decizie dificilă omenește vorbind, dar așa, iresponsabil budist, ne trezim și că șobolanii aducători de ciumă sunt niște viețuitoare drăguțe când le vezi la televizor, la desene animate, și ar merita să fie cruțați spre eterna veselie a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la ora 7. E prea multă liniște. Trosnelile infernale ale celor care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să încurce eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât ceasul deșteptător devenea o inutilitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cimitirului care îmi stârnește melancolii și amintiri din vremurile când eu și vecinii mei mai speram că va veni bunăstarea și pe aceste meleaguri. Noroc că liniștea nu va ține mult, că acuși se trezesc din somn haitele de câini vagabonzi din cartier din cauza mațelor ghiorăind și începe iar concertul... 3 august 2011 Când am văzut la televizor știrea cu aventurile lui Dominique Strauss-Kahn (DSK), mogul politic mondial și client VIP la Sofitel New York, mi-am zis, cunoscând sistemul american de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
King degajă un stil aristocratic și obișnuit, o combinație la îndemâna celor dotați nu numai cu har, ci și cu o înțelegere mai largă a umanității. Ei nu se cred Mesia, nu umblă pe ape, nu salvează omenirea, planeta sau câinii vagabonzi, nu instituie pacea printre simbriașii ideologiilor totalitare, nu se cred nemuritori, ba chiar glumesc pe tema asta. Cântecul lui B.B. King este expresia iubirii sale. Mesajul - dacă se poate vorbi de așa ceva - despre dragoste transmite ceva, în cuvinte simple. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
spațiu pot face un loc de tranzit în viața lor. Viața la bloc nu este altceva decât o conservă deschisă, păstrată o vreme la frigider, apoi consumată două treimi, aruncată în cele din urmă la gunoi, din care vreun flămând vagabond încă ar mai putea curăța fărâmele de hrană înghesuite în bucata rotundă sau dreptunghiulară de tinichea. Ultima Românie Elevă la școala generală, mă emoționam ca o vrabie, fără să pricep de ce, atunci când citeam celebrul fragment „Ardealul” din Românii supt Mihai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
perioadă de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu mai suntem în stare s-o vedem, fiindcă nu mai e treaba noastră. Mie întreaga poveste mi-a amintit de o scenă dintr-un film american cu doi vagabonzi flămânzi și rămași fără bani, care bat la ușa unei case și cer ceva de mâncare. De după ușa cu plasă le răspunde cetățeanca responsabilă: „Plecați de pe proprietatea mea! Soțul meu plătește lunar o contribuție la fondul de caritate al bisericii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
o casă elegantă de către tânăra stăpână. Se plac oarecum, dar nu-și vorbesc. Ea are un ochi vânăt și multe mesaje pe telefonul fix de la un bărbat supărat, soțul. După ce supăratul vine acasă și-și umflă mușchii în fața femeii, iar vagabondul îl pune la punct cu niște mingi de golf plasate în piept, cei doi - femeia și vagabondul - o iau din loc și colindă cuiburile altora. M-am uitat la primele 10 minute din obligație, la următoarele 50 din curiozitate, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
vânăt și multe mesaje pe telefonul fix de la un bărbat supărat, soțul. După ce supăratul vine acasă și-și umflă mușchii în fața femeii, iar vagabondul îl pune la punct cu niște mingi de golf plasate în piept, cei doi - femeia și vagabondul - o iau din loc și colindă cuiburile altora. M-am uitat la primele 10 minute din obligație, la următoarele 50 din curiozitate, iar la ultimele 30 cu tot mai mult interes. Când am ajuns la sfârșit, am lăsat să curgă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
tentați să iasă din cordonul oficial-ombilical de sepepiști cu crosele în mâini. Decizia de „decanificare“ a bulevardelor a survenit taman într-un moment în care „Evenimentul zilei“ a lansat o campanie de presă prin care vrea să semnaleze problema câinilor vagabonzi. Este prima punere în practică, într-un hal și-un ham de concret nemaiântâlnite până acum, a celebrei ziceri: „Câinii latră, caravana trece“. Ceva similar se petrece, tot în aceste zile fierbinți, și în fotbalul românesc. Nu este nici o aluzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
paznicilor: „A preferat să se întoarcă în mediul lui“. Singura care confirmă moartea animalului este Marta Leonor González, reporter al suplimentului cultural nicaraguan „La Prensa“. Se spune că „Habacuc“ ar fi plătit câțiva copii să îl ajute să prindă câinele vagabond. De asemenea, deși contul a fost între timp suspendat, diverse site-uri susțin că Guillermo Vargas ar fi declarat pe pagina personală MySpace că nu a vrut decât să dea o lecție publicului. „Nu pot să spun dacă acel câine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
iar operatorul respectiv făcea tranferul materialului din computer pe dischetă și vice-versa. Îmi amintesc că Iliescu a fost prezent la inaugurarea primului restaurant McDonalds. Îmi amintesc că multe dintre străzile Clujului erau neasfaltate și că Bucureștiul era plin de câini vagabonzi. Îmi amintesc de magazine prost luminate unde puteai cumpăra te miri ce, anvelope, cratițe, diverși pantofi și haine. Astăzi aceste imagini ne apar ca dintr-o altă lume. Întorcându-ne la politică, specialitatea mea, aș spune că cel mai simptomatic
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
chiar până-n gât. Din această poziție se porcăiesc vitejește. Vadim Tudor: „N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoț care a vrut să îmi dea un milion de dolari să-l bag în Parlament. Vagabondul dracului!“ Vine rândul lui Becali să-l înfunde. Noroiul e același. „Dacă ar fi țara toată ca el, am fi o țară de handicapați. El nu e sănătos mintal. Jur pe familia mea că n-am vrut să îi dau
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
sfântul Odran este îngropat de viu în temelia mănăstirii Sfântul Columba pentru a exorciza demonii distrugători care năruiau în fiecare noapte munca de peste zi. În 1463, când digul de la Nogat s-a rupt, țăranii au îmbătat și au zidit un vagabond sub temelia noului dig. În Turingia, un copil a fost aruncat în fundația castelului de la Liebenstein. Bietul micuț mânca o bucată de pâine în timp ce pietrele se ridicau, spunându-i parcă în joacă mamei aflate de față: "Mamă, te văd! Mamă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este înspăimântătoare prin semnificația ei categorică. Aceasta e calea. Centura de castitate, simbolul transparent al ascezei, l-a mântuit pe Feofan. Oare îl va mântui, tot ea, și pe Nichita? O poezie a graniței Și totuși, dincolo de hagiografia acestui sfânt vagabond, Feofan, volumul conține câteva foarte frumoase poeme ale „fiului“, ale celui care încă nu a ajuns la treapta mântuirii de toate cele. Imagini halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi ochiul naiv și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Ferré și, brusc, s-a hotărât să candideze la primăria celui de-al șaselea arondisment. Asociația Salauds de pauvres (Nenorociții de săraci), care reușise deja să obțină pentru 600 de SDF (numele politic corect pe care francezii li-l dau vagabonzilor) dreptul la vot, a alcătuit în februarie 2008 o listă proprie de candidați pentru municipale, cu Jean-Marc Restoux în frunte. Lista, pe care comuniștii și Verzii au vrut, prietenește, s-o „înghită“, dar au fost categorit refuzați ( SDF-ii n-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
nemuritoare” sunt prezentați că organizatori ai acțiunii de rezistență din timpul războiului „elementele burgheze.” Mai mult, în filmul „Poporul acesta va trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii de exemplare „dintr-o literatura triviala și bulevardiera, după modelul broșurilor polițiste și al revistelor pornografice americane”. Încă din timpul războiului, comuniștii ar fi început procesul de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
degrabă să reducă o tensiune interioară greu de îndurat, decît să realizeze o adaptare de fond la un conflict exterior. Metamorfozarea fugii în vagabondaj se impune ca o soluție de autoprotejare. Situațiile cărora tînărul trebuie să le facă față ca vagabond impun anumite modele comportamentale: un sentiment exagerat al libertății, o mare sete de a trăi prezentul, ziua de azi, fără nici o grijă, fără sentimentul prevederii și pregătirea zilei de mîine, o absență a orizontului temporal, o lipsă de răspundere și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prevederii și pregătirea zilei de mîine, o absență a orizontului temporal, o lipsă de răspundere și sentimentul că nu se poate bizui decît pe sine însuși, în orice situație s-ar afla. Analizînd această problemă, Roger Mucchielli 163 arăta că vagabondul prezintă unele caracteristici specifice: nevoi alimentare minime; nevoi sexuale aproape inexistente; afirmarea de sine extrem de redusă; teama de a provoca ostilitate în mediul prin care trece; dezvoltarea sentimentului libertății; dezinteresul complet pentru comunicare; o plăcere a vieții și a jocurilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îmbunătățiri semnificative: au apărut mai multe gradații ale închisorilor (penitenciare pentru muncă silnică, penitenciare de temniță grea pe viață, penitenciare de temniță grea, penitenciare de recluziune, penitenciare de detenție ca pedeapsă pentru crime, penitenciare corecționale, colonii penitenciare agricole, colonii pentru vagabonzi, case de sănătate); s-a accentuat latura moralizator-educativă (toți arestații făceau lecții de scris și citit, ore de religie, cursuri de matematică, istorie, geografie etc., participau la serbări, concerte, filme, slujbe, aveau acces la bibliotecă); au apărut criterii de evaluare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tot pe vechea și cunoscuta noastră stradă pentru promenadă,Lăpușneanu, stradă plină de amintiri și idile care au marcat conștiința multor persoane, pentru unele au constituit legături pe viață.Păcat, pentru că acuma această "Cale a Lacteei" este plină de câini vagabonzi,care-și petrec existența numai pe ea stând tolăniți,sfidând toți trecătorii, cu un tupeu mai "nevinovat" decât a primarului și consilierilor lui care nu le asigură alte locuri mai confortabile.De fapt acest peisaj îl întâlnești peste tot în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]