13,235 matches
-
nu mai lunecă.“ Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de fiori: „Aerul e un fier vechi“ etc. Dacă află asta cei care trăiesc din strângerea fierului vechi, s-a terminat cu noi. intalnire „destinala“ „Poeme declamative și eliptice“ - așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizează prin traducerea ei în... turcă: „Așadar, prima certitudine a intrării poetului în Europa o constituie apariția ediției româno-turce a selecției de versuri din Domnule Copil...“ Și ne dă o veste bună: „Un lucru e cert: poezia lui Arthur Porumboiu e traductibilă, ca și a lui Bacovia sau Marin Sorescu.“ Răsuflăm ușurați, pentru că trăiam de multă vreme cu teama că opera porumboiană nu poate fi tradusă... În general, lectura cărții lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută și îl mîngîie. Lumea îl votează cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat. Îhî, confirma și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate-tu, grefierul, tremură Aneta. Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Gelu, cea mai apreciată de altfel, era că nu vorbea aproape deloc atunci cînd se afla într-o companie de oameni de înaltă cultură. Pentru Gelu familia era sfîntă și, deși era destul de chipeș, niciodată nu i-a mers vestea de fustangiu. Cînd a ajuns grangur, i s-a umflat enorm rînza și chiar dacă nu se remarca cu ochiul liber, apropiații săi au sesizat că nu mai este chiar așa de accesibil. Gelu avea un prieten, care pusese umărul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vezi? Eu îți vorbesc pentru că știu ce urmează. Ești om blînd și m-aș duce, dar cît ceri? Jumătate din chiria pe care o s-o capeți și aici la mine plătim juma-juma. Înțelegerea a fost acceptată și s-a dus vestea în tot cartierul. S-a însurat Grigore. A înnebunit, săracu'! Ionel s-a supărat rău și nimeni nu-i mai călca pragul decît la marile sărbători. Cum o goangă dacă este singură n-are haz, cei doi bătrîni au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Viena pe la amiază și a tras direct la amicul său, Hans. O oboseală, abia vizibilă pe fața sa, se instalase totuși după maratonul automobilistic întins pe o zi și jumătate. Hans s-a bucurat mult și a venit imediat cu vestea care îl interesa foarte mult pe Gabriel. Mîine la orele 16 ai fost programat la profesor. Mulțumesc foarte mult, spune românul vădit interesat. Gabriel, sau Gabi, avea un mare beteșug și anume îl ardea jegul pe la lingurică. Era supărător rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cînd l-au arestat și i-au pus cătușele s-a prăbușit cerul peste el. A sunat la ministru, la secretarul de stat și n-a reușit să-i contacteze. În arest a meditat pe îndelete și a aflat și vestea surpriză. Știi cine te-a înfundat? întreabă șoptit un anchetator. Opoziția. Nu. Te-a înfundat Motănel. Erai prea amic cu el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
motiv. Ar face scandal și-și dă cu pumnii în cap că n-a înregistrat nimic, n-a filmat nimic. Ce prost am fost! Dobitocule, completează nevastă-sa. Omul se duce la biserică, plătește acatiste, bleastemă, afurisește, plînge. Deodată apare vestea cea mare. Ați primit numirea, domnule Ionel. Vai, mulțumesc. Dai de băut, nu? Sigur, dom' Y. Cînd ajunge la serviciu, se întîlnește cu șefu', care îl abordează vesel: Te-au uns, dar știi ceva? Ce să știu? Prima știre este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se întîlnește cu șefu', care îl abordează vesel: Te-au uns, dar știi ceva? Ce să știu? Prima știre este că mi-am dat demisia și deci nu-mi vei fi șef. De ce crezi că asta am vrut? A doua veste, pe care ți-o dau gratuit, este că vei sta foarte puțin șef. Nu vei avea timp să recuperezi nici măcar ce ai dat. De ce crezi asta? Eu văd mai sus puțin. Improvizația nu rezistă. Ai dat degeaba șpaga. Tu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se ducă naibii podul! Îi suim și pe ei, poate scăpăm de corupți. În crîșmă intră primarul comunei, jovial, bine dispus și chiar ciupit puțin. 'Trăiți, dom' primar, sar toți cei prezenți în poziție de drepți. Salut, fraților. Am o veste bună. Ce veste, dom' primar? Am primit două camioane cu ajutoare. Am pus totul în căminul cultural. Ce-au adus, dom' primar? Hrană, haine noi, pantofi, aragaze, frigidere, apă și de toate. Cînd ni le dați? Încet, băieți. Doar celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
podul! Îi suim și pe ei, poate scăpăm de corupți. În crîșmă intră primarul comunei, jovial, bine dispus și chiar ciupit puțin. 'Trăiți, dom' primar, sar toți cei prezenți în poziție de drepți. Salut, fraților. Am o veste bună. Ce veste, dom' primar? Am primit două camioane cu ajutoare. Am pus totul în căminul cultural. Ce-au adus, dom' primar? Hrană, haine noi, pantofi, aragaze, frigidere, apă și de toate. Cînd ni le dați? Încet, băieți. Doar celor sinistrați... Și... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de șef, a urmat și o altă bombă. Dane, poate marcăm evenimentul cumva. Sigur, șefu', cum spuneți dumneavoastră... Hai să mergem atunci departe de ochii lumii. Mașina s-a descurcat de minune pe un drum forestier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac, cum i se dusese faima în vecini. Bordei a fost "pus pe toacă" și din acel moment toate îi mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții. Povestitorul nu-i decît o mică parte în poveste, așa că nu se pune. Mare meșteșug La Liceul Pantelimon era mare zarvă, provocată de o veste surprinzătoare. Cancelaria era plină de profesori și aproape toți își manifestau interesul pentru decizia colegului lor, Vasilică Țugui, de a se însura. Nu cred că este adevărat, concluzionează o profesoară care se aburca spre treizeci de ani. Și de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Raul a găsit o fătucă la Predeal, la cursul de perfecționare. A urcat în mașină și a pornit val-vîrtej ca să-l prindă în flagrant pe infidelul ei prieten. Îl omor, a fost reacția geloasei Angela cînd Monica i-a comunicat vestea. Pe măsură ce avansa spre cumplita scenă, mai încerca și alte variante, la fel de violente. Îi tai bărbăția, mai ceva ca Ciomu. Drumul nu era deloc ușor, zăpada încă nu dispăruse și prin munți se circula chiar greu. Să-mi facă mie una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primește un telefon: Doamna X? Da. Sînteți soția lui...? Da. Soțul dumneavoastră este la Spitalul Județean Bacău. A avut un cumplit accident. Raluca nu poate plînge. Durerea ei n-avea margini. Hai la el, fetiță mică, spun părinții. La spital vestea cade ca un trăsnet: Și-a rupt coloana. Fata a scăpat mai ușor. Care fată? O prietenă. Are multiple fracturi, dar scapă. Raluca se întunecă la față și părinții văd. Poate o operație..., continuă doctorul. Dar nu la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-i părea. În fond, avea atîta avere și era bucuros să aibă un urmaș. În orice caz, n-ar fi dorit doi urmași, numai că suava Diana, amanta, l-a pus în gardă doar după două zile de la marea veste. Știi, iubi, vom avea un copil... Ce-a dat în voi? Care "voi"? Păi și Adriana mi-a comunicat același lucru. N-are cum, are aproape patru decenii. Uită-te că are. Și... pe care îl alegi? Pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de ani m-am cules din toate cele care mi-au găzduit absența. (Posibil, după ce veți citi aceste rânduri, le veți înapoia expeditorului pe motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat pierdut. Eugenia a mutat mobila, până când fătul s-a rupt din pântece ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]