1,983 matches
-
multe sfaturi bune, multe deslușiri, îndemnuri și elogii ale oamenilor de ispravă din trecut, astfel încât copilul silitor să-i imite și să se străduiască să devină asemenea lor. Dascălii de muzică (...) le dau să învețe și operele altor poeți de vază care au alcătuit și muzică, punându-i să execute și făcând ca armoniile și ritmurile să pătrundă în sufletele copiilor, insuflându-le mai multă blândețe și astfel devenind mai mlădioși și mai armonioși (...) să fie destoinici la vorbă și la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
p. 86) impresionează asistența mai mult decât cuvintele meșteșugite ale lui Meletos, primul acuzator. Tatăl îndoliat nu este în stare decât să dea glas disperării și neputinței sale de a accepta sfârșitul celui drag : Am dorit să ajungă om de vază, devotat statului... Nu știu ce s-a petrecut... s-a schimbat... Voia altceva, dar n-a spus niciodată ce vrea... Și plângea întruna... (p. 86). Retorul Lycon deslușește responsabilitatea lui Socrate pentru actul sinucigaș comis de tânărul lui discipol : Cine i-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru a se obișnui să fie refuzat (VI 49) la alungarea ascultătorilor găunoși veniți în grabă să-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât mai repede așa zisele datorii de război de la o țară pe care o voia pauperizată la maximum, în ciuda contribuției României la scurtarea cu cel puțin șase luni a războiului, așa cum au recunoscut-o, la vremea respectivă chiar reprezentanți de vază ai Kremlinului. Am putea să ne ducem cu gândul, dacă vrem să speculăm cu insistență, la posibilele pericole asupra întregii umanități, ce le-ar fi putut declanșa Reichul în condițiile în care, prin folosirea sistemului contraofensiv din lanțul muntos al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea. Samovarul scoase o trâmbă de aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Universitatea din Toulouse. Magistrat și consilier în parlamentul din Bordeaux, devenise coleg cu faimosul La Boétie, de care avea să-l lege o prietenie pe viață. În Eseuri vom întâlni frecvent referiri la el ca și la mulți oameni de vază ai Franței din acea vreme. În calitate de parlamentar îl primește pe Carol al IX-lea cu prilejul vizitei întreprinse în regiune. Este trimis la Paris într-o misiune de pacificare în urma tulburărilor religioase din provincia Guyenne, apoi intervine în domolirea gravelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
încărcată cu haine și mâncare. Un ,,bulevard’’ configurat astfel: pe dreapta cabinetul asistentelor, pe stânga și pe dreapta saloane, iar în capăt lângă fereastră se vede un stativ metalic ce susține un televizor parțial color și de dimensiuni mari. Câteva vaze cu flori albastre pe pervazul ferestrei. Două băncuțe și un taburet pe care stă cocoțat precum cocoșul pe gard, un telefon clasic cu disc, ce sună răgușit din când în când. Toate acestea, deși curate și aranjate cu bun gust
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
două aristocrate ereau evenimente și n-au fost niciodată egalate, necum întrecute. „Tot Bucureștiul“ - după cum se spunea atunci - defila în aceste două case, și nu erea om de rasă, om de naștere boierească sau chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază care să nu fie invitat la marile serbări date de gazde. împrumut penei lui Claymoor din l’Indépendance Roumaine din anul 1881 amănuntele unui mare bal dat de către prințul Gheorghe Bibescu, de curând venit în țară. A fost un bal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
anului 1883 se reveliona discret, în cabinete particulare. Iarna fiind geroasă, lacul Cișmigiului începe să aibă clientelă; pe gheața lucie înalta societate își dă plăcerea de a aluneca în toate zilele. înalta societate acaparează lacul și-i dă autoritate și „vază“. Se organizează curse cari încep la ora 2 după amiază. Sunt 2 muzici militare, iar comitetul acestor întreceri e compus din oameni serioși din societatea de sus. Iată compoziția: Constantin Boerescu, maior N. Vlădoianu, Iancu Lahovary, M. Suțu, Ion Stavri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
din Frătăuții Noi. Copiii: Aurel și Modest, au urmat Școala Normală de Învățători, de la Șendriceni, în frumoasele lor costume naționale. Mama fiind o gospodină desăvârșită le cosea niște cămăși cu "pui lați", domnești, cu bumbac negru, ca la intelectualii de vază. Aveau bundițe de postav cu aceleași motive aplicate, în ton cu cămașa. Ițarii țesuți în patru ițe, în ozoare, albi cum e borangicul. Erau mereu îngrijiți, curați și cu câte o carte subsuoară. Au profesat o viață la Școala elementară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cum le am dorit, până-am ajuns la "neamuri". Aici ne-a mers de minune. Ne-au primit în casă și ne-au omenit cum se cuvine, cu dulciuri și mulți bani. Bucuroși, ne-am îndreptat apoi spre gospodarii de vază: primarul, referentul, vicele, agentul agricol. La primar ne-a mers cel mai bine fiindcă își serba numele Vasile și avea o mulțime de musafiri, care mai de care mai cheflii. Aceștia, cunoscându-mă, m-au băgat în seamă, ca fiica
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ziare în ele, ca să nu se strice, din cauza căldurii. I a mulțumit cumnatului și l-a invitat la masă. Eu și Oltea am tras o raită pe uliță să vedem ce mai fac vecinii noștri. În pețit Cei mai de vază bărbați din sat erau luați ca pețitori. Era considerată o cinste ca primarul, domnul Popescu Pamfil, domnul referent Pacari Gheorghe, domnul Lavric Ion, factorul sau tatăl meu, Lavric Silvestru, secretar (și-apoi notar în comună), gospodari de frunte ca Clemenciuc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de către femeie în vârstă, știutoare). Nunta a fost și este și acum un moment deosebit din viața de familie. La Costișa, în vederea unei căsătorii se practica "starostirea" (pețitul). La casa fetei, feciorul (viitorul mire) trimitea un om sau doi (cu vază) să propună căsătoria. Se întreba de pământ, vite, zestre. Pețitorii (starostele) la nuntă erau legați cu un prosoape (mineșterguri) frumoase, ca răsplată pentru strădania lor. Cu vreo două săptămâni înainte de nuntă se făcea logodna tinerilor și se strigau "vestiri" în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iar din „ume” o crenguță mijlocie plină de boboci. Am privit-o în tăcere... A treia crenguță a tăiat-o din bonsaiul înflorit pe care i-l dăruisem la venire. După ce a așezat crenguțele pe masă, a turnat apă în vază. Prima dată s-a ocupat de crenguța mai înaltă, cea de piersic, care nu era nici măcar înmugurită. Cu deosebită atenție a cioplit baza crenguței dându-i forma de „pană” , apoi a fixat-o în suportul de lemn. După aceea a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold trebuia să și câștige sprijinul cetățenilor de vază, și cel mai bogat și influent dintre toți era, după cum știa toată lumea, jupânul Urs. Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme, cel puțin așa se șoptea, Bodo ar fi țintit prea sus, sperând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nedefinită pentru mine. În tot acest timp, atmosfera era întregită de o lumânare aprinsă aflată în fața portretului lui SHRI MATAJI (Maestrul nostru spiritual - mi se explicase), sobru așezat pe un scaun pavoazat cu un frumos sari, niște floricele într-o vază, câteva bețișoare parfumate fumegând și muzică indiană (muzică sahaj - altă explicație utilă) lăsată în surdină. Prezentarea tehnică de la început, atmosfera aceasta neobișnuit de liniștită și pregătirea mea psihică favorabilă au determinat reușita experimentului Realizării Sinelui. Mi-am abandonat complet trupul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ce spu‑ sese întotdeauna că trebuie să fie făcute, îi era foarte greu să critice guvernul sau să spună că nu trebuie făcut așa. În plus, noi nu aveam niciun economist notoriu. Nici azi nu putem numi un economist de vază al opozi‑ ției de până în ’96, când a ajuns Constantinescu la putere. Pe nimeni. V.A. : Cel care era mai vocal atunci era Ilie Șerbănescu. A.M.P. : Ilie Șerbănescu nu avea nicio legătură cu opozi‑ ția. El a fost mult
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ei, recăsătorirea preoților, pensionarea preoților - „un preot nu poate fi pensionat. Preoția îi este dată pentru toată viața. Pe paroh îl poate pensiona numai moartea.” „Lipsa cunoștințelor juridice nu i se ia nici unui laic în nume de rău ca preotului. Vaza preotului, care nu caută săși împrospăteze cel puțin în câtva prin studiu privat cunoștințele juridice, trebuie să scadă atât înaintea poporului pe care-l păstorește cât și înaintea celorlalte clase cu care vine în contact.” ...” Spre a scuti biserica de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și durere fără a le nega "opera" și pe oportuniștii de vază", de la G. Călinescu și T. Vianu, la Tudor Arghezi și M. Sadoveanu. Nu putem să nu repetăm și noi cuvintele scriitoarei de la Paris: pentru responsabilitate și adevăr este mereu momentul. Am avut parte, de-a lungul celor treisprezece ani de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
democrație. De la o mie de membri, partidul comunist săltase repede la sute de mii (710000 În 1947, o creștere de peste 700 de ori!). Învingătorul nu riscă niciodată să rămână singur. Printre cei captați, nu puțini scriitori și alți intelectuali de vază (care numai comuniști nu fuseseră Înainte de 1944!). Noua putere a procedat imediat la o reformă agrară, Împărțind țăranilor și pământul (nu chiar atât de mult) care mai rămăsese moșierilor după marea Împroprietărire din 1921. Peste numai câțiva ani, aveau să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un fel de stricăciuni produse de petrecere. Totul era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
93 sau personal diminețile de la 11 În sus la Muzeul de istorie a literaturii În str. Fundației În localul fostului Muzeu româno-rus. Pe Eugen Jebeleanu nici nu l-am văzut și nici nu-l voi vedea. E azi persoană de vază În partid și față de narcisismul său, eu fiind om În vârstă preget să mă plec În fața sa. Totuși l-am rugat pe E. Serghe și pe N. Carandino să-i vorbească În chestiunea ce vă preocupă. Ei Îi sunt prieteni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Nu-ți dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi, de lemn, cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe tovarășii de la prezidiu să înțepenească, probabil, dar n-a scos unul un cuvânt!Ă, Mihai Ungheanu flutura Scânteia cu discursul „șefului” de la Cluj, iar eu, aproape de final, cu o garoafă în mână pe care am scos-o dintr-o vază din apropiere, mi-am exprimat compătimirea față de colegii mei care „mai aveau încredere în partid în ceea ce privește legitimele lor doleanțe și, mai ales în vederea obținerii unei reviste a noastre, a tinerilor creatori...”. Iliescu s-a ridicat și a plecat, „refuzând să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amuzament și noi n-am venit aici să ne amusăm! Cine mă poate acusa? exagerări? Cine refusă asemenea argumente în dose masive? Cum am să spun? o rochie rosă? un capot ros? lesă, misă, dosă visă, posă visez vizez vase vaze vise vize casier cazier Iubite prietine,9 Știi că până astăzi vreme de douăzeci și mai bine de ani, decând mi-am început cariera literară, am stat departe de frământările politice, fără însă a fi străin de marile probleme ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]