1,765 matches
-
păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra, cu mijloace de comunicație slabe. Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de către spuma băutorilor profesioniști. Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez de pâine. Mama se-nvîrte printre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu, musai, să ai niște picioare fandosit de drepte, mamă-mamă! Îmi și imaginam cosițele astea pe care bunicuță-ta începuse să ți le-ntoarcă cu fierul. Chestia revoltătoare e că nu ți le întorcea numai ție, i le întorcea și verișoarei tale de-a doua, o batoză prefăcută, Camelia, iar sâmbăta tu plângeai. Am făcut stînga-mprejur, în aceiași baie pe care, de acum, o cunoști atât de bine, mi-am concentrat toate gândurile într-un punct și-am aranjat cu unchiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Câtva timp, bogăția și densitatea tezaurelor monetare, a paftalelor, a statuetelor turnate, a medaliilor, a obiectelor de cult și de podoabă împinge în umbră ceramica. În fond, socotește cineva, leafa unui ceramist nu e un capăt de țară și Cosiția, verișoară a doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amintesc de incomoditățile muncii în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forță, puterea. Că n-ar fi fost decât pe față subjugați de distincția și noblețea familiilor cu educație. Totuși, ele se repatriaseră cu inima ușoară, pentru că Robin le încredințase cruciala misiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlăstarul unei verișoare, stinsă la capătul unei drame pasionale. Ele îl luaseră pe orfan sub ocrotirea lor. Dar vremurile se schimbaseră. Studiul protejatului lor fu dedicat, treptat, altor limbi. - Trecuse războiul al doilea. Patrick se transformase într-un tânăr pe cinste. Singurul său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon Byron e lord. Slabă alinare Însă pentru un copil și apoi un adolescent mult prea sensibil, chinuit de handicap, de amoruri precoce (pentru două dintre verișoare, dar și pentru unul din colegii de la Cambridge, a cărui timpurie moarte Îi smulge versuri sfâșietoare), tulburat peste măsură de viața care i se anunță Încă de pe acum „convulsivă”. Călătorește mult, studiază, scrie, publică, se Îndrăgostește În repetate rânduri, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie acel Ludovic al XIV-lea știut de toți. Dar Memoriile se opresc aici. Ele se Întrerup brusc, parcă de rușine. Însă cititorul aude deja din depărtare acele cuvinte care au străbătut secolele: „Henriette de Bourbon, scoate-mi cizmele!”, spuse verișoarei germane a celui mai mândru rege din câți au fost vreodată. Recunoașteți că povestea aceasta - care nu e decât un episod al istoriei unui dandy-precursor - este la fel de pasionantă ca romanele cele mai fabuloase ale vremii noastre. Ba chiar mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vin, să clipească din gene și să se dezbrace, în vreme ce eu nu aveam voie, dată fiind poziția mea, să-mi părăsesc vreodată discreția și încă și mai puțin să dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puterea, pusese să li se taie capetele fiilor celor mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului era aceea de a-și fi părăsit soția, femeie liberă, verișoara sa Fatima, fiica lui Mohamed Stângaciul, pentru o roabă creștină pe nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găseau în istorisirea acestor lupte de palat cu ce să-și amăgească plictisul lungilor seri reci, consecința cea mai dramatică a nepopularității crescânde a sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie, Abu-l-Hassan, căruia nu-i lipsea curajul fizic, se hotărî să încrucișeze spada cu creștinii. Neținând seamă de avertismentele câtorva sfătuitori înțelepți care-i atrăgeau luarea aminte asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda și Mariam. Cât despre tata, mă aștepta în fața sălii unde trebuia să fie oferit un banchet în cinstea mea. Ducea sub braț veșmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam astfel dorința cea mai scumpă a unchiului, aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se afla acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra mea verișoară, dar poate și pentru a nu se reîntâlni cu Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bucura întotdeauna de partea cea mai bună a mângâierilor mele, deși nu-mi dăruise nici un băiat și nici o fată în trei ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în brațele soțului lor. Am scuturat-o pe Fatima și am încercat s-o ridic; capul i-a căzut înapoi pe spate, cu ochii închiși, cu buzele întredeschise. La rându-mi, începeam să tremur, mai puțin, recunosc, din grijă pentru verișoara mea, cât mai curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a avut-o vreodată islamul. Printre ofițerii din preajma lui se află Harun, cumnatul tău, iar alături de el este fiul lui cel mare, cel care ar trebui într-o bună zi s-o ia în căsătorie pe Sarwat, fiica ta, verișoara lui. Că-ți place ori ba, rudele tale iau deja parte la această bătălie. Chiar dacă n-ai avea nici un chef să li te alături, nu s-ar cuveni oare ca măcar să le dorești victoria? M-am întors spre Maddalena, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă dintr-un pom de Crăciun, pe care Onia, o verișoară drăguță, de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se stinsese). Două baronese von Korff au rămas În analele poliției pariziene. Una dintre ele, născută Anna-Christina Stegelman, fiica unui bancher suedez, era văduva baronului Fromhold Christian von Korff, colonel În armata rusă, străunchi al bunicii mele. Anna-Christina era totodată verișoara sau iubita sau amândouă la un loc, a unui alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
faire aimer et qui ne saura jamais se faire oublier“; au fost anexate semnăturile a patru tineri Nabokovi și a trei dintre surorile lor, Natalia, Elisaveta și Nadejda, precum și a soțului Nataliei, a micului lor fiu Mitik, a celor două verișoare și a lui Ivan Alexandrovici Tihoțki, preceptorul rus. Șaizeci și cinci de ani mai târziu, la Geneva, sora mea Elena a descoperit-o pe Mme Conrad, pe atunci În cel de-al zecelea deceniu de viață. Matusalemica doamnă, sărind peste o generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre, Mademoiselle și Miss Greenwood) părea aglomerată și mirosea a aer Închis. În stânga mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam fragilul os de la șold frecându-se de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]