6,807 matches
-
în Ierusalimul ceresc) această veșnicie vie trebuie să depășească opoziția dintre timpul care curge și veșnicia neclintită, dintre pământescul și cerescul Ierusalimului. Acest fapt l-ar reprezenta idealul Ierusalimului, ce se confruntă astăzi cu atâtea conflicte. [102] Raportarea noastră la veșnicia lui Dumnezeu este numai relativă, pe baza experienței „veșniciei” timpului liturgic al comuniunii în Biserică. [103] Timpul liturgic al Bisericii transformă succesiunea temporală în mărturie sărbătorească a prezentului mântuirii. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
opoziția dintre timpul care curge și veșnicia neclintită, dintre pământescul și cerescul Ierusalimului. Acest fapt l-ar reprezenta idealul Ierusalimului, ce se confruntă astăzi cu atâtea conflicte. [102] Raportarea noastră la veșnicia lui Dumnezeu este numai relativă, pe baza experienței „veșniciei” timpului liturgic al comuniunii în Biserică. [103] Timpul liturgic al Bisericii transformă succesiunea temporală în mărturie sărbătorească a prezentului mântuirii. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
De aceea timpul care țintește spre o sărbătoare, spre o bucurie, reprezintă idealul Ierusalimului ceresc. [107] În creștinism ajungem la o teologie a istoriei deoarece intervenția lui Dumnezeu în istorie, prin întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a avut ca scop veșnicia mântuirii omului, adică mântuirea cea veșnică a omului. Odată cu Învierea Domnului nostru Iisus Hristos timpul primește, dobândește un anumit ritm: sfârșit - început; sfârșit transformat în început, început ce vestește împlinirea. Același ritm îl îmbracă și Ierusalimul între pământesc și ceresc
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
transformat în început, început ce vestește împlinirea. Același ritm îl îmbracă și Ierusalimul între pământesc și ceresc. Astăzi el este orașul cel sfânt a trei mari religii: iudaismul, creștinismul și islamismul. Aici pelerinul înțelege că istoria cedează locul minunii, timpul - veșniciei, iar geografia sfântă ori sacră se integrează într-un drum duhovnicesc către Împărăția lui Dumnezeu, noul Ierusalim: „Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mirească, împodobită pentru mirele ei.” (Apocalipsa 21
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mirească, împodobită pentru mirele ei.” (Apocalipsa 21, 2). Viziunea Apocalipsei ne arată Ierusalimul ca pământ al făgăduinței și mireasă a lui Iisus Hristos, de aceea, pentru creștini el este simbolul veșniciei dumnezeirii. Așadar, acum în încheiere, vom susține că între istorie și eshaton, din timp până în eternitate ori veșnicie, Ierusalimul rămâne un adevărat paradox, prin care Dumnezeu ne vorbește și astăzi. Un vechi aforism ebraic exprimă foarte elocvent acest lucru: Cine
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
Viziunea Apocalipsei ne arată Ierusalimul ca pământ al făgăduinței și mireasă a lui Iisus Hristos, de aceea, pentru creștini el este simbolul veșniciei dumnezeirii. Așadar, acum în încheiere, vom susține că între istorie și eshaton, din timp până în eternitate ori veșnicie, Ierusalimul rămâne un adevărat paradox, prin care Dumnezeu ne vorbește și astăzi. Un vechi aforism ebraic exprimă foarte elocvent acest lucru: Cine se roagă la Ierusalim este ca și cum s-ar ruga în fața Tronului dumnezeiesc. De aici și îndemnul care spune
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
acest sens concepția Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1993, p. 217 [101] Sf. Ap. Pavel, Epistola către Galateni, cap. 4, vers. 26 [102] Pentru o mai bună înțelegere a raportului dintre timp și veșnicie a se vedea Vladimir Losky, Introducere în Teologia Ortodoxă, traducere de Lidia și Remus Rus, Editura Enciclopedică, București, 1993, în special capitolul: Creația - timp și veșnicie, p. 77 - 84. [103] Christos Yannaras, Persoană și eros, traducere de Zenaida Luca, Editura
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
4, vers. 26 [102] Pentru o mai bună înțelegere a raportului dintre timp și veșnicie a se vedea Vladimir Losky, Introducere în Teologia Ortodoxă, traducere de Lidia și Remus Rus, Editura Enciclopedică, București, 1993, în special capitolul: Creația - timp și veșnicie, p. 77 - 84. [103] Christos Yannaras, Persoană și eros, traducere de Zenaida Luca, Editura Anastasia, 2000, p. 170 [104] Mircea Eliade dezvoltă ideea unui timp sfânt, sacru în care omul religios simte nevoia de a se cufunda periodic. Poate fi
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele cosmice și terestre se află într-o perfectă armonie. În „Instantaneu”, antiteza dintre imaginile calme din debutul poemului, menite să sugereze veșnicia naturii, și versul final evocă din nou, neliniștea, anxietatea, imposibilitatea de a accepta stereotipiile. „Stele galbene/ se odihnesc pe umărul nopții,/ frunze sfioase întârziate în muguri,/ fluture în petale de magnolia,/ apus de soare în oglinda fântânii,/ vaietul mării tânjind
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Unul Născut, Care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii”! În plus, frați creștini, vă reamintesc, este o dogmă capitală, care ne spune cât se poate de clar că Hristos este necreat. El este născut din Tatăl din veșnicie, anterior, ca și Tatăl creației. Iisus Hristos „S-a pogorât din ceruri și S-a Întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut Om” într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit moment și anume
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
aruncă cultura noastră, într-un fel, în desuetudine, acești oameni dedicați culturii, au vocația cercetării și a scrisului, au o autentică înzestrare și puternică originalitate. Nu puține sunt acele opere care au atins vârful creației reușind să așeze clipa în veșnicie. Dovadă stau nenumăratele premii și distincții obținute la diferite concursuri sau premieri de prestigiu pe plan național. Nu mi-am propus să fac un studiu pe această temă, dar îmi îngădui un scurt popas pentru a numi câteva personalități pe
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
uitate Nicicând nu am știut cum că totul va urma să fie Istorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasie Tot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
scutură anii pe morminte uitateNicicând nu am știut cum că totul va urma să fieIstorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasieTot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsuraPrin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia TaAici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toateAcoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirimîn libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintimCând soarele
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând.M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu răstignit pe
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu ... Citește mai
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu ... XX. ȘTEFAN
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
sunt numai jalnice nevroze, E cerul încă plin de stele și câmpul încă plin de roze, Și până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit... Iubirea și prietenia dac-au ajuns zădărnicie, Și dacă ura și trădarea vor predomni în veșnicie... Veniți: privighetoarea cântă și liliacul a-nflorit." (Al. Macedonski) Nu putem încheia aceste fugare considerații fără să remarcăm monumentalul interviu (27 de pagini) cu Ioan Cărmăzan, realizat de Vasile Dogan în primăvara acestui an (31martie 2016)- „Despre Timișoara cu dragoste
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
Tu spui omului la vreme Să se-ntoarcă în țărână Și de vrei îl chemi cu Tine Pe vecie să rămână. Și la Tine timpu-i altul Un an este cât o mie, Ziua este cât o viață Noaptea cât o veșnicie. Tu ești ca potop de ape Peste lumea trecătoare, De Te mânii Tu poți lesne Să calci totul în picioare. Omul nu-i decât ca iarba Ca o floare care trece De-i iei sufletul se-ntoarce In pustiul morții
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
face dreptate, Nu acceptă-n al Său sân și pe sfânt și pe pagân, Va fi o delimitare! Depinde pe ce cărare Ai ales să mergi la drum. Hotărăște-te acum! Un creștin bun vrei să fii, să ajungi în veșnicii, Sau preferi întâietate, cât trăiești să ai de toate, S-o duci bine pe pământ, fără Dumnezeul Sfânt, Sa te uiți doar la nevoi? Sunt bolnavi, flămânzi și goi, Care n-au decât durere, nu au bani, nu au avere
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
au făcut un legământ Și orice s-ar întâmpla, Cartea Sfântă, Biblia, Îi alină, îi îndrumă, le e tată, frate, mumă, Știu că viața pe pământ, e doar fumegare-n vânt, Ce-s 80 de ani pe glie, raportat la veșnicie? Eu îți spun, căci mi-ești vecin, când te văd, plâng și suspin, Că te amăgești într-una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme, veți mai plânge
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
suspin, Că te amăgești într-una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme, veți mai plânge, veți mai geme, În curând Eu voi veni, vă voi duce-n veșnicii, Doar o clipă mai răbdați, voi să vă păstrați curați!” De aceea vreau să-ți spun: Vecine, tu ești om bun, Vino și îngenunchează, Dumnezeu mereu veghează, Încă Te așteaptă-n prag, ia al biruinței steag, Depărtează-te de lume
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
dragul meu vecin, fii cu-adevărat creștin, Demonstrează tuturor, chiar de rănile te dor, Că ai fost un rătăcit, dar acum ești mântuit, Ai un Domn, un Salvator, un Duh Sfânt nemuritor Și nădejdea pură, vie-n Dumnezeu și-n veșnicie! Amin! 08/ 02/13, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Nu mai rătăci vecine! / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
sece! M-ai mângâiat cu haina-ți de cristal, Țesută cu argint precum o ie, M-ai invitat ca partener de bal În valsul lebedelor-fulgi - o mie, Un roi de fluturi albi pe finul șal Ce ne învăluie de-o veșnicie... Tu ne aduci colind din ancestral. Ești pentru noi precum un gând sfios Ce ne aduce-n zori Crăciunu-n case Și pe micuțul Domn Iisus Hristos În leagănul de raze luminoase. În calea-ți de la cer și până jos Ne
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]